Publicat la 24 aprilie 2023 Prima secțiune Cerere nr. 26259/12 IGEA S.c.r.l. împotriva Italiei introdusă la 28 februarie 2012 comunicat la 3 aprilie 2023 DE LA L Acestea este o societate cooperativă cu răspundere limitată care sesizează tribunalul din Palermo la 25 octombrie 1993 prin impunerea răspunderii precontractuale a regiunii siciliene. Tribunalul a acordat despăgubiri pentru încălcarea principiului bunei-credințe din partea administrației. Curtea a pronunțat parțial hotărârea, considerând că reclamanta era aproape de a dovedi complet prejudiciul suferit. La 29 august 2011, Curtea de Casație a declarat recursul inadmisibil, deoarece întrebările de drept, astfel cum au fost formulate de recurentă, nu respectau criteriile prevăzute la art. 366-a din Codul de procedură civilă. La 28 februarie 2011, recurenta sesizează Curtea de apel a Caltanisseta în conformitate cu Legea nr. 89 din 24 martie 2001, a cărei lege Pinto În conformitate cu cele mai recente informații furnizate de societatea reclamantă, procedura ar fi încă în curs. În conformitate cu art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurenta se plânge de o încălcare a dreptului de acces la un tribunal și a dreptului la un proces într-un termen rezonabil. De asemenea, se plânge de o încălcare a articolului 13 din cauza caracterului inuman al remediului de despăgubire prevăzut de legea Pinto în ceea ce privește părțile Respingerea pentru inadmisibilitate a recursului, decisă de Curtea de Casație pe motiv că societatea reclamantă nu respectase condițiile de formă prevăzute la art. 366-a din Codul de procedură civilă, a impus o limitare disproporționată a dreptului la o instanță garantată prin art. 6 alineatul (1) din convenție ( mutatis mutandis Trevisanato c. Italia, nr 32610/07, §36) 46, 15 septembrie 2016)? În special, Curtea de Casație a apreciat fiecare dintre cele trei întrebări de drept formulate de recurentă astfel încât Având în vedere principiile Curții în materie de durată a procedurii precum Pinto (Gagliano Giorgi c. Italia, nr 23563/07, §§ 69-73, CEDH 2012 (extracturi)), a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din cauza duratei presupuse a procedurii menționate anterior? Durata pretinsă de recurentă a procedurii: Pinto mai este de natură să pună în discuție, în circumstanțele prezentei cauze, caracterul efectiv al acțiunii garantate prin art. 13 din convenție (Sante c. Italia, n 3214/10, § 35, 27 aprilie 2017)? Durata procedurii principale a condus la o încălcare a dreptului la audierea cauzei sale într-un termen rezonabil (Cocchiarella c. Italia [GC], n 64886/01, § 117-121, CEDO 2006 SOLICITĂ DE REINFORMARE Părțile sunt invitate să furnizeze documentele privind evoluțiile referitoare la procedura introdusă de reclamantă în temeiul Legii nr. 89 din 24 martie 2001 (RG nr. 263/2012).
Publié le 24 avril 2023
Requête n
o
26259/12
IGEA S.c.r.l.
contre l’Italie
introduite le 28 février 2012
communiquée le 3 avril 2023
La requérante est une société coopérative à responsabilité limitée qui saisit le tribunal de Palerme le 25 octobre 1993 en alléguant la responsabilité précontractuelle de la Région sicilienne.
Le tribunal octroya une réparation pour la violation du principe de bonne foi de la part de l’administration. La cour d’appel renversa partiellement le jugement, estimant que la requérante avait failli de prouver l’intégralité du dommage subi. Le 29 août 2011, la Cour de cassation déclara le pourvoi irrecevable car les questions de droit, telles que formulées par la requérante, ne respectaient pas les critères prévus à l’article 366-
bis
du code de procédure civile.
Le 28 février 2011 la requérante saisit la cour d’appel de Caltanissetta conformément à la loi n
o
89 du 24 mars 2001, dite «
loi Pinto
», afin d’obtenir une indemnisation pour la durée excessive de la procédure décrite ci-dessus. Selon les dernières informations fournies par la société requérante, la procédure serait toujours en cours.
Tirant grief de l’article 6 § 1 de la Convention, la requérante se plaint d’une violation du droit d’accès à un tribunal et du droit à un procès dans un délai raisonnable. Elle se plaint également d’une violation de l’article 13 en raison du caractère ineffectif du remède indemnitaire prévu par la «
loi Pinto
».
1.
Le rejet pour irrecevabilité du pourvoi, décidé par la Cour de cassation au motif que la société requérante n’avait pas respecté les conditions de forme prévues à l’article 366-
bis
du code de procédure civile, a-t-il imposé une limitation disproportionnée au droit à un tribunal garanti par l’article 6 §
1 de la Convention (
mutatis mutandis
,
Trevisanato c. Italie
, n
o
32610/07, §§36
‑
46, 15 septembre 2016)
? En particulier, la Cour de cassation a-t-elle apprécié chacune des trois questions de droit formulées par la requérante de sorte que l’application du principe de l’art. 366-
bis
a été compatible avec les principes dégagés par la Cour en matière de «
formalisme excessif
»
(
Zubac c.
Croatie
[GC], n
o
40160/12, §§ 96-99, 5 avril 2018)
?
2.
À la lumière de principes dégagés par la Cour en matière de durée de la procédure «
Pinto
» (
Gagliano Giorgi c. Italie
, n
o
23563/07, §§ 69-73, CEDH 2012 (extraits)), y a-t-il eu une violation de l’article 6 § 1 en raison de la durée alléguée de ladite procédure
?
3.
La durée alléguée par la requérante de la procédure « Pinto » est-elle de nature à mettre en cause, dans les circonstances de la présente affaire, le caractère effectif du recours garanti par l’article 13 de la Convention (
Di
Sante c. Italie
, n
o
32143/10, § 35, 27 avril 2017) ?
4.
La durée de la procédure principale a-t-elle entrainé une violation du droit à ce que sa cause soit entendue dans un délai raisonnable (
Cocchiarella c.
Italie
[GC], n
o
‑
V)
?
DEMANDE DE REINSEIGNEMENTS
Les parties sont invitées à fournir les documents concernant les développements relatifs à la procédure introduite par la requérante en vertu de la loi n
o
89 du 24 mars 2001 (RG n
o
263/2012).