1ra-169-2014 — Circulația ilegală a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor lor fără scop de înstrăinare

Dosarul nr.1 ra-169/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 ianuarie 2014 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Constantin Gurschi,

Judecători - Elena Covalenco, Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul în

cadrul Procuraturii de nivelul Curții de Apel Cahul, Valeriu Sârbu împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 15 aprilie 2013 declarat de

Calestru Anatol Ion, născut la 30 aprilie 1980, originar

și domiciliat or.Cimișlia, str.Gr.Ureche, 9.

Termenul examinării cauzei în:

prima instanță de la 15.12.2011 pînă la 17.08.2012,

instanța de apel de la 23.10.2012 pînă la 15.04.2013,

instanța de recurs de la 29.10.2013 pînă la 22.01.2014.

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art.217 alin.(3) lit.e) Cod penal la 2 ani și 8 luni închisoare, fără

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate.

În baza art.85 Cod penal, la pedeapsa aplicată a fost adăugată parțial partea

neexecutată a pedepsei fixate prin sentința Judecătoriei Cimișlia din 28.12.2005, fiindu-i

stabilită pedeapsa definitivă de 2 ani și 9 luni închisoare, cu executarea ei în penitenciar

de tip închis.

în celula de detenție, fără autorizația corespunzătoare și fără scop de înstrăinare, o

perioadă nedeterminată de timp, pînă la 05 iulie 2011, două fragmente de butelii din

plastic cu volumul de 0,5 și 2 litri, pe pereții interiori ai cărora se aflau depuneri de

substanță de culoare cafenie și o substanță solidă de culoare verde-cafenie, care au fost

depistate în rezultatul efectuării percheziției în celula nr.28 din Penitenciarul nr.5,

or.Cahul, iar potrivit raportului de expertiză nr.2527 din 27.07.2011, depunerile de pe

pereții interiori a fragmentelor de butelii s-a dovedit a fi substanță narcotică de tip

„rășină de canabis” cu masa totală de 0,08 grame, iar substanța solidă de culoare verde-

cafenie s-a dovedit a fi substanță narcotică de tip „hașiș” cu masa totală de 3,78 grame,

care se atribuie la cantități mari.

care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de

achitare, deoarece fapta nu a fost comisă de inculpat, invocînd că instanța a apreciat critic

depozițiile inculpatului A.Calestru, care sînt în contradicție cu circumstanțele de fapt

constatate în cadrul ședinței de judecată, ceea ce nu corespunde realității, concluzia

primei instanțe nu corespunde circumstanțelor reale ale cauzei, fapt care s-a soldat cu

soluționarea eronată a chestiunii privind vinovăția inculpatului; instanța a ignorat

prevederile art.101 Cod procedură penală, iar sentința contravine alin.1), 2), 3) art.389

1

Cod procedură; martori I.Racoviță, I.Plămădeală și V.Jitariuc, care au participat la

efectuarea percheziției în celula 28, în care se deținea A.Calestru și condamnatul

I.Chebac-Croitoru, nu au putut explica proveniența și apartenența substanțelor narcotice;

organul de urmărire penală nu a interogat condamnatul I.Chebac-Croitoru, nu a întreprins

măsuri pentru interogarea persoanelor deținute anterior în celula nr.28 pînă la instalarea

lui A.Calestru împreună cu I.Chebac-Croitoru, ultimul fiind interogat în calitate de martor

doar la cererea apărării, care a depus depoziții analogice cu cele ale inculpatului

A.Calestru; nu a fost efectuată expertiza dactiloscopică pentru a verifica dacă amprentele

degitale aparțin inculpatului și cea narcologică pentru a dovedi faptul că acesta

întrebuințează substanțe narcotice; percheziția efectuată nu corespunde cerințelor p.5)

alin.(2) art.260 Cod procedură, deoarece în procesul-verbal lipsește mențiunea unde și

cum au fost depistate obiectele ridicate, ceea ce indică la lipsa probațiunii că obiectele

aparțin inculpatului A.Calestru, aceasta nu poate servi ca probă și nu poate fi pusă în baza

sentinței de condamnare.

admis apelul avocatului O.Macovschi în numele inculpatului A.Calestru, casată sentința,

rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre, prin care A.Calestru a fost achitat de sub

învinuirea de săvîrșire a infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(3) lit.e) Cod penal,

deoarece fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

Instanța de apel a menționat că în speță nu au fost aduse probe concludente care ar

indica incontestabil la comiterea infracțiunii de către inculpat, iar probele administrate

pun la îndoială faptul că substanțele narcotice depistate în celula nr.28 aparțin lui

A.Calestru și că acesta le-ar fi păstrat pentru întrebuințare personală.

La fel, instanța a conchis că din declarațiile martorilor I.Plămădeală, V.Jitariuc,

I.Chebac-Croitoru, care au menționat că în timpul percheziției în veceul celulei nr.28 au

fost depistate două sticle de plastic cu depuneri de culoare cafenie pe interior, procesul-

verbal de percheziție din 05.07.2011, conform căruia în celula nr.28 au fost depistate

substanțe narcotice, raportul de expertiză nr.2527 din 27.07.2011, nu rezultă vinovăția

inculpatului, aceste probe fiind insuficiente pentru a dovedi vinovăția lui A.Calestru.

Instanța a concluzionat că din probele menționate reiese doar faptul depistării la

05.07.2011 în veceul celulei nr.28 din Penitenciarul nr.5 Cahul a substanțelor narcotice,

ceea ce nici nu se contestă, dar nu și faptul că acestea aparțin anume inculpatului,

deoarece în celulă se dețineau două persoane – A.Calestru și I.Chebac-Croitoru, ultimul

însă a fost scos din celulă în momentul percheziției, nu a fost supus verificării și nu a fost

audiat pe faptul depistării substanțelor narcotice în celula în care se deținea, în timp ce

inculpatul a negat că substanțele narcotice aparțin lui. Mai mult că, din declarațiile

martorului I.Chebac-Croitoru rezultă că substanțele narcotice nu-i aparțin inculpatului,

declarații, care în lipsa căruiva suport probator, a fost greșit calificată de prima instanță

ca o favorizare a inculpatului pentru a evita răspunderea penală.

De asemenea, instanța a menționat că pentru a exclude dubiile cu referire la

apartenența substanțelor narcotice, se impunea efectuarea expertizelor criminalistică

dactiloscopică, care ar fi dat posibilitatea de a identifica persoanele care au utilizat

buteliile după amprentele papilare și celei medico-legală, care ar fi permis de a depista

urme de substanțe narcotice în probele biologice colectate de la inculpat. Însă așa

mijloace de probațiune nu au fost administrate de organul de urmărire penală și nu au fost

prezentate instanțelor de judecată.

Astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță nu a apreciat obiectiv probele

administrate în cauză și incorect a concluzionat că în acțiunile inculpatului A.Calestru sînt

2

prezente semnele infracțiunii prevăzute de art.217 alin.(3) lit.e) Cod penal, deoarece în

urma cercetării și verificării probelor, nu a fost stabilit cu certitudine că substanțele

narcotice aparțineau anume inculpatului.

care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală,

solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; instanța a dat o apreciere incorectă

probelor prezentate de acuzare și nu a apreciat multilateral și obiectiv probele

administrate, care dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului A.Calestru în comiterea

infracțiunii incriminate, și anume: declarațiile martorilor I.Muntean, V.Oglindă,

I.Plămădeală, I.Racoviță, V.Jitariuc, I.Chebac-Croitoru, și actele cauzei - procesul-verbal

al percheziției din 05.07.2011, raportul de expertiză judiciară chimică nr.2527 din

27.07.2011; instanța neîntemeiat a pus la baza soluției de achitare doar declarațiile

inculpatului, care nu și-a recunoscut vina, și care urmau a fi apreciate critic, fără a se

pronunța asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii, care au fost puse la baza

sentinței de condamnare de către prima instanță.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit textului recursului, recurentul invocă ca temei de casare a hotărîrilor

judecătorești art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea

instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd instanța nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel și hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Raportînd norma nominalizată la situația în cauză, Colegiul penal constată că

acest temei nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi

temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

Lecturînd textul deciziei instanței de apel, se observă că aceasta și-a motivat soluția

adoptată în sensul oferirii răspunsurilor la motivele apelului declarat de avocatul

O.Macovschi în numele inculpatului, precum și se vede că hotărîrea atacată cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția. Care este eroarea de drept comisă de instanța de

apel, în ce constă esența acesteia, procurorul nu specifică în recursul declarat, dînsul de

fapt nu este de acord cu noua apreciere dată de către instanța de apel probelor

administrate și cercetate pe parcursul ședințelor de judecată.

La acest capitol, Colegiul penal atestă că, conform art.27 și 414 alin. (2) Cod de

procedură penală, aprecierea probelor și a circumstanțelor de fapt ale cauzei ține de

competența instanțelor de fond și de apel. Ultima poate da o nouă apreciere probelor din

dosar astfel că, în cazul lui A.Calestru, aplicarea acestei proceduri este în limita legii de

procedură penală.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să

o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, însă va ține seama de

starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească devenită definitivă. Această

concluzie survine din prevederile art.427 Cod de procedură penală, care prin temeiurile

descrise se referă numai la probleme de drept.

Deci, după cum s-a menționat, instanța de apel era în drept să facă o nouă apreciere

a probelor administrate de prima instanță și, în opinia instanței de recurs, concluziile trase

de instanța de apel în această latură, nu au temei de a fi puse la îndoială.

3

Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată, instanța de apel, rejudecînd cauza

în fapt și în drept, a audiat suplimentar inculpatul A.Calestru, martorii I.Muntean,

V.Oglindă, a dat citire declarațiilor martorilor I.Plămădeală, V.Jitariuc, I.Chebac-Croitoru

date în prima instanță, a cercetat actele cauzei - procesul-verbal al percheziției din

05.07.2011, raportul de expertiză judiciară chimică nr.2527 din 27.07.2011 și, apreciind

fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei,

iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, a adoptat o hotărîre

legală și întemeiată, ținînd cont de prevederile art.101 Cod de procedură penală, just

ajungînd la concluzia întemeiată privind achitarea inculpatului A.Calestru, pe motiv că

fapta nu a fost săvîrșită de el.

Colegiul penal menționează că instanța de apel în motivarea soluției adoptate

corect a constatat că acuzarea nu a administrat și nu a prezentat probe concludente și

pertinente, care ar fi demonstrat vinovăția inculpatului A.Calestru în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art.217 alin.(3) lit.e) Cod penal. Instanța just a conchis că, potrivit probelor

sus-menționate se constată doar faptul depistării la 05.07.2011 în veceul celulei nr.28 din

Penitenciarul nr.5 Cahul a substanțelor narcotice, dar nu și faptul că acestea aparțin

anume inculpatului, deoarece în celulă în afară de A.Calestru se deținea și altă persoană,

iar în cazul în care inculpatul a negat că substanțele narcotice aparțin lui, organul de

urmărire penală urma să verifice apartenența acestora altor persoane.

Astfel, instanța de apel just a reținut că probele administrate de către organul de

urmărire penală și susținute de acuzatorul de stat, puse la dispoziție instanțelor

judecătorești, nu dau temei la o stabilire sigură a vinovăției lui A.Calestru în săvîrșirea

infracțiunii incriminate.

Reieșind din împrejurările stabilite, instanța de apel corect a conchis că învinuirea

adusă lui A.Calestru nu este bazată pe probe directe, pertinente și concludente, care ar

indica incontestabil că fapta a fost săvîrșită de inculpat și ar confirma vinovăția acestuia

în cele imputate, iar potrivit art.8 alin.(3) în coroborare cu art.389 Cod de procedură

penală, sentința de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării

judecătorești, vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a fost confirmată prin

ansamblul de probe exacte, cercetate de instanța de judecată, cînd toate versiunile au

fost verificate, iar divergențele au fost lichidate și apreciate corespunzător. Toate dubiile

în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate se interpretează în favoarea inculpatului.

Colegiul penal consideră neîntemeiat temeiul invocat de recurent, precum că

instanța de apel nu a cercetat suplimentar toate probele administrate de prima instanță,

deoarece, după cum s-a menționat mai sus, instanța a audiat inculpatul, martorii

I.Muntean, V.Oglindă, a verificat declarațiile necontestate de părți ale martorilor

I.Plămădeală, V.Jitariuc și I.Chebac-Croitoru, a cercetat actele cauzei, în rest, procurorul

nu a înaintat un careva demers de a cerceta suplimentar probe noi.

Prin urmare, Colegiul conchide că decizia instanței de apel este legală și

întemeiată, din care considerente invocarea în recursul procurorului a faptului că

instanța a dat o apreciere incorectă probelor prezentate de acuzare și nu a apreciat

multilateral și obiectiv probele administrate, că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, este neîntemeiată.

Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept,

precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod

de procedură penală.

4

În acest context, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea

recursului ordinar declarat de procuror și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea lui,

fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în cadrul Procuraturii de

nivelul Curții de Apel Cahul, Valeriu Sârbu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Cahul din 15 aprilie 2013 în cauza penală privindu-l pe Calestru Anatol, fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 februarie 2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

5