1re-72/14 — art. 301 CPP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 301 CPP
- Temei legal
- art. 301 CPP
1re-72/14 — art. 301 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr. 1re – 72/2014
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
19 februarie 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:
Președinte – Petru Ursache,
Judecători –Vladimir Timofti și Nicolae Gordilă,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat
împotriva încheierii judecătorului de instrucție a Judecătoriei Buiucani, mun.
Chișinău din 18 octombrie 2011 de către Ulanovici Tamara și Ulanovici Serghei,
C O N S T A T Ă:
La 18 octombrie 2011, procurorul în Procuratura Anticorupție, Dorin
Compan s-a adresat judecătorului de instrucție cu un demers privind autorizarea
efectuării percheziției la domiciliul lui Ulanovici Tamara, unde de fapt locuiește
Ulanovici Serghei, amplasat în mun. Chișinău, str. Mitropolit G. Bănulescu-Bodoni
28/2, ap. 10, în scopul depistării și ridicării carnetelor de muncă, diplomelor de
bacalaureat și diplome de studii superioare, ștampile ale companiilor rezidente și
nerezidente, înscrieri de ciornă și alte documente întocmite din numele și pe numele
lui Armencea Victor ce pot avea importanță pe cauza penală, pornită în baza art. 326
alin. (2) lit. b) Cod penal.
Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 18 octombrie
2011, demersul procurorul a fost admis și autorizată efectuarea percheziție la
domiciliul lui Ulanovici Tamara, unde de fapt locuiește Ulanovici Serghei, amplasat
în mun. Chișinău, str. Mitropolit G. Bănulescu-Bodoni 28/2, ap. 10, în scopul
depistării și ridicării carnetelor de muncă, diplomelor de bacalaureat și diplome de
studii superioare, ștampile ale companiilor rezidente și nerezidente, înscrieri de
ciornă și alte documente întocmite din numele și pe numele lui Armencea Victor ce
pot avea importanță pe cauza penală, pornită în baza art. 326 alin. (2) lit. b) Cod
penal.
Nefiind de acord cu încheierea menționată, Ulanovici Tamara și Ulanovici
Serghei au declarat recurs în anulare, prin care solicită casarea acesteia, suspendarea
examinării admisibilității în principiu a recursului respectiv și ridicarea în fața Curții
Constituționale excepției de neconstituționalitate a art.452 alin.(1) Cod de procedură
penală, invocînd că:
- încheierea judecătorului de instrucție este afectată de un viciu fundamental ce
constă în încălcarea gravă a drepturilor și libertăților fundamentale garantate de art.6
și 8 CEDO;
- Procuratura Anticorupție nu a prezentat probe ce ar confirma cu certitudine
faptul că apartamentul în mun. Chișinău str. Salcîmilor 22/9 ap.34 din luna august
2011 a fost dat în chirie cet. Vodî Veronica Tudor și din acest motiv Ulanovici
1
Serghei locuia la mama lui, care locuiește pe adresa mun. Chișinău, str. Mitropolit G.
Bănulescu-Bodoni, 28/2, ap.10;
- nu a fost prezentat contractul de închiriere a apartamentului nr. 34 din str.
Salcîmilor, 22/9, mun. Chișinău pe numele lui Vodî Veronica Tudor. Nu au fost
prezentate declarațiile martorului Vodî Veronica Tudor cu preîntâmpinare de
răspundere penală conform art. 312-313 Cod penal;
- prin prisma art.93 CPP raportul inspectorului superior al Direcției nr. 5-E,
DGCCE, maior, Alexandru Chilimciuc, din 18.10.2011, nu poate fi considerat proba;
- în decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 30 martie
2010, Colegiul a subliniat că încheierea atacată urma să fie contestată conform
prevederilor art. 313 alin. (1) Cod de procedură penală judecătorului de instrucție
însă, ținînd seama de hotărîrea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza
Mancevschii contra Moldovei din 07 octombrie 2008, unde Curtea s-a expus, într- un
caz analogic, că sunt „dubii în ceea ce privește soldarea cu succes a unei plîngeri,
referitor la ilegalitatea unei acțiuni, care trebuie înaintată aceluiași judecător de
instrucție care a autorizat această acțiune, găsind-o legală și fondată, menționînd
expres că decizia sa era definitivă” și nu a declarat cererea pe acest motiv
inadmisibilă, este necesar de a casa încheierea atacată, ca fiind contrară legii, și
anume art. 125 Cod de procedură penală.
În propunerea de sesizare a Curții Constituționale privind ridicarea excepției de
neconstituționalitate a art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, recurenții au invocat,
că:
Avînd în vedere modificările survenite în procedura penală la 27.10.2012,
recursul în anulare împotrivă încheierii judecătorului de instrucție ale Judecătoriei
Buiucani, mun.Chișinău, Victor Rațoi, din 18.10.2011, privind autorizarea efectuării
percheziției la domiciliul cet. Ulanovici Tamara, unde de fapt locuiește cet.
Ulanovici Serghei, amplasat în mun.Chișinău, str.Mitropolit G. Bănulescu-Bodoni,
28/2, ap.10, ar putea fi declarat ca inadmisibil, fiindcă legea nu mai prevede o atare
cale de atac.
Consideră că normă de drept menționată - art.452 alin.(1) Cod de procedură
penală - contravine dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea
în drepturi, art.20 privind accesul liber la justiție, art.26 privind dreptul la apărare,
art.54 privind restrîngerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art.119
privind exercitarea căilor de atac, deoarece neadmiterea introducerii recursului în
anulare privează persoanele menționate la art.313 alin.(1) CPP de dreptul de a ataca
încheierea irevocabilă în cazul în care judecătorul de instrucție a comis erori de drept
la soluționarea plîngerii petiționarului.
Orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți garantate de Convenția pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate
internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale, au fost
încălcate, are dreptul de a se adresa Curții Supreme de Justiție cu recursul în anulare,
în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un
viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată.
Din sensul art.452 alin.(1) CPP rezultă că nu orice persoană ale cărei drepturi și
libertăți recunoscute de Constituție și de Convenție au fost încălcate printr-o hotărîre
irevocabilă, poate declara recurs în anulare, fapt ce contravine dispozițiilor
2
constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art.20 privind accesul
liber la justiție, art. 26 privind dreptul la apărare, art.54 privind restrîngerea
exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art.119 privind exercitarea căilor de
atac.
Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale admite stabilirea prin legislația internă a limitărilor dreptului de acces
la o instanță judiciară cu condiția ca limitările să nu afecteze dreptul în substanța sa,
să urmărească un scop legitim, să existe un raport de proporționalitate între măsurile
restrictive și scopul urmărit.
Această condiție nu este respectată prin prevederea art.452 alin.(1) CPP și este
de subliniat că responsabilitatea statului ca prin legislația sa să instituie toate
garanțiile necesare pentru ca persoana să se simtă protejată, oferindu-i șansa sigură
de a-și revendica în justiție un drept constituțional lezat, indiferent de faptul dacă este
inculpat sau parte vătămată, dacă procesul a fost declanșat la inițiativa sa sau a altei
persoane.
Potrivit art.7 alin.(3) Cod de procedură penală, dacă, în procesul judecării
cauzei, instanța constată că norma juridică ce urmează a fi aplicată contravine
prevederilor Constituției și este expusă într-un act juridic care poate fi supus
controlului constituționalității, judecarea cauzei se suspendă, se informează Curtea
Supremă de Justiție care, la rîndul său, sesizează Curtea Constituțională.
Conform art. 2 lit. b) din Legea Nr. 789 din 26.03.1996 cu privire la Curtea
Supremă de Justiție, Curtea Supremă de Justiție sesizează, din oficiu sau la
propunerea instanțelor judecătorești, Curtea Constituțională pentru a se pronunța
asupra constituționalității actelor juridice.
Verificînd argumentele recursului în anulare în raport cu actele cauzei
Colegiul penal consideră că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele
considerente.
Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală (red. 27.10.2012),
procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate la art. 401 alin. (1) pct. 2)
și 3), precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal,
pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrii
judecătorești irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac.
Această prevedere legală, specifică expres care persoane pot declara recurs în
anulare, dar și hotărîrile care pot fi atacate cu recurs în anulare, deoarece recursul în
anulare, fiind o cale extraordinară de atac, sfera acestuia este mult mai restrînsă.
Totodată, din conținutul recursului rezultă, că recurenții își dau seama că
încheierea judecătorului de instrucție privind autorizarea efectuării percheziției la
domiciliu, nu poate fi contestată cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție,
deoarece pentru asemenea hotărîri nu este prevăzută calea de atac – recursul în
anulare.
Cu toate acestea, pe lîngă recursul în anulare declarat, recurenții au înaintat
propunerea de sesizare a Curții Constituționale privind ridicarea excepției de
neconstituționalitate a art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală.
Colegiul penal invocă, că excepția de neconstituționalitate a unei Legi nu
poate fi examinată în procedura de admisibilitate a recursului în anulare.
3
Potrivit art. 456 alin. (1) Cod de procedură penală, actele procedurale
preparatorii ale instanței de recurs în anulare și procedura de admisibilitate a
recursului în anulare se efectuează în conformitate cu prevederile art. 431 și 432,
care se aplică în mod corespunzător.
Art. 432 alin. (1) Cod de procedură penală prevede, că instanța de recurs
examinează admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii
instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu în baza materialelor din
dosar.
Reieșind din aceste prevederi legale reiese, că la etapa procedurii de
admisibilitate a recursului în anulare, care se examinează fără participarea părților,
instanța de recurs nu poate să se expună prin încheiere separată asupra excepției de
neconstituționalitate invocată de recurenți.
Prin urmare, se impune soluția inadmisibilității recursului în anulare declarat
de către Ulanovici Tamara și Ulanovici Serghei, fiind vădit neîntemeiat.
Pentru aceste motive, în conformitate cu prevederile art. 456, 432 alin. (2)
pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat împotriva încheierii
judecătorului de instrucție a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 18 octombrie
2011 de către Ulanovici Tamara și Ulanovici Serghei, fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 05 martie 2014.
Președinte Petru Ursache
Judecători Vladimir Timofti
Nicolae Gordilă
4