1ra-304/2014 — jaf
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- jaf
- Temei legal
- art. 187 alin. 2 lit. b, e, f CP
1ra-304/2014 — jaf (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul 1ra-304/2014
CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE
D E C I Z I E
12 februarie 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal în componența:
președinte – Constantin Gurschi,
judecători – Ion Arhiliuc și Liliana Catan,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpatul
Hîncu (Castraveț) Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 26 septembrie 2013, în cauza penală privindu-l pe
Hîncu (Castraveț) Andrei Nicolae, născut la 18
mai 1984, originar din r-nul. Hîncești, s. Cărpineni,
domiciliat în com. Stăuceni, str. Florilor 5, ap. 30;
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță:06.12.2012 – 27.06.2013;
Instanța de apel: 30.07.2013 – 26.09.2013,
Instanța de recurs: 27.11.2013 – 12.02.2014.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, din 27 iunie 2013, Hîncu
(Castraveț) A. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b),
e) și f) CP, la 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare, fără aplicarea amenzii, cu
executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.
Prin aceeași sentință a fost condamnat și Chitii A., în privința căruia cauza nu se
judecă.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond, în fapt, a constatat că, Hîncu
(Castraveț) A. împreună cu Chitii A., la 07.09.2012, în jurul orelor 19:00, de comun
acord, aflându-se în parcul din marginea comunei Stăuceni, mun. Chișinău, urmărind
scopul sustragerii în mod deschis a bunurilor altei persoane, l-au agresat fizic pe cet.
Doni Al., aplicându-i multiple lovituri în regiunea capului și a corpului, după care, l-
au deposedat de telefonul mobil de model „Nokia 6233”, de culoare neagră, cu sim.
cartela nr. 068292774, la prețul de 1 200 lei, o sacoșă de polietilenă în care avea două
parfumuri pentru bărbați, la prețul de 100 lei fiecare, dulciuri și salam, în sumă de 100
1
lei și bani în sumă de 700 lei, după care i-au ars puloverul de culoare albă cu albastru,
la prețul de 300 lei, cauzându-i astfel părții vătămate Doni Al. o daună materială
considerabilă, în sumă totală de 2500 lei. Conform raportului de expertiză medico-
legală nr. 4611 din 10.09.2012, lui Doni Al. i-au fost cauzate vătămări corporale
neînsemnate.
Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,
instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului Hîncu (Castraveț) A. întrunesc
elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. b) e) și f) CP
– jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu calificativele – de
două persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea
persoanei și cu cauzarea de daune în proporții considerabile.
Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare în termenul și modul
prevăzut de art. 402 CPP, a fost atacată cu apeluri de către inculpații Hîncu
(Castraveț) A. și Chitii A., precum și de avocatul Dorogan A. în interesele primului
inculpat.
3.1. În apelul declarat de inculpatul Chitii A., s-a solicitat casarea sentinței
Judecătoriei Râșcani, mun. Chișinău din 27.06.2013, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care
să fie dispusă achitarea sa, deoarece nu a comis fapta imputată.
În argumentarea celor invocate, inculpatul Chitii A. a menționat că, nu este de
acord cu sentința, deoarece instanța de fond greșit a interpretat probele administrate, și
anume, de faptul că, Doni Al. a fost maltratat și privat de telefonul mobil, precum și
de bani și bunurile menționate. Mai mult, însuși expertiza medico-legală nr. 4611 din
10.09.2012, potrivit căreia, lui Doni Al. i-au fost cauzate vătămări corporale
neînsemnate, a fost efectuată cu mult mai târziu decât data comiterii faptei imputate.
De asemenea, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că, partea vătămată i-a iertat,
anterior nu a mai comis astfel de fapte, are la întreținere 3 copii minori, dintre care
unul este invalid, el fiind unicul întreținător al familiei sale.
3.2. În apelul declarat de către inculpatul Hîncu (Castraveț) A., s-a solicitat
casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului
stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mai
blândă.
În motivarea apelului, inculpatul a invocat că, acuzațiile împotriva sa sunt
neîntemeiate și se bazează doar pe depozițiile părții vătămate.
3.3. În apelul declarat de avocatul Dorogan A., în interesele inculpatului Hîncu
(Castraveț) A., s-a solicitat casarea sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din
27.06.2013, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului
stabilit pentru prima instanță, prin care Hîncu (Castraveț) A., să fie achitat.
Apelantul a considerat sentința ilegală și pasibilă casării, deoarece în cadrul
audierii părții vătămate și a confruntărilor dintre aceasta și inculpați, s-a stabilit cu
2
certitudine că, Hîncu (Castraveț) A. nu a sustras și nici nu a primit careva bunuri care-
i aparțineau lui Doni Al., iar banii în sumă de 700 lei, au fost însușiți nemijlocit de
către inculpatul Chitii A., care i-a cheltuit pe necesitățile personale or, declarațiile
inculpatului Chitii A. precum că, banii în sumă de 700 de lei, i-ar fi luat Hîncu
(Castraveț) A., trebuiesc interpretate critic, deoarece nu au nici o confirmare
probatorie.
La fel, apelantul a menționat că partea vătămată nu a declarat că, în momentul
transmiterii banilor Chitii A. se afla împreună cu Hîncu (Castraveț) A., așa cum este
indicat în sentință. Cât privește puloverul, căruia i s-a dat foc de către inculpat, trebuie
de făcut următoarea constatare și anume că, inculpații i-au propus părții vătămate să
aprindă acest pulover deoarece era murdar de sânge, dar nu l-au obligat să facă acest
lucru. Respectiv, Doni Al. a fost de acord cu această propunere. Cu referire la
prejudiciul care a fost achitat părții vătămate de către rudele lui Hîncu (Castraveț) A.,
în sumă de 2500 lei, din explicațiile inculpatului rezultă că, această sumă a fost
destinată pentru repararea prejudiciul moral cauzat părții vătămate pentru faptul că, l-
au agresat și i-au pricinuit vătămări corporale neînsemnate. De asemenea, urmează de
luat în considerație și poziția părții vătămate, care nu are pretenții față de inculpat și
consideră că, acesta nu trebuie să se afle în detenție.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie
2013, au fost respinse, ca nefondate, cererile de apel declarate de către inculpații
Hîncu (Castraveț) A. și Chitii A., precum și de avocatul Dorogan A. în interesele
inculpatului Hîncu (Castraveț) A., cu menținerea sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun.
Chișinău din 27.06.2013, fără modificări.
În motivarea deciziei sale, instanța de apel a menționat că, instanța de fond a
analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 CPP, din punct de vedere al
pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării, just a stabilit vinovăția
inculpaților în baza art. 187 alin. (2), lit. b), e), f) CP, potrivit elementelor constitutive
„Sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșită de două persoane, cu
aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei și cu cauzarea
de daune în proporții considerabile”.
Astfel, instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția
inculpaților, care a fost dovedită cu certitudine, dând faptei săvârșite de inculpați, o
încadrare juridică corespunzătoare materialului probator administrat, iar cercetarea
judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor procesual-penale privind
administrarea probelor.
Mai mult, s-a menționat că inculpatul Hîncu (Castraveț) A. prin declarațiile sale,
care au fost apreciate critic, a încercat să inducă în eroare instanța la aprecierea
circumstanțelor de fapt stabilite de către organul de urmărire penală, ca rezultat să fie
liberat de la sancțiunea prevăzută de legislația penală în vigoare, declarațiile acestuia
purtând un caracter critic, care nu pot fi puse la baza hotărârii instanței de judecată,
3
deoarece în mare parte sânt în contradicție cu declarațiile inculpatului Chitii A. și a
părții vătămate Doni Al..
În continuare, Colegiul a statuat că apelurile declarate de către inculpați conțin
practic, aceleași argumente invocate și în cadrul cercetării judecătorești care au fost
verificate și soluționate de către instanța de fond.
La determinarea tipului și măsurii de pedeapsă în privința lui Hîncu (Castraveț) A.
și Chitii A., instanța de fond a ținut cont de prevederile art.75-77 CP, adică, de
gravitatea infracțiunii săvârșite care se califică ca una gravă, de motivul acesteia, de
persoana celui vinovat, care sunt caracterizați negativ, anterior au mai fost condamnați
și careva concluzii pozitive în acest sens nu și-au tras, de circumstanțele cauzei care
atenuează răspunderea (restituirea prejudiciului cauzat), de influența pedepsei aplicate
asupra corectării și reeducării, aplicându-le o pedeapsă cu închisoarea, pedeapsă
echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei.
Așadar, luând în considerație cele expuse, Colegiul a ajuns la concluzia expusă în
pct. 5 din prezenta decizie.
Inculpatul Hîncu (Castraveț) A. a atacat decizia instanței de apel cu recurs
ordinar, solicitînd redozarea pedepsei în privința sa, stabilite prin sentința Judecătoriei
Rîșcani, mun. Chișinău, din 27 iunie 2013, care ulterior a fost menținută și prin
decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2013, de 5 ani
și 6 luni închisoare.
În drept recursul nu se fundamentează pe nici unul din temeiurile expres stipulate
în art. 427 alin. (1) CPP.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat de inculpatul
Hîncu (Castraveț) A., împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în
camera de consiliu, în baza motivelor invocate în recurs și în raport cu materialele
dosarului, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, pentru
următoarele considerente.
Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) CPP, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse
recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în
baza temeiurilor expres prevăzute de acest articol.
Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) CPP, instanța de recurs decide inadmisibilitatea
recursului ordinar în cazul în care constată că acesta nu corespunde după conținut
prevederilor art. 429 și 430 CPP.
Art. 430 CPP, stipulează cerințele cărora trebuie să corespundă cererea de recurs,
în special, textul recursului trebuie să conțină argumentarea ilegalității hotărîrii
atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art. 427 CPP (unul sau mai multe din
acestea) și cu invocarea problemei de drept ce persistă în cauză, indicînd care este
eroarea de drept comisă de instanțele ierarhic inferioare.
Colegiul penal, verificînd motivele recursului declarat, constată că inculpatul
Hîncu (Castraveț) A. în argumentarea recursului, face trimitere la faptul că nu a
4
sustras de la partea vătămată nici un telefon mobil și nici cei 700 lei, însă nu specifică
concret temeiul prevăzut de legea procesuală la utilizarea acestei căi de atac, și
anume, nu descrie care este eroarea de drept din cele enumerate în art. 427 alin. (1)
CPP, care s-a fi comis la judecarea cauzei în privința sa, de către instanța de apel și în
ce constă esența erorii respective.
Art. 427 alin. (1) CPP, prevede 16 temeiuri de declarare a recursului ordinar,
astfel, dacă o parte a procesului consideră că soluția instanței de apel conține erori de
drept și o atacă în instanța superioară, atunci ea este obligată, conform art.430 pct. 5)
CPP, să motiveze recursul și să arate eroarea ce s-a comis, în coraport cu cel puțin
unul din temeiurile enumerate în art.427 alin.(1) CPP.
În cazul în care autorul nu invocă concret în recurs temeiul pe care se bazează,
din cele reglementate de norma procesuală penală, un asemenea recurs se consideră ca
fiind necorespunzător după conținut, deoarece nu îndeplinește exigențele prevăzute de
pct. 5) a art. 430 CPP și urmează a fi respins ca inadmisibil.
Or, Colegiul penal constată că recursul ordinar declarat de inculpat, nu întrunește
condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze
recursul inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica sub acest
aspect, întrucît potrivit art. 24 alin. (2) CPP, instanța judecătorească nu este organ de
urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte
interese decît interesele legii.
Astfel, statuînd asupra faptului că autorul recursului a invocat cu totul alte
argumente care nu-și găsesc reflectare în temeiurile prevăzute în art. 427 CPP, și
anume că, instanțele judecătorești nu au dat o apreciere corectă probelor administrate
pe cauza respectivă, astfel fiind pronunțate hotărîri ilegale de instanțele de fond și de
apel, iar dînsul a fost incorect condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e) și f) CP, la
5 ani și 6 (șase) luni închisoare, fără aplicarea amenzii, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip închis, Colegiul conchide că acestea nu sunt erori de drept care ar
putea duce la casarea unei hotărîri judecătorești.
Mai mult, referitor la chestiunea de apreciere a probelor dată de instanțele
ierarhic inferioare, Colegiul menționează că procedura de apreciere a probelor, ține de
starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de competența instanței de fond. Prin
urmare, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului penal al Curții Supreme de
Justiție, se reține că, regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427 alin. (1) CPP,
prevede că la etapa de judecare a recursului ordinar instanța de recurs verifică erorile
de drept comise de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor stipulate expres
de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în
speță.
În consecință, raportând situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2)
pct. 1) CPP, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța
a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419 CPP, iar recursul
5
ordinar declarat de inculpatul Hîncu (Castraveț) A. este inadmisibil, deoarece acesta
nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute în art. 429 și 430 CPP.
În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul
penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Hîncu (Castraveț)
Andrei Nicolae, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26
septembrie 2013, în propria cauză penală, deoarece nu îndeplinește cerințele de
conținut, prevăzute în art. 429-430 CPP.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 februarie 2014.
Președinte Constantin Gurschi
Judecători Ion Arhiliuc
Liliana Catan
6