1ra-242/2014 — art. 186 alin. 2, 90 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 186 alin. 2, 90 CP
- Temei legal
- art. 186 alin. 2, 90 CP
1ra-242/2014 — art. 186 alin. 2, 90 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul lra-242/14
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
05 februarie 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte - Constantin Gurschi,
judecători -Andrei Harghel și Iurie Diaconu,
examinînd în camera de consiliu, în baza actelor din dosar, fără citarea
părților, admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat
împotriva sentinței Judecătoriei Ungheni din 20 februarie 2013 și
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 august 2013 în
cauza penală privind pe
Behmu Gheorghe Gheorghe, născut la 23 septembrie
1987, originar și domiciliat în s. Valea Mare, raionul
Ungheni.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
05 octombrie 2012-20februarie 2013 (prima instanță).
14 martie 2013- 30 august 2013 (instanța de apel).
13noiembrie 2013-05februarie 2014(instanța de
recurs).
C O N S T A T A :
Prin sentința Judecătoriei Ungheni din 20 februarie 2013,
Behmu Gh. a fost condamnat în baza art. 186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod
penal la 2 ani închisoare.
Conform art. 90 Cod penal lui Behmu Gh. i s-a dispus suspendarea
condiționată a executării pedepse, cu stabilirea unui termen de probă
de 2 ani.
Prin aceiași sentință Behmu Gh. a fost achitat pe art. 197 alin. (2)
lit. a) Cod penal din motiv că nu au fost prezentate suficiente probe.
A fost admisă acțiunea civilă, încasînd în mod solidar de la
Behmu Gh., Haliplii A. și reprezentantul legal I. Haliplii în beneficiul
lui V. Pelipețchi prejudiciul material 10 500 lei.
În fapt, prima instanță a reținut, că Behmu Gh. împreună cu
Haliplii A.(în privința cărui hotărîrea nu se contestă) în noaptea spre
30 iulie 2012, în jurul orei 00:00, avînd scopul sustragerii pe ascuns a
bunurilor altei persoane, împărțind rolurile între ei, au pătruns în
ograda casei cet. V. Pelipețchi din satul Valea Mare, r-nul Ungheni. În
1
timp ce el stătea de pîndă, Haliplii A. a întrat în casă prin fereastră și
a sustras 9 000 lei, cauzînd stăpînei pagubă considerabilă.
În drept, fapta inculpatului Behmu Gh. a fost încadrată în baza
art.186 alin. (2) lit. b), d) Cod penal - furtul, adică sustragerea pe
ascuns a bunurilor unei persoane săvîrșit de două persoane, prin
pătrundere în locuință.
Avocatul A. Bobu a declarat apel în care a solicitat casarea
sentinței Judecătoriei Ungheni din 20 februarie 2013, rejudecarea
cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care acesta să fie achitat
motivînd că primul nu a participat la furt.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30
august 2013 a fost respins ca nefondat apelul declarat de avocat în
interesele condamnatului Behmu Gh., sentința fiind menținută.
Adoptînd hotărîrea, Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău a reținut, că
instanța de fond corect a stabilit starea de fapt și de drept ce a dus la respingerea
apelului ca nefondat.
Condamnatul Behmu Gh., fără a face trimitere la prevederile
art. 427 Cod de procedură penală, a declarat recurs ordinar în care
solicită achitarea sa de sub învinuirea prevăzută de art. 186 alin.(2)
lit. b), c) și d) Cod penal pe motiv că nu a participat la comiterea
infracțiunii. El a participat numai la cheltuirea banilor.
Recurentul susține, că atît sentința instanței de fond cît și decizia
instanței de apel se bazează numai pe declarațiile părții vătămate V.
Pelipețchi, dar care contravin altor materiale din dosar.
Verificînd argumentele recursului ordinar în raport cu
materialele cauzei penale și prevederile legii, Colegiul penal al Curții
Supreme de Justiție conchide inadmisibilitatea recursului ordinar ca fiind
vădit neîntemeiat.
După cum rezultă din hotărîrea instanței de apel, concluziile cu
privire la vinovăția inculpatului se bazează pe un șir de probe apreciate în
corespundere cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală.
La baza condamnării sunt puse probele cercetate în cadrul ședinței de
judecată, examinate de prima instanță:
- declarațiile martorului I. Ciolacu (f.d. 119, vol. II);
- declarațiile părții vătămate V. Pelipețchi (f.d.132, vol. II);
- prin procesul-verbal de verificare a declarațiilor bănuitului
Haliplii A. la fața locului din 24.08.2012, prin care s-a constatat modul în
care Haliplii A. a comis sustragerile din casa cet. V. Pelipețchi ( f. d. 95 - 97 vol. I.);
- prin procesul-verbal de confruntare a lui Haliplii A. și Behmu|
Gh. din 03 septembrie 2012 în procesul căruia Haliplii A. a
confirmat, că a comis furturi împreună cu Behmu Gh. ( f.d.148-
150 vol. I) ș.a.
Conform prevederilor art. 41 Cod penal, se consideră participație
cooperarea cu intenție a două sau mai multe persoane la săvîrșirea
unei infracțiuni intenționate, ceea ce avem în speța dată.
2
Astfel, instanța de apel a relevat faptul, că starea de fapt reținută și de
drept apreciată de prima instanță concordă cu circumstanțele stabilite și
probele administrate în cadrul cercetării judecătorești reliefate și evidențiate
în sentință.
Instanța de apel a concluzionat, că probele cumulate mai sus coroborează între
ele și demonstrează incontestabil vinovăția lui Behmu Gh. în comiterea, furtului,
adică sustragerea pe ascuns a bunurilor unei persoane săvîrșit de două
persoane, prin pătrundere în locuință, cu cauzarea de daune în proporții
considerabile, adică infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod
penal – constatare susținută de instanța de recurs.
Nerecunoașterea vinovăției de către condamnat nu echivalează cu
achitarea acestuia, devreme ce probele prezentate în sprijinul învinuirii au fost
administrate, cercetate, analizate și apreciate în modul corespunzător, prevăzut de
lege.
Instanța de recurs mai constată, că argumentele recurentului expuse în recurs
sunt declarative.
În pofida prevederilor art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală
recurentul nu a indicat asupra căror argumente din apel instanța de apel nu s-a
pronunțat. El nu a specificat conținutul și motivele recursului cu argumentarea
ilegalității hotărîrii atacate și în ce constă problema de drept de importanță generală
abordată în cauză.
Din cele expuse rezultă, că pretinsele argumente expuse în recurs nu
constituie temei de drept din cele prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală.
Prin urmare, motivele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate, de aceea
recursul se apreciază ca inadmisibil.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva sentinței
Judecătoriei Ungheni din 20 februarie 2013 și deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Bălți din 30 august 2013 în cauza penală
privind pe Behmu Gheorghe Gheorghe, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la data 12 februarie 2014, ora
9:30.
Președinte: Constantin Gurschi
Judecători Andrei Harghel
Iurie Diaconu
3