1re-80/14 — art. 313 CPP

Dosarul nr. 1re-80/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 februarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Constantin Gurschi,

Judecători – Liliana Catan și Ion Arhiliuc

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

avocatul Tudor Suveica în numele învinuitului Strelnicov Ion împotriva încheierii

Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 26 octombrie 2013 și deciziei Curții de Apel

Chișinău din 07 noiembrie 2013,

Termenul de examinare a recursului în anulare în instanța de recurs:

17 decembrie2013- 26 februarie 2014,

C O N S T A T Ă:

fost admis demersul procurorului și aplicată măsura preventivă – arestul preventiv cu

eliberarea mandatului de arest pe un termen de 30 zile din momentul reținerii, în

privința lui Strelnicov Ion Piotr, învinuit de către organul de urmărire penală în

săvîrșirea infracțiunii prevăzută de art. art. 26, 42 alin. (3), 46, 145 alin. (2) lit. a), b),

d), g), i),k), p) Cod Penal.

Suveica în numele învinuitului Strelnicov Ion, care a solicitat casarea încheierii din

motivul că, instanța nu a examinat minuțios toate împrejurările pro și contra

existenței unei veritabile necesități de interes public care ar justifica aplicarea acestei

măsuri preventive, nu are intenția de a se eschiva de organul de urmărire penală.

2013, a fost respins ca nefondat, recursul avocatului Tudor Suveica în interesele

învinuitului Strelnicov Ion, cu menținerea fără modificări a încheierii atacate.

dată sunt cumulate condițiile prevăzute de art. 176 CPP care rezultă și din

jurisprudența CEDO și urmează a fi interpretate în lumina acesteia: riscul eschivării

de la judecată, riscul ingerinței în cursul normal al justiției, riscul comiterii de

infracțiuni sau provocarea dezordinii publice.

Instanța a menționat, că există bănuieli rezonabile că, Strelnicov Ion a săvîrșit

faptele pentru care este pus sub învinuire, iar infracțiunile comise de către inculpat se

consideră, potrivit prevederilor art. 16 CP, ca excepțional de grave, pentru care legea

prevede detențiune pe viață.

1

Instanța de recurs a invocat în acest sens și prevederile art. 5 alin. (1) lit. c)

din CEDO, potrivit cărora orice persoană are dreptul la libertate și siguranță,nimeni

nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția dacă a fost arestat sau reținut în vederea

aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci cînd există motive

verosimile de a bănui că a săvîrșit o infracțiune sau cînd există motive temeinice de a

crede în necesitatea de a-1 împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă, după

săvârșirea acesteia.

Astfel, instanța de recurs a considerat , că în privința învinuitului Strelnicov Ion

există mai multe motive pertinente și suficiente în favoarea menținerii ultimului în

detenție pe parcursul cercetării judecătorești, și anume:

- reieșind din complexitatea cauzei penale, gravitatea infracțiunilor incriminate,

păstrarea pericolului de dispariție a inculpatului. Aceste bănuieli rezonabile reiese din

caracterul faptelor imputate învinuitului Strelnicov Ion Piotr, care se învinuiește în

comiterea unei infracțiuni care se atribuie la categoria celor excepțional de

grave, și astfel, fiind la libertate ar putea influența asupra părții vătămate,

martorilor, sau distruge probele care urmează a fi acumulate, fapt care prezintă

temeiuri rezonabile că dânsul, aflându-se la libertate ar putea să se eschiveze de la

organele de drept, cît să împiedice la buna desfășurare a examinării cauzei date;

-reieșind din personalitatea învinuitului care se eschivează de la organul de

urmărire penală și locul acestuia nu este stabilit;

- reieșind din faptul că urmărirea penală este la etapa de desfășurare, urmând

ca organul de urmărire penală să efectueze toate acțiunile de urmărire penală în vederea

acumulării probelor, fără a întâlni careva impedimente create artificial și intenționat de

către învinuit, în scopul eschivării acestuia de la urmărirea, răspunderea și pedeapsa

penală, ceea ce potrivit jurisprudenței CEDO constituie un motiv special de

aplicare a arestului preventiv.

În prezenta cauză, gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului și

împrejurările comiterii acestora sunt suficiente pentru a menține aprecierea că acesta

prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică, probele care dovedesc acest fapt

fiind chiar indiciile temeinice reținute și analizate mai sus, iar existența și persistența

unor indicii grave de vinovăție constituie conform jurisprudenței Curții Europene,

temei de a menține în continuare persoana sub arest.

De asemenea, Colegiul Penal a constată că în cauză există dovezi privind

existența cazului apreciat atît de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ca fiind

justificativ pentru aplicarea măsurii excepționale - arestului preventiv în privința

învinuitului Strelnicov Ion Piotr, această măsură preventivă fiind întemeiată și

necesară, deoarece are ca scop împiedicarea învinuitului de a zădărnici stabilirea

adevărului pe cauză, de a se sustrage de la urmărirea penală, precum și de a comite alte

fapte infracționale, fiind respectat principiul proporționalității între dreptul sau

libertatea persoanei garantate de lege și necesitatea descoperirii unei infracțiuni

deosebit de grave, apărării siguranței publice și a ordinii de drept.

2

recurs în anulare decizia Colegiului penalal Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie

2013 și încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 26 octombrie 2013,

exprimîndu-și dezacordul cu prelungirea termenului ținerii în stare de arest aplicat în

privința învinuitului și solicitînd casarea hotărîrilor judecătorești.

În susținerea recursului a invocat că învinuitului Strelnicov i s-a încălcat

dreptul la apărare, nefiind anexat la materialele cauzei mandatul avocatului

Lozovscaia Tatiana, fiind indicată formal în încheierea judecătorului de instrucție din

Judecătoria Centru mun. Chișinău, rudele inculpatului n-a avut încheiat contract cu

acest avocat.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia

reeșind din următoarele considerente.

Ordinea de declarare a recursului în anulare este reglementată de art.452 CPP,

potrivit căruia, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate la art.401

alin. (1) pct. 2) și 3), precum și, în numele acestor persoane, apărătorul sau

reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare

împotriva hotărîrii judecătorești irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac.

Astfel, potrivit alin. (1) din norma citată, o hotărîre judecătorească irevocabilă

poate fi atacată pe calea extraordinară de atac – calea recursului în anulare, numai

dacă persoana respectivă a epuizat căile ordinare de atac.

Principiul irevocabilității hotărîrilor judecătorești rezultă din principiul

stabilității și siguranței raporturilor juridice, element esențial al preeminenței

dreptului într-o societate democratică, așa cum este consacrat și în preambulul

Convenției Europene pentru Drepturile Omului.

Or, se menționează că dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi exercitat

numai în privința acelor hotărîri judecătorești irevocabile, care au epuizat căile

ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea a II-a a

Codului de procedură penală – calea apelului și a recursului ordinar.

Aceste condiții sînt prescrise și în textul art.455 CPP, care stipulează expres

căror cerințe trebuie să corespundă cererea de recurs în anulare, în special conținutul

acesteia, inclusiv obligația recurentului de a aduce în textul recursului argumentarea

ilegalității hotărîrilor atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art.453 CPP (unul

sau mai multe din acestea), și în ce constă problema de drept ce persistă în cauză, ori

care este eroarea comisă de instanță ce se poate solda cu casarea hotărîrilor atacate.

Potrivit art. 453 alin. (1) CPP, la care recurentul s-a referit la general, prevede

care sunt temeiurile de declarare a recursului în anulare, și anume, hotărârile

irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept

comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a

3

Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea

cererii.

Aliniatul (2) al aceluiași articol, prevede că, recursul în anulare este

inadmisibil dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în prezentul articol sau

este declarat repetat.

De asemenea, Colegiul consideră necesar a menționa că nu oricare hotărîre

judecătorească poate fi atacată în ordinea recursului în anulare, întrucît legea

procesuală a stabilit expres și exhaustiv cazurile în care hotărîrile irevocabile pot fi

contestate cu recurs în anulare.

Or, conform art.175 CPP, arestarea preventivă este o măsură de constrîngere

temporară, care se stabilește în condițiile prevăzute de art.176, 185 – 186 CPP, de

către instanța de judecată – judecător de instrucție.

În speță, după cum rezultă din materialele dosarului, în privința lui Strelnicov

Ion s-a dispus arestul preventiv pe un termen de 30 zile.

Art. 311 CPP, reglementează dreptul procurorului, bănuitului, învinuitului,

apărătorului său, reprezentantului său legal, de a declara recurs împotriva încheierii

judecătorului de instrucție privind prelungirea arestării preventive, în instanța care a

adoptat încheierea ori prin intermediul administrației locului de deținere, în termen de

3 zile de la data adoptării încheierii. Pentru persoana arestată, termenul de 3 zile

începe să curgă de la data înmînării copiei încheierii.

Fiind atacată cu recurs încheierea privind aplicarea arestului preventiv pe un

termen de 30 zile în instanța de recurs – Curtea de Apel Chișinău, a fost verificată în

conformitate cu art.312 CPP legalitatea hotărîrii judecătorești și a constatat că corect

s-a aplicat această măsură preventivă în privința inculpatului Strelnicov Ion

respingînd recursul, ca neîntemeiat.

Conform textului art. 312 CPP, care reglementează procedura controlului

judiciar al legalității încheierii instanței de judecată privitor la măsura preventivă –

arestul și în special, alin.(5) al normei citate, instanța de recurs se pronunță asupra

cazului prin adoptarea unei decizii inclusiv și de respingere a recursului.

Această decizie nu mai are o careva cale de atac, deoarece nu se stipulează în norma

vizată, dreptul părților de a o ataca într-o altă instanță mai superioară, decizia

adoptată fiind irevocabilă.

Așadar, legislatorul a stabilit pentru asemenea hotărîri judecătorești numai o

singură cale de atac, cale pe care recurentul a folosit-o.

Colegiul constată că această prevedere a art.312 CPP, este conformă

exigențelor prescrise de art.5 și art.13 ale Convenției pentru apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților fundamentale.

În sprijinul acestei concluzii, se rețin și constatările expuse de către Curtea

Europeană pentru Drepturile Omului în pct.27 a Hotărîrii din 01 noiembrie 2007 în

cauza Mușuc vs Moldova, printre altele menționîndu-se: „Curtea reamintește că

articolul 5 § 4 nu garantează ca atare un drept de a contesta deciziile prin care se

4

dispune sau se prelungește arestarea, deoarece prevederea de mai sus face referire

la „proceduri”, și nu la „căi de atac”. Intervența unei singure autorități este

conformă articolului 5 §4, cu condiția că procedura urmată are un caracter judiciar

și acordă persoanei vizate garanții adecvate în privința modului lipsirii de libertate

în cauză. Prin urmare, pretenția este incompatibilă cu prevederile Convenției în

sensul articolului 35 §3 și urmează a fi respinsă în conformitate cu articolul 35 §4”.

În consecință, reieșind din cele expuse, Colegiul penal conchide, că recursul

în anulare declarat împotriva hotărîrii judecătorești, referitoare la prelungirea măsurii

preventive, inclusiv și a arestării preventive, care s-a verificat în ordinea recursului

ordinar, nu cade sub incidența prevederilor art. 452, 453 CPP și astfel de hotărîre nu

este pasibilă de a fi atacată cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție în

ordinea art. 453 CPP.

Prin urmare, în atare circumstanțe recursul în anulare declarat de avocatul

Tudor Suveica în numele învinuitului Strelnicov Ion urmează a fi respins, ca

inadmisibil

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către avocatul Tudor Suveica

în numele învinuitului Strelnicov Ion împotriva încheierii Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 26 octombrie 2013 și deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie

2013.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 05 martie 2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Liliana Catan

Ion Arhiliuc

5