1ra-263/2014 — Art. 186 alin. 5, art. 27, 187 alin. 2 lit. e, f, art. 264 -1 alin. 1 CP

Examinat în prima instanță: 27.10.2011-25.09.2012

Examinat în instanța de apel: 05.12.2012-04.06.2013

Examinat în instanța de recurs: 13.11.2013-05.02.2014 CONSTATĂ : 1. Prin sentința Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 25 septembrie 2012, Iofciu V.V. a fost condamnat în baza art. 186 alin. (5) CP, la 10 ani închisoare, în baza art. 2641 alin. (1) CP, la amendă în mărime de 450 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani. În baza art. 84 alin. (1) CP, pentru cumul de infracțiuni, i-a fost stabilită pedeapsa de 10 ani închisoare și amendă în mărime de 450 u.c., cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani. În baza art. 85 CP, pentru cumul de sentințe, prin adăugirea parțială a părții neexecutate a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 12 decembrie 2012, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 12 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis și cu amendă de 450 u.c., cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani. A fost admisă acțiunea civilă a lui Selivestru Oleg, încasîndu-se în beneficiul lui de la Iofciu V.V.: 7000 lei, cu titlu de prejudiciu material și 1000 lei, cu titlu de prejudiciu moral. În partea încasării prejudiciului material cauzat în urma deteriorării automobilului, acțiunea civilă a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului să decidă instanța civilă. 2. Potrivit sentinței, Iofciu V.V. la 15.10.2010, în perioada 15.00 - 16.00, aflându-se pe str. Independenței 15/2, acționând cu scopul sustragerii bunurilor altei persoane, a sustras pe ascuns automobilul "Mercedes Vito" cu n/î CLV 388, în valoare de 112.000 lei, în care se aflau buletinul de identitate cu fișa de însoțire, permisul de conducere, pașaportul tehnic al automobilului menționat, certificatul de revizie tehnică și cel de asigurare obligatorie civilă auto și bani în sumă de 7000 lei, care aparțineau părții vătămate Selevestru O. și cu bunul sustras a părăsit locul comiterii infracțiunii, astfel, 1 pârtii vătămate fiindu-i cauzat un prejudiciu material în valoare de 119.000 lei, ceea ce constituie o daună în proporții deosebit de mari. Tot el, la 23.10.2010, în jurul orei 00.20, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, fapt confirmat prin procesul verbal de examinare medico-legală de constatare a faptului consumului de alcool și stării de ebrietate nr. 612 din 23.10.2010, precum și prin buletinul de analiză pentru stabilirea alcoolemiei la procesul-verbal nr.612 din 23.10.2010, a urcat la volanul automobilului de model "Mercedes Vito" cu n/î. CLV 388 și deplasându-se pe traseul din s. Gura Bîcului, r-l Anenii Noi, a fost stopat de către colaboratorii de poliție. Tot el, la 13.01.2011, în jurul orei 18.30, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, a sustras ștergătoarele cu carcasă în valoare totală de 600 lei, prejudiciu care pentru partea vătămată este considerabil, de la microbuzul de model "Mercedes 208" cu n/î. COZ 980, care era parcat în fața blocului de pe str. Matei Basarab 8, mun. Chișinău, după intrarea în posesia inculpatului a bunurilor sustrase, în timpul deplasării de la fața locului, a fost reținut. Acțiunile lui Iofciu V.V. au fost calificate în baza art. 2641 alin. (1) CP, ca conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, și în baza art. 186 alin. (5) CP, ca furt, adică, sustragerea pe ascuns, a bunurilor altei persoane, săvîrșită prin pătrundere în alt loc de depozitare, cu cauzarea daunei în proporții deosebit de mari. 3. Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Iofciu V.V. să fie recunoscut vinovat în baza art. 27, 187 alin. (2) lit. e), f) CP, și condamnat în baza art. 186 alin. (5) CP, la 10 ani închisoare, în baza art. 2641 alin. (1) CP, la amendă în mărime de 450 u.c., cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani, în baza art. 27, 187 alin. (2) lit. e), f) CP, la 5 ani închisoare, fără amendă. În baza art. 84 alin. (1) și art. 87 CP, prin cumul parțial al pedepselor, a-i stabili pedeapsa de 12 ani închisoare și amendă în mărime de 450 u.c., cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani. În baza art. 85 CP, prin adăugirea parțială a părții neexecutate a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 12 decembrie 2012, a-i stabili pedeapsa definitivă de 13 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis și cu amendă de 450 u.c., cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani, cu executarea separată a pedepselor stabilite. În motivarea apelului său, procurorul a invocat: reîncadrarea eronată a acțiunilor inculpatului din art. 27, 187 alin. (2) lit. e), f) CP în art. 186 alin. (2) lit. d) CP și stabilirea eronată a tipului penitenciarului de către instanță. 3.1 Sentința a fost contestată și de către avocatul Lazăr Andrei, în numele inculpatului, care a solicitat casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Iofciu V.V. să fie condamnat în baza art. 186 alin. (2), 1921 alin. (1), 2641 alin. (1) CP, la o pedeapsă neprivativă de libertate, invocînd că acțiunile inculpatului eronat 2 au fost încadrate în baza art. 186 alin. (5) CP, deoarece în acțiunile lui se regăsește componența de infracțiune prevăzută de art. 1921 alin. (1) CP. Pe parcursul ședințelor de judecată în instanța de apel, apărătorul își modifică cerințele, solicitînd aplicarea unei pedepse mai blînde și încetarea procesului pe epizodul din 13.01.2011. 3.2 Sentința a fost contestată și de către inculpat, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare, invocînd: respingerea de către instanță a probelor părții apărării, probele au fost apreciate unilateral, pe parcursul procesului penal nu toate actele procesuale au fost traduse în limba rusă.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 iunie 2013, au fost respinse apelurile avocatului Lazăr A. și a inculpatului ca nefondate. A fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința și pronunțată o hotărîre nouă, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care: Iofciu V.V. a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 27, 187 alin. (2) lit. e), f) CP, și condamnat în baza acestei legi la 3 ani închisoare. Casate dispozițiile art. 84 alin. (1) și 85 alin. (1) CP. Menținute dispozițiile privind condamnarea pe art. 186 alin. (5) CP, la 10 ani închisoare, în baza art. 2641 alin. (1) CP, la amendă în mărime de 450 u.c., cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani. Conform art. 84 alin. (1) CP, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor, i-a fost stabilită pedeapsa de 10 ani 6 luni închisoare, cu amendă în mărime de 450 u.c., cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani. Conform art. 85 alin. (1) CP, pentru concurs de sentințe, prin adăugirea parțială a părții neexecutate a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 12 decembrie 2012, a-i stabili pedeapsa definitivă de 12 ani 6 luni închisoare și cu amendă de 450 u.c., cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, cu executarea pedepsei închisorii în penitenciar de tip semiînchis. Pedepsele stabilite se execută de sinestătător. Celelalte dispoziții ale sentinței se mențin. Instanța de apel a constatat, că Iofciu V.V., la 13.01.2011, în jurul orei 18.30, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, a sustras ștergătoarele cu carcasă, în valoare totală de 600 lei, prejudiciu care pentru partea vătămată Bagrii Iurie este considerabilă. Sustragerea ștergătoarelor a avut loc de la microbuzul de model "Mercedes 208" cu n/î. COZ 980, care era parcat în fața blocului de pe str. Matei Basarab 8, mun. Chișinău, însă în timpul sustragerii ștergătoarelor a fost surprins de către proprietarul microbuzului Bagrii I. și intenționînd să părărsească locul comiterii infracțiunii, Iofciu V.V. i-a aplicat lovituri lui Bagrii I., totodată acțiunile prejudiciabile nu și-au produs efectul din motive independente de voința lui, deoarece a fost reținut la locului faptei. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că, conform probelor administrate pe dosar atît în ședința instanței de fond cît și în ședința instanței de apel cu certitudine s-a constatat că, vinovăția inculpatului Iofciu V.V. pe deplin este dovedită în săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art. 186 alin. (5), art. 264/1 alin. (1) 3 CP, însă acțiunile lui pe celălalt epizod urmează a fi încadrate pe art. 27, 187 alin. (2) lit. e), f) CP cum este indicat și în învinuire, deoarece în ședința de judecată n-au fost dobîndite nici un fel de probe, precum că inculpatul a acționat pe ascuns și nu a fost observat de Bagrii I., ba mai mult, partea vătămată a indicat faptul, că i-a cerut inculpatului să se oprească, însă ultimul nu a dorit, continuîndu-și deplasarea. Referitor la episodul din 15 octombrie 2010, instanța de apel a conchis, că la pronunțarea sentinței, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just a concluzionat, că inculpatul a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (5) CP. Vina inculpatului în comiterea acestei infracțiuni este dovedită pe deplin prin: declarațiile părții vătămate Selevestru O., martorilor Pînzari V.N., Coteț A., Chelmenciuc I., descifrările convorbirilor telefonice ale numărului de telefon utilizat de pe aparatul de telefon care aparținea inculpatului. Referitor la episodul din 13 ianuarie 2011, după cum rezultă din materialele dosarului, conform probelor administrate pe dosar atît în ședința instanței de fond cît și în ședința instanței de apel cu certitudine s-a constatat că, vinovăția inculpatului pe deplin este dovedită, însă acțiunile lui urmează a fi încadrate corect după cum i-a fost înaintată învinuirea pe art. 27, 187 alin. (2) lit. e), f) CP pe semnele: tentativa de jaf, adică tentativa de sustragere deschisă a bunurilor altei persoane cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, deoarece cu certitudine s-a stabilit că inculpatul a încercat să sustragă de la automobil ștergătoarele pe ascuns, însă, în momentul dat a fost observat de stăpîn, care a cerut să lase bunul sustras, ultimul a încercat să fugă cu bunul, moment în care fapta de furt s-a transformat în jaf, deoarece în cazul în care inculpatul se supunea cerinței de a lăsa bunurile și de a se opri acțiunile lui urmau a fi calificate ca tentativă la sustragere, însă inculpatul nu a lăsat bunul sustras a încercat să se ascundă, dar, nu i-a reușit fiind oprit de partea vătămată, deaceea acțiunile lui urmau a fi calificate conform art. art. 27,187 alin. (2) lit. e), f) CP. Referitor la episodul în baza art. 264/1 alin. (1) CP din 22 octombrie 2010, vina inculpatului pe deplin este dovedită prin: raportul agentului constatator cu privire la înregistrarea și evidența sesizărilor și a altor informații despre infracțiuni din 23.10.2010; procesul verbal nr.612 al examinării medico-legale de constatare a faptului de consumare a alcoolului din 23.10.2010; ordonanța de recunoaștere și atașare a mijloacelor materiale de probă la cauza penală din 16.11.2010; procesul verbal nr.612 al examinării medico-legale de constatare a faptului de consumare a alcoolului din 23.10.2010 și declarațiile inculpatului. Instanța de apel a apreciat critic argumentele avocatului indicate în apel referitor la recalificarea acțiunilor inculpatului, deoarece cu certitudine s-a stabilit că inculpatul a săvîrșit furt, adică sustragere pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșită prin pătrundere în alt loc de depozitare cu cauzarea daunei în proporții deosebit de mari. De asemenea, s-a exclus posibilitatea încetării procesului penal în legătură cu împăcarea părților, deoarece nu sunt întrunite condițiile art. 109 CP. Totodată, instanța de apel a apreciat critic argumentele apărătorului și ale inculpatului referitor la încetarea procesului penal pe episodul cu partea vătămată 4 Bagrii I., deoarece s-a stabilit cu certitudine că suma prejudiciului cauzat este 600 lei, pe care partea vătămată o consideră ca o sumă considerabilă, fapt confirmat de partea vătămată atît în instanța de fond cît și în instanța de apel.

La 28 august 2013, avocatul Lazăr A., în numele inculpatului, contestă cu recurs ordinar decizia instanței de apel, prin care solicită casarea parțială a acesteia, în partea episodului din 13 ianuarie 2011 și totală a încheierii Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 mai 2013, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, invocînd că: prin refuzul efectuării expertizei auto-merceologice instanța a apreciat greșit prețul microbuzului, instanța nu a dat răspuns la toate argumentele invocate în apel, instanța incorect a reîncadrat acțiunile inculpatului din art. 186 alin. (2) CP în art. 27,187 alin. (2) lit. e), f) CP.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este declarat peste termen. Potrivit art. 421 Cod de procedură penală, coraportat la art. 401 Cod de procedură penală, apărătorul este în drept să declare recurs ordinar, în numele inculpatului. Termenul de declarare a recursului ordinar împotriva hotărîrilor instanței de apel, potrivit prevederilor art. 422 Cod de procedură penală, este de 30 zile de la data pronunțării deciziei. Conform procesului-verbal al ședinței de judecată din 04 iunie 2013, dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat în aceeași zi, iar participanții prezenți la ședința în cauză, și anume: procurorul, partea vătămată Bagrii I., inculpatul și avocatul acestuia Lazăr A., au fost înștiințați despre data pronunțării deciziei motivate, care va avea loc la 25 iunie 2013, ora 14.00 (f.d.43, v.3). La 28 august 2013, recurentul declară recurs împotriva deciziei instanței de apel (f.d. 216). Potrivit art. 230 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește. Revenind la cauza penală ce face obiectul recursului, Colegiul constată că, termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar a epuizat la data de 25 iulie 2013, inclusiv. În astfel de circumstanțe, raportînd speța dată, la prevederile art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, Colegiul penal conchide că termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar de către apărător a expirat, prin urmare recursul ordinar declarat este inadmisibil, ca fiind declarat peste termen. 5

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 iunie 2013, de către avocatul Andrei Lazăr, în numele inculpatului Iofciu Vladimir Vasile, în cauză penală în privința acestuia, ca fiind declarat peste termen. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 05 februarie 2014. Președinte: Petru Ursache Judecători: Nicolae Gordilă Vladimir Timofti 6 Președinte: (semnătură) Petru Ursache Judecători: (semnătură) Nicolae Gordilă (semnătură) Vladimir Timofti Copia corespunde originalului Judecător: Nicolae Gordilă 7