1ra-303/2014 — art. 264-1 alin. 4 CP

Dosarul nr. 1ra-303/2014

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 februarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Nicolae Gordilă și Vladimir Timofti,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 06 iunie 2013, declarat de către

inculpatul,

Gheorghiev Gheorghi Mihail, născut la 11 mai 1980,

originar și domiciliat mun. Comrat, str. Cotovschi, 230.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

C O N S T A T Ă:

Mihail, a fost condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, la 6 luni închisoare,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat

pe un termen de probă de 2 ani, dacă Gheorghiev Gh.M., nu va mai comite o nouă

infracțiune și prin comportare exemplară va îndreptăți încrederea acordată.

fiind privat de dreptul de a conduce mijloace de transport, conducînd automobilul

de model „Ford Tranzit” cu n/î GE AR 633, deplasându-se pe str. Cotovschi, mun.

Comrat, la intersecția cu str. Cicalov, a fost oprit de către colaboratorii de poliție a

CPR Comrat, pentru verificarea actelor. În vederea bănuirii de consumare a

băuturilor alcoolice, acesta a fost examinat cu alcotester „Dragher”, ce a demonstrat

că în aerul expirat de șoferul Gheorghiev Gh.M., se conține alcool în volum de 0,49

mg/l. Ulterior, la efectuarea cercetării medico-legale toxicologice a sîngelui, preluat

de la ultimul în cadrul examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate, a

fost depistat, alcool în calitate de 1,4 % (1,4 g/l), ce se califică ca stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat.

acesteia în partea pedepsei stabilite, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

1

hotărîri, prin care inculpatului să-i fie stabilită pedeapsă în baza art. 2641 alin. (4)

Cod penal, 8 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip deschis.

În motivarea apelului, procurorul a invocat că inculpatul anterior a fost atras

la răspundere penală pentru infracțiuni analogice și anume prin sentința

Judecătoriei Comrat din 27.10.2010, în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal cu aplicarea

art. 53, 55 Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă – amendă 2 000 lei, iar prin sentința

Judecătoriei Comrat din 14.03.2012, în baza aceluiași articol, i-a fost stabilită

pedeapsă de 160 ore muncă neremunerată în folosul comunității, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani. Însă, inculpatul

la 27.04.2012, iarăși a săvîrșit infracțiune prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal,

totodată nefiind stins antecedentul penal stabilit prin sentința anterioară.

Astfel, în conformitate cu art. 34 alin. (1) Cod penal, inculpatul a săvîrșit

infracțiune, fiind prezentă starea de recidivă, iar potrivit art. 77 Cod penal, aceasta

este o circumstanță agravantă. Instanța de judecată la stabilirea pedepsei conform

art. 82 Cod penal, urma să-i stabilească inculpatului o pedeapsă nu mai puțin de 6

luni, fără a-i fi stabilită pedeapsă condiționată, deoarece prevederile art. 90 Cod

penal, nu se aplică persoanelor ce au săvîrșit infracțiune în prezența stării de

recidivă.

fost admis apelul, casată sentința în partea stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă

hotărîre, prin care lui Gheorghiev Gh.M., i-a fost stabilită pedeapsă în baza art. 2641

alin. (4) Cod penal, cu aplicarea art. 82 Cod penal, 6 luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis. Conform art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, cu

adăugarea parțială a pedepsei complementare –privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport, numită prin sentința judecătoriei Comrat din 14.03.2012, a

stabili pedeapsă definitivă lui Gheorghiev Gh.M., 6 luni închisoare cu executare în

penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de 1 an 6 luni.

inculpatul a fost condamnat prin sentința judecătoriei Comrat din 14.03.2012, în

baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, la 160 ore muncă neremunerată în folosul

comunității, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 3 ani (f.d. 45). Astfel, instanța de apel a stabilit, că în perioada executării

pedepsei atît celei principale, cît și a celei complementare stabilite prin sentința sus

menționată, inculpatul a săvîrșit infracțiune cu intenție, prevăzută de art. 2641 alin.

(4) Cod penal, care conform art. 16 Cod penal, se atribuie la categoria de infracțiuni

ușoare.

Instanța de apel a menționat că, deoarece antecedentele penale ale inculpatului

nu sînt stinse și acesta a săvîrșit iarăși o infracțiune ușoară cu intenție, prevăzută de

art. 2641 alin. (4) Cod penal, iar potrivit art. 34 alin. (1) Cod penal, acesta constituie

infracțiune cu stare de recidivă și instanța de judecată, urmează să-i aplice lui

Gheorghiev Gh.M, pedeapsă conform art. 82 Cod penal.

2

Din materialele dosarului, instanța de apel, a statuat că inculpatul a executat

integral pedeapsa principală, 160 ore muncă neremunerată în folosul comunității,

fapt confirmat prin comunicarea șefului Biroului de probațiune Comrat din

13.02.2013 (f.d. 99-100). În privința, pedepsei complementare – privarea de dreptul

de conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, instanța de apel a relevat

că termenul executării acesteia se calculează, conform art. 65 alin. (4) Cod penal, de

la data rămînerii definitive a sentinței din 14.03.2012 și la momentul pronunțării

sentinței contestate, inculpatul a executat-o parțial, iar instanța de fond urma să-i

stabilească inculpatului pedeapsă prin cumul de sentințe, conform art. 85 Cod

penal.

Astfel instanța de apel a concluzionat, că instanța de fond a neglijat

prevederile art. 82, 85 Cod penal și ilegal a aplicat inculpatului pedeapsă

condiționată, conform art. 90 Cod penal.

care solicită casarea acesteia cu menținerea sentinței. În recursul său, inculpatul

invoca că:

- instanța de apel, eronat a conchis referitor la prezența în acțiunile sale, a

recidivei, prevăzută de art. 34 alin. (1) Cod penal, deoarece el a executat pedeapsa

principală stabilită prin sentința anterioară, munca neremunerată în folosul

comunității;

- instanța de apel, nu a luat în considerație că a săvîrșit o infracțiune ușoară și

nu a ținut cont de prevederile art. 90 alin. (11) Cod penal, și nu s-a expus asupra

acestor circumstanțe;

- conform art. 87 alin. (2) Cod penal, celelalte pedepse cumulate cu închisoarea

se execută de sine stătător, iar în cazul său, luînd în considerație că nu a executat

deplin pedeapsa complementară stabilită prin sentința anterioară și anume

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, instanța de apel urma să se

țină cont de prevederile sus menționate, precum și de prevederile art. 84 alin. (3)

Cod penal.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Deși, recurentul nu a indicat în recursul său temeiul de casare prevăzut de art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală, însă reieșind din textul acestuia, el consideră

neîntemeiată decizia instanței de apel, ce se referă numai în partea stabilirii

pedepsei, semnalînd temeiul de casare, specificat în art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, care prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,

în cazul cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

3

În opinia Colegiului penal, acest temei de casare nu și-a găsit confirmarea și

totodată consideră că, instanța de apel întemeiat a admis apelul procurorului și a

just a soluționat chestiunea cu privire la stabilirea inculpatului a pedepsei

principale, cît și a celei complementare, acordînd deplină eficiență prevederilor art.

34, 61, 75, 82 Cod penal.

Potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75

Cod penal, instanța de judecată stabilește pedeapsa echitabilă în limitele fixate în

articolul corespunzător din Partea specială a Codului penal, care prevede

răspundere pentru infracțiunea săvîrșită.

Așadar, Colegiul notează că, la stabilirea pedepsei, instanța de judecată trebuie

să țină cont de următoarele criterii:

a) pedeapsa se aplică în limitele fixate în Partea specială a Codului penal;

b) pedeapsa se aplică în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

Codului penal.

Prin urmare, sancțiunea infracțiunii imputate inculpatului și prevăzută de art.

2641 alin. (4) Cod penal, prevede pedeapsă cu amendă în mărime de la 700 la 800

unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200

la 240 de ore, sau cu închisoare de pînă la 1 an.

Instanța de recurs atestă, că instanța de apel corect a reținut faptul că,

Gheorghiev Gh.M., a fost anterior condamnat, prin sentința Judecătoriei Comrat

din 14 martie 2012, pentru o infracțiune săvîrșită cu intenție, în baza art. 2641 alin.

(1) Cod penal, la 160 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, iar ulterior, la

27 aprilie 2012, din nou a săvîrșit o infracțiune cu intenție, prevăzută de art. 2641

alin. (4) Cod penal.

Totodată, Colegiul penal remarcă, că potrivit comunicării și certificatului

Biroului de probațiune Comrat (f.d. 99-100), Gheorghiev Gh.M., condamnat prin

sentința judecătoriei Comrat din 14.03.2012, și-a executat pedeapsa principală de

160 ore cu muncă neremunerată în folosul comunității, în perioada 02.05.2012 pînă

la 29.06.2012, astfel concluzia instanței de apel, cu privire la săvîrșirea de către

inculpat a unei noi infracțiuni cu intenție, la 27.04.2012, neavînd antecedentele

penale stinse pentru condamnarea anterioară, este una corectă. În acest mod, de

către instanța de apel, în speța dată, întemeiat a fost stabilită prezența stării de

recidivă, în acțiunile inculpatului, deoarece, conform art. 34 alin. (1) Cod penal, se

consideră recidivă comiterea cu intenție a uneia sau mai multor infracțiuni de o

persoană cu antecedente penale pentru o infracțiune săvîrșită cu intenție.

Din considerentele sus menționate, argumentul recurentului, precum că

instanța de apel incorect a constatat în privința lui săvîrșirea infracțiunii în stare de

recidivă, este neîntemeiat.

În privința argumentului inculpatului, că instanța de apel urma să țină cont de

prevederile art. 90 alin. (11) Cod penal, nu este fondat, deoarece potrivit alin. (4)

aceluiași articol, persoanelor care au săvîrșit infracțiuni deosebit de grave și

4

excepțional de grave, precum și în cazul recidivei, condamnarea cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei nu se aplică.

La fel, instanța de recurs relevă că, instanța de apel a ținut cont că recidiva

generează un grad sporit de răspundere penală și de pedeapsă, și anume:

- în cazul recidivei, tipul penitenciarului este stabilit în conformitate cu alin. (4)

art. 72 Cod penal și anume, în penitenciare de tip închis execută pedeapsa

persoanele condamnate la închisoare pentru infracțiuni deosebit de grave și

excepțional de grave, precum și persoanele care au săvîrșit infracțiuni ce constituie

recidivă.

- în cazul recidivei de infracțiuni în timpul executării pedepsei pentru

infracțiunea săvîrșită anterior, se aplică reguli speciale de stabilire a pedepsei

pentru cumul de sentințe prevăzut de art. 85 Cod penal.

Din considerentele enunțate, Colegiul penal susține concluzia instanței de apel

de a cumula parțial și pedeapsa complementară - privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport, conform art. 85 Cod penal, deoarece la momentul pronunțării

sentinței contestate, inculpatul deja executase parțial pedeapsa complementară.

În același timp, instanța de recurs specifică că, potrivit art. 87 Cod penal, la

cumularea diferitelor pedepse principale aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni sau al

unui cumul de sentințe, unei zile de închisoare îi corespund 2 ore de muncă neremunerată

în folosul comunității. Celelalte pedepse cumulate cu închisoarea se execută de sine stătător.

Referitor la argumentul recurentului, în privința corectitudini modului

determinării termenului pedepsei definitive în cazul cumulării diferitelor pedepse

conform art. 87 Cod penal, Colegiul constată că este incident la caz, însă în același

context consideră necesar de a evidenția, prevederile art. 425 Cod de procedură

penală, care indică că, instanța de recurs, soluționînd cauza, nu poate crea o situație mai

gravă pentru persoana în favoarea căreia a fost declarat recurs.

Astfel, în cazul în care se va înlătura eroarea instanței de apel, cuantumul

pedepsei complementare - privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport,

va fi majorat cu 3 luni, ceea ce contravine principiului neagravării situației

recurentului.

Prin urmare, Colegiul consideră că, pedeapsa individualizată de instanța de

apel, răspunde atît principiului proporționalității, cît și scopului prevăzut în art. 61

alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum

și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor

persoane.

Rezumînd cele expuse, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de

drept ce ar genera casarea hotărîrii atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția

adoptată de către instanța de apel este întemeiată și motivată, iar pedeapsa aplicată

inculpatului este echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, cu personalitatea

acestuia și pericolul social al infracțiuni săvîrșite, impunându-se în consecință

inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

5

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Comrat din 06 iunie 2013, declarat de către inculpatul, Gheorghiev

Gheorghi Mihail, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 februarie 2014.

Președinte: Petru Ursache

Judecători: Nicolae Gordilă

Vladimir Timofti

6

7