1ra-247/14 — art. 287 al.2, 186 al.5 CP

Instanța de fond din 07.06.2012 pînă la 12.02.2013;

Curtea de Apel Bălți din 28.03. – pînă la 29.05.2013;

Curtea Supremă de Justiție din 13.11.2013 pînă la 05.02.2014. Colegiul penal asupra recursului, C O N S T A T Ă : 1. Prin sentința Judecătoriei Briceni din 12 februarie 2013, inculpatul Auzeac Oleg a fost condamnat în baza art. 287 alin. (2) lit. a) Cod penal la 2 ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis, în baza art. 186 alin. (5) Cod penal la 9 ani închisoare în penitenciar de tip închis, iar conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor numite, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 10 ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis. 2. Pentru a se pronunța, instanța de fond a constatat în fapt că, inculpatul Auzeac Oleg la 01 ianuarie 2012, în jurul orei 19.30, fiind în stare de ebrietate alcoolică, se afla pe teritoriul gării auto din or. Briceni. La cerințele lui ca taximetristul Revco P. să-l ducă cu automobilul în altă localitate, ultimul a refuzat, pe motive de aflare în stare de ebrietate. Ulterior, Auzeac Oleg, din motive de huliganism, încălcînd grosolan ordinea publică și exprimînd o vădită lipsă de respect față de societate, cu o deosebită obrăznicie a exprimat cuvinte injurioase în adresa taximetristului. La observațiile făcute din partea lui Revco P. de a se liniști, Auzeac Oleg nu a reacționat, nu s-a liniștit, dar dimpotrivă din motive huliganice a lovit de cîteva ori cu piciorul în automobilul de model „Daewoo” cu n/î 978, ce aparținea întreprinderii de taxi „Lux”, deteriorîndu-l. Continuîndu-și acțiunile sale, Auzeac Oleg, intenționat a lovit cu mîinile și picioarele în automobilul de model „Dacia” cu 1 n/î BR AU 339, ce aparținea întreprinderii taxi „255552”, iar la observațiile făcute din partea taximetristului Corcevoi V. de a se liniști, inculpatul a exprimat cuvinte injurioase în adresa șoferului în prezența mai multor cetățeni, lezîndu-i onoarea și demnitatea ultimului. Ulterior, în jurul orei 21.30, inculpatul Auzeac Oleg, fiind în stare de ebrietate alcoolică, a intrat în magazinul „Decoli” din centrul or. Briceni, str. Prieteniei, nr. 14 și în timpul efectuării cumpărăturilor, vînzătoarea a solicitat ca el să achite datoria anterioară pentru procurarea produselor alimentare și din motive de huliganism, încălcînd grosolan ordinea publică și exprimînd o vădită lipsă de respect față de societate, a început să strige, exprimînd cuvinte injurioase în adresa lucrătorilor magazinului, Lariușina Irina și Bandalac Viorica. La observațiile făcute din partea lucrătorilor magazinului de a se liniști, Auzeac Oleg n-a reacționat, continuîndu-și acțiunile sale, a început a arunca produsele alimentare de pe polițe pe podea, deteriorîndu-le, iar cînd lucrătorii au încercat să-l liniștească, ultimul, cu rea-voință, intenționat prelungind comportamentul său huliganic, a exprimat cuvinte injurioase și amenințări de aplicare față de ei a violenței. Tot el, Auzeac Oleg, la 31 mai 2012, în jurul orei 03.30, aflîndu-se în ograda locuitorului sat. Grimăncăuți, r-nul Briceni, Gojan F., folosindu-se de momentul că Gojan F. a intrat în casă, a sustras pe ascuns din șopron 9150 dolari SUA, care conform cursului al BEM la acel moment constituiau 109.856, 73 lei. 3. Avocatul Șova Victor în numele inculpatului Auzeac Oleg a atacat cu apel sentința instanței de fond solicitînd casarea parțială acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul Auzeac Oleg să fie achitat pe episodul de furt de la Gojan F., iar referitor la infracțiunile de huliganism să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de amendă. În motivarea cerințelor, apelantul a invocat următoarele: - instanța de fond nu a dat apreciere obiectivă probelor administrate în cauză, care au fost apreciate în defavoarea inculpatului, inclusiv – declarațiile părții vătămate Gojan F. și a martorilor Gojan V., Gamureac O.; - faptul că Auzeac O. a primit suma de 9.150 dolari SUA fără recipisă de la Gojan F. nu poate servi ca temei de a ajunge la concluzia că banii au fost sustrași; - instanța de fond nu a luat în considerație argumentul inculpatului, precum că acesta avea necesitatea de bani, deoarece urma să efectueze o investigație chirurgicală la mîină care a fost traumată în urma unui accident rutier; - inculpatul a recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii de huliganism, a recuperat prejudiciul cauzat, părțile vătămate nu au pretenții față de el, astfel, în opinia sa, consideră că în privința acestuia poate fi aplicată o pedeapsă mai blîndă.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29 mai 2013, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de avocatul Șova Victor în numele inculpatului Auzeac Oleg, cu menținerea sentinței. 4.1. La adoptarea soluției date, instanța de apel a statuat că, instanța de fond în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) CPP, le-a dat o apreciere justă în sensul art. 101 CPP, astfel ajungînd la concluzia corectă cu privire la condamnarea inculpatului Auzeac Oleg în baza art. 287 alin. (2) lit. a), 186 alin. (5) Cod penal. La fel, instanța de apel a conchis că probele administrate în cauză combat 2 declarațiile inculpatului prin care ultimul susține că nu a sustras banii de la partea vătămată Gojan F., că banii fiind împrumutați de la ultimul, această metoda fiind aleasă întru evitarea răspunderii penale. La individualizarea pedepsei, instanța de apel a stabilit că de către instanța de fond s-a dat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75, 84 CPP, astfel stabilindu-i inculpatului o pedeapsă echitabilă pentru faptele comise sub formă de închisoare.

Inculpatul Auzeac Oleg, fără a invoca vreun temei din cele 16 prevăzute la art. 427 alin. (1) CPP, a atacat cu recurs ordinar decizia instanței de apel, solicitînd casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, din motiv că instanța de apel, în opinia inculpatului, nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. 6.1. Potrivit art. 432 alin. (4) Cod de procedură penală, recursul se consideră admisibil în cazul în care acesta îndeplinește cerințele de formă și conținut, iar temeiurile invocate se încadrează în cele enumerate în art. 427 CPP – în caz, în care este prezentă încălcarea gravă a drepturilor persoanei, iar cauza prezintă un interes deosebit pentru jurisprudență. La fel, în sensul art. 429 alin. (1) CPP, recursul trebuie să fie motivat, iar potrivit art. 430 CPP, trebuie să conțină elemente obligatorii stipulate expres, cu motivarea temeiurilor prevăzute în art. 427 CPP. Prin urmare, reglementarea dreptului de a declara recursul ordinar împotriva hotărîrii instanței de apel reprezintă, din partea titularului, atît un drept procesual de dezvoltare a atribuțiilor prevăzute de lege, cît și o obligație de a formula cererea respectivă în strictă conformitate cu cerințele stipulate în articolele 427, 429 și 430 CPP. Una din aceste cerințe este ca cererea respectivă să conțină motivele recursului cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate, adică recursul să fie motivat. Odată ce temeiul, aplicarea căruia ar conduce la soluția privind casarea hotărîrii atacate, nu este argumentat, instanța de recurs n-are dreptul ca, din oficiu, să-l argumenteze, dat fiind faptul că se încalcă dreptul la un proces echitabil, precum și prevederile art. 24 CPP. De vreme ce temeiurile pentru care se poate declara recursul împotriva hotărîrilor instanțelor de apel sunt expuse și limitativ enunțate de art. 427 CPP, rezultă că motivarea acestuia trebuie să se refere numai la acele temeiuri cu indicarea expresă a textelor de lege pe care se întemeiază. 6.2. Privitor la recursul nominalizat, declarat în ordinea art. 420 CPP, în raport cu analiza normativă ce reglementează calea de atac ordinară propriu–zisă ce precede, se constată că inculpatul nu motivează ilegalitatea hotărîrii atacate sub aspectul cerințelor și exigențelor legii, neinvocînd nici un temei din cele 16 prevăzute la art. 427 alin. (1) CPP. În atare situație, se apreciază că recursul nominalizat nu conține argumentele ilegalității deciziei instanței de apel, precum și în ce constă problema de drept de importanță generală abordată în cauza dată – cerințe stipulate în art. 430 pct. 5) CPP, ceea ce echivalează cu nemotivarea recursului. În consecință, aflîndu-se în imposibilitate procesual-penală de a face o analiză a fondului cauzei sub aspectul de drept privind verificarea hotărîrii atacate pe baza 3 materialului din dosarul cauzei, Colegiul penal, în temeiul art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, va decide asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat de inculpatul Auzeac Oleg.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Auzeac Oleg Valerian, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29 mai 2013, în propria cauză penală, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute de art. 430 Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 26 februarie 2014. Președinte Constantin Gurschi Judecători Ion Arhiliuc Liliana Catan 4