1re-33/2014 — art.313 Cod de procedură penală
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.313 Cod de procedură penală
- Temei legal
- art.313 Cod de procedură penală
1re-33/2014 — art.313 Cod de procedură penală (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr. 1re-33/14
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
05 februarie 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Constantin Gurschi,
Judecători – Liliana Catan și Ion Arhiliuc,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de avocatul
N. Pruteanu în numele reprezentantului părții vătămate Savcenco Constantin împotriva
încheierii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 28 martie 2013,
Termenul de examinare a cauzei:
- instanța de recurs: 07 noiembrie 2013- 05 februarie
2014;
C O N S T A T Ă:
Prin ordonanța procurorului în Procuratura mun. Chișinău, Victor Plugaru, din
11 ianuarie 2013 (11 ianuarie 2012), s-a dispus încetarea urmăririi penale în privința lui
Golubenco Alexandru, din motivul lipsei în acțiunile lui a elementelor constitutive ale
infracțiunii.
În temeiul art. 2991 Cod de procedură penală, ordonanța respectivă a fost
contestată procurorului municipiului Chișinău de către avocatul Vitalie Caldîba în
numele reprezentantului părții vătămate Savcenco Constantin, prin care a solicitat
anularea ordonanței de încetare a urmăririi penale.
Prin ordonanța procurorului adjunct al procurorului mun. Chișinău, Vladimir
Lupu, din 29 ianuarie 2013 a fost respinsă ca neîntemeiată plîngerea avocatului Vitalie
Caldîba.
În temeiul art. 313 Cod de procedură penală, avocatul Vitalie Caldîba în numele
reprezentantului părții vătămate Savcenco Constantin, s-a adresat judecătorului de
instrucție cu plîngere, prin care a solicitat anularea ordonanțelor procurorului Victor
Plugaru din 11 ianuarie 2013 privind încetarea urmăririi penale în privința lui Golubenco
Alexandru Tudor și a procurorului Vladimir Lupu, din 29 ianuarie 2013, invocînd că
organul de urmărire penală nu a efectuat nici o acțiune procesuală și nu a întreprins
măsurile necesare pentru identificarea persoanelor implicate în cazul dat.
Prin încheierea judecătorului de instrucție a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău
din 28 martie 2013, a fost respinsă plîngerea avocatului Vitalie Caldîba, ca fiind
neîntemeiată.
5.1. Judecătorul de instrucție și-a argumentat soluția prin aceea că, careva încălcări
1
ale legislației procesual penale nu au fost stabilite, în special s-a dispus pornirea urmăririi
penale pe cazul dat cu examinarea tuturor versiunilor obiectiv posibile care determină
direcția activității probatoare, au fost audiate toate persoanele ce posed informație pe
cazul dat, au fost stabilite și cercetate toate circumstanțele cazului cu valoare juridică și a
probelor pertinente, părților interesate le-a fost expediată copia ordonanței de clasare a
cauzei penale, iar organul de urmărire penală a efectuat o analiză completă a situației de
fapt și de drept în raport cu probele acumulate.
Mai mult ca atît, judecătorul în argumentarea soluției soluției invocă se referă și la
Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție „ Cu privire la practica asigurării
controlului judecătoresc de către judecătorul de instrucție în procesul urmării penale
nr.7 din 04 iulie 2005” Buletinul Curții Supreme de Justiție, 2005”, indicînd, fapte noi
constituie date despre circumstanțe de care nu avea cunoștință organul de urmărire penală
la data adoptării ordonanței atacate și care nici nu putea fi cunoscută la acea dată. Noi
trebuie sa fie probele administrate în cadrul cercetării altor cauze și nu mijloacele de
probă prin care se administrează probe deja cunoscute în cauza respectivă. Faptele recent
stabilite sunt faptele care existau la data adoptării ordonanței atacate, însă nu au putut fi
descoperite. Atitudinea unei părți care, cunoscînd un fapt sau o împrejurare ce-i era
favorabilă a preferat să păstreze tăcerea, nu poate justifica mențiunea unei erori judiciare
și nu poate constitui un obstacol la admiterea reluării urmăririi penale dacă prin alte
mijloace de probă asemenea împrejurări au putu fi descoperite la acel moment.
Se concluzionează, de către judecător, că în plîngerea depusă, avocatul nu a
invocat cauze ce nu au existat, circumstanțe care au dispărut pe care se întemeiază
clasarea cauzei penale, cît și fapte noi sau recent descoperite ori un viciu fundamental în
cadrul urmării penale ar fi afectat ordonanța contestată.
Instanța de judecată a constatat că plîngerea contravine prevederilor art. 22 al.2
Cod de procedură penală, art.7 al.2 Cod penal și art. 7 al C.E. D. O., privind dreptul de a
nu fi urmărit de către organul de urmărire penală de mai multe ori.
Astfel, instanța de judecată a reținut că corect procurorul a ajuns la concluzia că pe
cazul dat nu sunt elementele infracțiunii în acțiunile lui Golubenco Alexandru.
Încheierea menționată a devenit irevocabilă la data pronunțării.
6.1. Încheierea nominalizată este atacată cu recurs în anulare de către avocatul N.
Pruteanu în numele reprezentantului părții vătămate Savcenco Constantin, prin care se
solicită casarea acesteia cu remiterea materialelor spre examinare, pe motiv că este
ilegală, întrucît partea motivată a sa nu rezistă criticii, la baza încheierii fiind puse acte
afectate de un viciu fundamental, făcînd referire la la art. 287 al.4 Cod de procedură
penală. Cercetarea a fost efectuată într-un mod vădit unilateral și superficial invocînd
următoarele argumente:
- Ordonanța de clasare din data de 11ianuarie 2013 se bazează, în mare parte, pe
declarațiile bănuitului Golobenco Al., a martorului Golubenco Cristina, soția bănuitului,
și a martorului Dabija Viorel.
- Raportul privind consemnarea rezultatelor urmării penale seamănă cu o pledoarie
a avocatului, decît cu un act întocmit de către organele urmării penale.
2
- La efectuarea expertizei autotehnice, prin raportul de expertiză autotehnică
nr.633 din 26 decembrie 2012, practic nu s-a răspuns la întrebările adresate.
- Raportul de constatare medico-legală nr. 2136 și Raportul de expertiză medico-
legală nr. 138/2136, este întocmit de același medic și nu a fost numită o expertiză în
comisie, pentru a verifica circumstanțele cauzei (îndeosebi starea de ebrietate).
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare în baza
materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia,
din următoarele considerente.
La 27 octombrie 2012 a întrat în vigoare Legea nr. 66 din 05 aprilie 2012 pentru
modificarea și completarea Codului de procedură penală.
Conform art. I pct. 144) din lege, prevederile expuse în alin. (2) și (3) din art. 452
Cod de procedură penală, s-au abrogat.
Alin. (3) art. 452 Cod de procedură penală, pînă la abrogare, stipula că persoanele
menționate la art. 313 alin. (1) Cod de procedură penală, precum și Procurorul General și
adjuncții acestuia, pot declara recurs în anulare împotriva încheierii irevocabile a
judecătorului de instrucție cu privire la pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de
sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale și reluarea
urmăririi penale în cazurile prevăzute la art. 453 Cod de procedură penală.
Prezentul recurs este depus la 26 septembrie 2013, deci după întrarea în vigoare a
Legii nr. 66 din 05 aprilie 2012.
Or, la desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul
urmăririi penale sau al judecării cauzei în instanța judecătorească, - prevederi stipulate în
art. 3 Cod de procedură penală, astfel legea procesual penală nu are efect ultraactiv.
Potrivit art. 313 alin. (6) Cod de procedură penală încheierile judecătorului de
instrucție, adoptate pe marginea examinării plîngerilor asupra ordonanțelor procurorului
privind încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale cu reluarea urmăririi penale sînt
hotărîri irevocabile.
Încheierea judecătorului de instrucție, adoptată în speța examinată, nu cade sub
categoria hotărîrilor irevocabile prevăzute de alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală
din punctul de vedere că nu a parcurs calea apelului și a recursului, or potrivit prevederii
alin. (6) art. 313 Cod de procedură penală, nici nu putea să le parcurgă, fiindcă legea nu
prevede posibilitatea atacării încheierilor, adoptate în ordinea art. 313 Cod de procedură
penală.
Astfel spus, noțiunea de “hotărîrii judecătorești irevocabile după epuizarea
căilor ordinare de atac”, nu cuprinde încheierile adoptate de către judecătorul de
instrucție, dar se referă la sentințele adoptate de instanțele de judecată care au parcurs
căile ordinare de atac, astfel, în acest sens legiuitorul a prevăzut la alin. (2) art. 455 Cod
de procedură penală, că cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă:
- denumirea instanței care a pronunțat sentința;
- denumirea instanței care a adoptat decizia în apel;
- denumirea instanței care a adoptat decizia în recurs.
Prin urmare, noile modificări survenite în procedura penală, permit de a conchide
3
că hotărîrile adoptate de judecătorul de instrucție în ordinea art. 313 Cod de procedură
penală, privind pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub urmărire penală,
încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale și reluarea urmăririi penale, începînd
cu 27 octombrie 2012 nu mai pot fi examinate în ordinea recursului în anulare.
În urma modificărilor operate în Codul de procedura penală, precum și constatările
expuse, Colegiul penal conchide că recursul în anulare urmează a fi declarat ca
inadmisibil, fiindcă legea nu mai prevede o atare cale de atac.
Pentru aceste motive, în conformitate cu prevederile art. 456 alin. (1) Cod de
procedură penală, Colegiul penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul N. Pruteanu în numele
reprezentantului părții vătămate Savcenco Constantin împotriva încheierii Judecătoriei
Rîșcani, mun. Chișinău din 28 martie 2013.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată este adoptată și publicată la 05 februarie 2014.
Președinte Constantin Gurschi
Judecători Liliana Catan
Ion Arhiliuc
4