1ra-242/2014 — Art. 186 alin. 2, 90 CP

Prin sentința Judecătoriei Ungheni din 20 februarie 2013, Behmu Gh. a fost condamnat în baza art. 186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal la 2 ani închisoare. Conform art. 90 Cod penal lui Behmu Gh. i s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepse, cu stabilirea unui termen de probă de 2 ani. Prin aceiași sentință Behmu Gh. a fost achitat pe art. 197 alin. (2) lit. a) Cod penal din motiv că nu au fost prezentate suficiente probe. A fost admisă acțiunea civilă, încasînd în mod solidar de la Behmu Gh., Haliplii A. și reprezentantul legal I. Haliplii în beneficiul lui V. Pelipețchi prejudiciul material 10 500 lei. În fapt, prima instanță a reținut, că Behmu Gh. împreună cu Haliplii A.(în privința cărui hotărîrea nu se contestă) în noaptea spre 30 iulie 2012, în jurul orei 00:00, avînd scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, împărțind rolurile între ei, au pătruns în ograda casei cet. V. Pelipețchi din satul Valea Mare, r-nul Ungheni. În 1 timp ce el stătea de pîndă, Haliplii A. a întrat în casă prin fereastră și a sustras 9 000 lei, cauzînd stăpînei pagubă considerabilă. În drept, fapta inculpatului Behmu Gh. a fost încadrată în baza art.186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal - furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor unei persoane săvîrșit de două persoane, prin pătrundere în locuință.

Avocatul A. Bobu a declarat apel în care a solicitat casarea sentinței Judecătoriei Ungheni din 20 februarie 2013, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care acesta să fie achitat motivînd că primul nu a participat la furt.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 august 2013 a fost respins ca nefondat apelul declarat de avocat în interesele condamnatului Behmu Gh., sentința fiind menținută. Adoptînd hotărîrea, Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău a reținut, că instanța de fond corect a stabilit starea de fapt și de drept ce a dus la respingerea apelului ca nefondat.

Condamnatul Behmu Gh., fără a face trimitere la prevederile art. 427 Cod de procedură penală, a declarat recurs ordinar în care solicită achitarea sa de sub învinuirea prevăzută de art. 186 alin.(2) lit. b), c) și d) Cod penal pe motiv că nu a participat la comiterea infracțiunii. El a participat numai la cheltuirea banilor. Recurentul susține, că atît sentința instanței de fond cît și decizia instanței de apel se bazează numai pe declarațiile părții vătămate V. Pelipețchi, dar care contravin altor materiale din dosar.

Verificînd argumentele recursului ordinar în raport cu materialele cauzei penale și prevederile legii, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție conchide inadmisibilitatea recursului ordinar ca fiind vădit neîntemeiat.

După cum rezultă din hotărîrea instanței de apel, concluziile cu privire la vinovăția inculpatului se bazează pe un șir de probe apreciate în corespundere cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală. La baza condamnării sunt puse probele cercetate în cadrul ședinței de judecată, examinate de prima instanță: - declarațiile martorului I. Ciolacu (f.d. 119, vol. II); - declarațiile părții vătămate V. Pelipețchi (f.d.132, vol. II); - prin procesul-verbal de verificare a declarațiilor bănuitului Haliplii A. la fața locului din 24.08.2012, prin care s-a constatat modul în care Haliplii A. a comis sustragerile din casa cet. V. Pelipețchi ( f. d. 95 - 97 vol. I.); - prin procesul-verbal de confruntare a lui Haliplii A. și Behmu| Gh. din 03 septembrie 2012 în procesul căruia Haliplii A. a confirmat, că a comis furturi împreună cu Behmu Gh. ( f.d.148- 150 vol. I) ș.a. Conform prevederilor art. 41 Cod penal, se consideră participație cooperarea cu intenție a două sau mai multe persoane la săvîrșirea unei infracțiuni intenționate, ceea ce avem în speța dată. 2 Astfel, instanța de apel a relevat faptul, că starea de fapt reținută și de drept apreciată de prima instanță concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate în cadrul cercetării judecătorești reliefate și evidențiate în sentință. Instanța de apel a concluzionat, că probele cumulate mai sus coroborează între ele și demonstrează incontestabil vinovăția lui Behmu Gh. în comiterea, furtului, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor unei persoane săvîrșit de două persoane, prin pătrundere în locuință, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, adică infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal – constatare susținută de instanța de recurs.

Nerecunoașterea vinovăției de către condamnat nu echivalează cu achitarea acestuia, devreme ce probele prezentate în sprijinul învinuirii au fost administrate, cercetate, analizate și apreciate în modul corespunzător, prevăzut de lege. Instanța de recurs mai constată, că argumentele recurentului expuse în recurs sunt declarative.

În pofida prevederilor art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală recurentul nu a indicat asupra căror argumente din apel instanța de apel nu s-a pronunțat. El nu a specificat conținutul și motivele recursului cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate și în ce constă problema de drept de importanță generală abordată în cauză. Din cele expuse rezultă, că pretinsele argumente expuse în recurs nu constituie temei de drept din cele prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală. Prin urmare, motivele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate, de aceea recursul se apreciază ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva sentinței Judecătoriei Ungheni din 20 februarie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 august 2013 în cauza penală privind pe Behmu Gheorghe Gheorghe, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la data 12 februarie 2014, ora 9:30. Președinte: Constantin Gurschi Judecători Andrei Harghel Iurie Diaconu 3