Postat pe 24 aprilie 2023 SECȚIUNEA 3 Cerere nr. 13702/18 Nikita Alekseievich ONISHCHENKO și Yekaterina Yuryevna ONISHCHENKO împotriva Greciei, introdusă la 15 martie 2018 și comunicată la 3 aprilie 2023 DE LA LUXEMBURG, cererea se referă la o tentativă de omor asupra primului reclamant. În 2013, primul reclamant, care avea 12 ani, a ajuns în Creta pentru a-și petrece vacanța cu mama sa (a doua reclamantă) într-un hotel. La 15 mai 2013, a primit mai mult de 20 de înjunghieri în spate de către o persoană care lucra ca animator la hotel și suferea de tulburări mintale. La 2 mai 2014, tribunalul de primă instanță din Lassithi l-a condamnat pe agresor la o pedeapsă de internare psihiatrică de cel puțin 11 ani și 6 luni pentru tentativă de omucidere. La 21 octombrie 2015, tribunalul de apel din est, recunoscând că capacitatea de discernământ a autorului, atins în momentul faptelor de o tulburare psihică, a fost redus în mod semnificativ, a declarat vinovat de tentativă de omor și l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de 10 ani și 4 luni. Reclamanții susțin că, în ianuarie 2018, au descoperit că autorul agresiunii ar fi fost eliberat în 2016, și anume în mod anticipat, după ce și-a ispășit pedeapsa doar trei ani și că, în prezent, își are reședința în țara sa de origine, Țările de Jos. Reclamanții susțin, de asemenea, că au fost, între 2013 și 2018, în cadrul procedurii de introducere, împotriva societății hoteliere, a unei acțiuni civile în despăgubire (κα ) prejudiciilor materiale și morale care rezultă din agresiune, deoarece acestea nu au fost în măsură să facă obiectul dreptului de timbru, calculat pe baza unui procent fix, stabilit prin lege, din suma în litigiu. Ei adaugă că nu au putut beneficia de un ajutor juridic în conformitate cu legea nr. 3226/2004, deoarece au locuit pe atunci în Rusia și nu într-o țară membră a Uniunii Europene. La 13 mai 2016, reclamanții au sesizat instanțele ruse cu o acțiune civilă împotriva societății hoteliere. La 18 noiembrie 2020, la 18 noiembrie 2020, secțiunea civilă a Curții de la Moscova a primit cererile acestora și a condamnat societatea pârâtă să plătească reclamanților suma de 720 000 EUR. În informațiile prezentate Curții după depunerea cererii, părțile interesate arată că, spre sfârșitul anului 2016, au aflat că, în conformitate cu noua lege nr. 4446/2016, un individ ar putea sesiza instanțele cu privire la o acțiune în hotărâre declaratorie (αναγνωριστική αγωγή ) fără a fi achitat la sine dreptul de timbru, dar judecata pronunțată nu ar putea fi executată decât după achitarea acestui drept. Pe această bază, la 5 octombrie 2018, reclamanții au introdus în fața Tribunalului de Mare Instanță o acțiune care urmărea să obțină o hotărâre declaratorie împotriva societății hoteliere în valoare de peste 17 milioane de euro ca urmare a prejudiciului material și moral cauzat de agresiune. 99/20, pronunțată la 19 iunie 2020, această instanță a recunoscut obligația societății hoteliere de a plăti celei de-a doua reclamante, în numele fiului său, suma de 2 509 053,15 EUR. Societatea pârâtă a făcut apel la această hotărâre. Reclamanții au afirmat că au aflat în 2021 că, din 2018, aceștia ar fi putut solicita asistență judiciară în Grecia, inclusiv o scutire de la taxa de timbru. La 17 mai 2021, aceștia au depus o astfel de cerere autorităților elene în conformitate cu legea nr. 3226/2004. Potrivit celor mai recente informații prezentate Curții de către solicitanți, autoritățile elene le-au acordat pentru prima dată asistență judiciară la sfârșitul anului 2021 sub formă de scutire de la plata taxei de timbru. În același timp, la 17 mai 2021, autoritățile ruse au inițiat procedura de transmitere a hotărârii Curții de la Moscova (raportată la 18 noiembrie 2020) către autoritățile elene în scopul executării acesteia. În urma acestei transmiteri, părțile interesate au sesizat Tribunalul de Primă Instanță din Heraklion cu privire la o cerere de recunoaștere și de executare a hotărârii în Grecia. 256/2022 pronunțată la 22 iunie 2022, Tribunalul, care a aplicat Convenția bilaterală privind asistența juridică reciprocă în materie civilă și penală din 1981, a respins cererea pe motiv că o procedură care implică aceleași părți și care avea ca obiect același litigiu fusese deja introdusă în fața instanțelor elene. La data de 22 iulie 2022, reclamanții au răspuns la apelul din partea acestei hotărâri. La data de 9 mai 2023, li s-a stabilit în instanță. La 10 august 2022 a fost respinsă o cerere din partea reclamanților care au solicitat accelerarea procedurii având în vedere deteriorarea stării de sănătate a primului reclamant. În special, persoana condamnată pentru tentativa de omor a primului reclamant a fost eliberată înainte de a-și curăța întreaga pedeapsă? În ce temei juridic a fost în speță necunoașterea dreptului reclamanților de a avea accesul la o instanță, astfel cum este garantată prin art. 6 alineatul (1) din convenție, având în vedere imposibilitatea acestora de a introduce în fața instanțelor interne o acțiune civilă în despăgubire împotriva societății hoteliere, din cauza valorii ridicate a dreptului de timbru de care nu ar putea fi exonerați dacă nu ar putea beneficia de asistență judiciară?
Publié le 24 avril 2023
Requête n
o
13702/18
Nikita Alekseyevich ONISHCHENKO
et Yekaterina Yuryevna ONISHCHENKO
contre la Grèce
introduite le 15 mars 2018
communiquée le 3 avril 2023
La requête concerne une tentative d’homicide sur le premier requérant.
En 2013, le premier requérant, qui avait douze ans, arriva en Crète pour passer ses vacances avec sa mère (la seconde requérante) dans un hôtel. Le 15 mai 2013, il reçut plus d’une vingtaine de coups de couteau dans le dos par une personne travaillant comme animateur à l’hôtel et atteinte de troubles mentaux.
Le 2 mai 2014, la cour d’assises de première instance de Lassithi condamna l’agresseur à une peine d’internement psychiatrique d’au moins 11
ans et 6 mois pour tentative d’homicide. Le 21 octobre 2015, la cour d’appel d’assises de la Crète de l’Est, reconnaissant que la capacité de discernement de l’auteur, atteint au moment des faits d’un trouble psychique, était sensiblement réduite, le déclara coupable de tentative d’homicide et le condamna à une peine d’emprisonnement de 10 ans et 4 mois.
Les requérants allèguent qu’en janvier 2018 ils découvrirent que l’auteur de l’agression aurait été remis en liberté en 2016, à savoir de manière anticipée, après avoir purgé uniquement trois ans de sa peine, et qu’il résiderait actuellement dans son pays d’origine, les Pays-Bas.
Les requérants allèguent aussi avoir été, entre 2013 et 2018, dans l’impossibilité d’introduire, contre la société hôtelière, une action civile en réparation (
καταψηφιστική αγωγή
) du dommage matériel et moral résultant de l’agression, car ils n’étaient pas en mesure de s’acquitter du droit de timbre, calculé sur la base d’un pourcentage fixe, établi par la loi, du montant en litige. Ils ajoutent qu’ils ne pouvaient pas bénéficier d’une aide juridictionnelle conformément à la loi n
o
3226/2004 car ils habitaient à l’époque en Russie et non pas dans un pays membre de l’Union européenne.
Le 13 mai 2016, les requérants saisirent les tribunaux russes d’une action civile contre la société hôtelière. À l’issue d’une série de sept procédures, le 18 novembre 2020, la section civile de la Cour de Moscou accueillit leurs demandes et condamna la société défenderesse à payer aux requérants la somme de 720
000 euros (EUR).
Dans les informations soumises à la Cour postérieurement à l’introduction de leur requête, les intéressés expliquent que vers la fin de l’année 2016, ils apprirent que, conformément à la nouvelle loi n
o
4446/2016, un individu pourrait saisir les tribunaux grecs d’une action en jugement déclaratoire (
αναγνωριστική αγωγή
) sans avoir à s’acquitter du droit de timbre, mais le jugement rendu ne pourrait être exécuté qu’après acquittement de ce droit.
Sur ce fondement, le 5 octobre 2018, les requérants introduisirent devant le tribunal de grande instance d’Héraklion une action tendant à obtenir un jugement déclaratoire contre la société hôtelière pour un montant de plus de 17 millions d’EUR au titre du dommage matériel et moral résultant de l’agression.
Par un jugement n
o
99/2020, rendu le 19 juin 2020, ce tribunal reconnut l’obligation de la société hôtelière de payer à la seconde requérante, pour le compte de son fils, la somme de 2
509
053,15 EUR. La société défenderesse interjeta appel de ce jugement. L’audience eut lieu le 12 avril 2022 mais le jugement n’a pas encore été rendu.
Les requérants déclarent avoir appris en 2021 que, puisqu’ils résidaient en Allemagne depuis 2018, ils auraient pu demander l’aide juridictionnelle en Grèce, y compris une exemption du droit de timbre. Le 17 mai 2021, ils soumirent une telle demande aux autorités grecques conformément à la loi n
o
3226/2004. D’après les dernières informations soumises à la Cour par les requérants, les autorités grecques leur fournirent pour la première fois une aide juridictionnelle à la fin de l’année 2021 sous forme d’exemption du droit de timbre.
Parallèlement, le 17 mai 2021, les autorités russes entamèrent la procédure de transmission du jugement de la Cour de Moscou (rendu le 18 novembre 2020) aux autorités grecques aux fins de son exécution. À la suite de cette transmission, les intéressés saisirent le tribunal de première instance d’Héraklion d’une demande de reconnaissance et d’exécution de ce jugement en Grèce.
Par un jugement n
o
256/2022 rendu le 22 juin 2022, le tribunal, appliquant la convention bilatérale relative à l’entraide judiciaire en matière civile et pénale de 1981, rejeta la demande au motif qu’une procédure impliquant les mêmes parties et portant sur le même différend avait déjà été introduite devant les tribunaux grecs.
Le 22 juillet 2022 les requérants interjetèrent appel de ce jugement. L’audience fut fixée au 9 mai 2023. Une demande des requérants tendant à l’accélération de la procédure eu égard à la détérioration de l’état de santé du premier requérant fut rejetée le 10 août 2022.
1.
L’obligation procédurale découlant de l’article 2 de la Convention a
‑
t
‑
elle été respectée en l’espèce
? En particulier, la personne condamnée pour la tentative d’homicide du premier requérant
a-t-elle été libérée
avant d’avoir purgé l’intégralité de sa peine ? Dans l’affirmative, sur quel fondement juridique
?
2.
Y a-t-il eu en l’espèce méconnaissance du droit des requérants d’avoir
accès à un tribunal, tel que garanti par l’article 6 § 1 de la Convention, eu égard à leur impossibilité alléguée d’introduire devant les tribunaux internes une action civile en réparation contre la société hôtelière, en raison du montant élevé du droit de timbre dont ils ne pouvaient être exemptés faute de pouvoir bénéficier d’une aide juridictionnelle ?