1re-44/2014 — art.313 Cod de procedură penală

1re-44/2014 — art.313 Cod de procedură penală (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1re-44/14

Republica Moldova

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 februarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Constantin Gurschi,

Judecători – Liliana Catan și Ion Arhiliuc examinînd admisibilitatea în

principiu a recursului în anulare declarat de Prim-adjunct al Procurorului General,

Andrei Pîntea, împotriva încheierii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 12 martie

2013,

Termenul de examinare a cauzei:

- instanța de recurs: 07 noiembrie 2013- 05

februarie 2014;

C O N S T A T Ă:

februarie 2013, a fost admisă cererea avocatului Snejana Roșca depusă în interesul

învinuiților Iulian și Mihail Cojuhari, retrasă cauza penală pornită la 03 octombrie

2012 de către Comisariatul de poliție Rîșcani, mun. Chișinău, în baza art. 361 alin.

(1) Cod penal, în temeiul rezonabil privind falsificarea procesului-verbal al adunării

generale a asociaților a SRL „Lundas-Trans” și transmiterea acesteia Comisariatului

de poliție Botanica, mun. Chișinău, pentru efectuarea în continuare a urmării penale.

Mahalova, solicitînd declararea nulă a ordonanței contestate, motivînd că la acel

moment avocatul Snejana Roșca era inculpată pe o cauză penală de trafic de

influență, care este judecată la Curtea de Apel Chișinău și potrivit acuzației, s-a

stabilit că aceasta ar fi avut influență față de unii reprezentanți ai Procuraturii și

Judecătoriei din sectorul Botanica, mun. Chișinău.

februarie 2013, s-a dispus retragerea cauzei penale de la Comisariatul de poliție

Botanica, mun. Chișinău și transmiterea acesteia la Comisariatul de poliție Centru,

mun. Chișinău, pentru efectuarea în continuare a urmăririi penale.

la 18 februarie 2013, s-a adresat judecătorului de instrucție cu plîngere, prin care a

solicitat anularea ordonanței Prim-adjunct al Procurorului General, Andrei Pîntea, din

08 februarie 2013, privind retragerea cauzei penale de la Comisariatul de poliție

1

Rîșcani, mun. Chișinău și transmiterea acesteia la Comisariatul de poliție Botanica,

mun. Chișinău, pentru efectuarea în continuare a urmăririi penale, invocînd:

* Lipsa suportului faptic invocat în ordonanța contestată, or constatările

reținute de către procuror contravin circumstanțelor faptice existente;

* Necorespunderea situaâiei referitor la faptul, că actele contabile primare ale

SRL”Lundas Trans” sunt distruse ;

* Lipsa reflectării în ordonanță a demersurilor și cererilor apărării, data și

motivul refuzului în satisfacerea acestor cereri;

* Constatările realizate de către Prim-adjunctul procurorului General nu

reprezintă decît o Ordonanță „deghizată” de începere a urmăririi penale, or nu face

altceva decît să schimbe statutul Alei Mahalova din parte vătămată în persoană

bănuită de comiterea delapidărilor în complicitate cu Ghorghiță Roman și unul din

administratorii fiduciari ai SRL „Lundas Trans”.

Totodată, în ședința de judecată a solicitat și anularea ordonanței din 25

februarie 2013 de retragere a cauzei penale nr. 201298212 de la organul de urmărire

penală CPs Botanica MUN. Chișinău și transmiterea Organului de urmărire penală

CPs Centru pentru efectuarea în continuare a urmăririi penale, deoarece organul de

urmărire penală nu a efectuat nici o acțiune procesuală și nu a întreprins măsurile

necesare pentru identificarea persoanelor implicate în cazul dat.

Chișinău din 12 martie 2013, plîngerea a fost admisă parțial și declarate nule

ordonanțele din 08 martie 2013 și respectiv din 25 februarie 2013 și dispusă obligarea

procurorului să lichideze încălcările menționate.

5.1. Judecătorul de instrucție și-a argumentat soluția prin aceea, că la baza

emiterii ordonanței din 08 februarie 2013, a fost plîngerea avocatului Snejana Roșca,

care a intervenit în proces la 29 ianuarie 2013, conform mandatului anexat la cauza

penală, însă pînă la emiterea ordonanței aceasta nu a participat la nici o acțiune de

urmărire penală și nu a depus în adresa grupului de urmărire penală nici un demers

referitor la efectuarea unor acțiuni ilegale a acestuia.

Astfel, în opinia instanței de judecată, ordonanța din 08 februarie 2013 nu

conține careva motive ce ar da temei de a presupune că urmărirea penală poate fi

desfășurată mai operativ și mai complet de către un alt organ de urmărire penală,

decît de competența căruia ține examinarea cauzei penale și anume Comisariatul de

poliție Rîșcani, mun. Chișinău, iar prin admiterea cererii, au fost încălcate prevederile

art. 257 alin. (l) Cod de procedură penală, care în mod expres arată că urmărirea

penală se efectuează în sectorul unde a fost săvîrșită infracțiunea sau, la decizia

procurorului, în sectorul unde a fost descoperită infracțiunea ori unde se află bănuitul,

învinuitul sau majoritatea martorilor.

Totodată, instanța de judecată a menționat că, la emiterea ordonanței contestate

nu au fost verificate împuternicirile avocatului Snejana Roșca, cît și veridicitatea

ordinului Ministrului Justiției nr. 336 din 18 iulie 2012, cu privire la retragerea

licenței pentru exercitarea profesiei de avocat, la fel, și prin ordonanța Prim-

adjunctului Procurorului General, Andrei Pîntea, din 25 februarie 2013, s-a făcut

trimitere la actele compromițătoare a avocatului Snejana Roșca, care a fost

condamnată în baza art. 326 alin. (l) Cod penal, de către Judecătoria Botanica, mun.

2

Chișinău la 16 iunie 2011, sentință menținută prin decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău, însă la fel, nu a fost motivată ordonanța în partea circumstanțelor

transmiterii cauzei spre examinare unui alt organ de urmărire penală și anume

Comisariatului de poliție Centru, mun. Chișinău.

Astfel, instanța a considerat că ordonanțele contestate sunt afectate de un viciu

fundamental, adică la emiterea lor a fost încălcat art. 6 din Convenția Europeană

pentru Drepturile Omului, dreptul la un proces echitabil.

Încheierea menționată a devenit irevocabilă la data pronunțării.

către Prim-adjunctul Procurorului General Andrei Pîntea, care solicită casarea

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fi respinsă

plîngerea părții vătămate ca inadmisibilă.

6.1 În motivarea recursului, recurentul a invocat că încheierea este contrară

legii, conține grave erori de drept, fiind afectată de un viciu fundamental, deoarece la

examinarea cauzei instanța de judecată a încălcat cerințele Codului de procedură

penală privind efectuarea controlului judiciar al procedurii prejudiciare, ignorînd

recomandările Hotărîrii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 7 din 04 iulie 2005

„Cu privire la practica asigurării controlului judecătoresc de către judecătorul de

instrucție în procesul urmăririi penale”, prin urmare adoptîndu-se o încheiere

ilegală, fiind afectate grav drepturile persoanelor interesate, formîndu-se un precedent

periculos, contrar practicii stabilite pe parcursul ultimilor ani, astfel constatîndu-se

importanța majoră a recursului pentru uniformizarea practicii judiciare, neadmiterea

interpretării eronate a legii în determentul intereselor justiției.

6.2. La fel, recurentul invocă și practica relevantă judecătorească deja statuată

la acest compartiment, menționînd, că chiar și de căre același judecător de instrucție,

a fost dată o apreciere diferită asupra aceleiași probleme de drept, stabilindu-se

inadmisibilitatea contestațiilor asupra deciziilor procurorului superior cu privire la

competența în cadrul urmăririi penale.

6.3. În aspect procedural, recurentul invocă că, potrivit prevederilor art.453

alin.(l) Cod procedură penală, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele

menționate la art.401 alin.(l) pct.2) și 3), precum și, în numele acestor persoane,

apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție

recurs în anulare împotriva hotărîrii judecătorești irevocabile după epuizarea căilor

ordinare de atac.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

La 27 octombrie 2012 a întrat în vigoare Legea nr. 66 din 05 aprilie 2012

pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală.

Conform art. I pct. 144) din lege, prevederile expuse în alin. (2) și (3) din art.

452 Cod de procedură penală, s-au abrogat.

Alin. (3) art. 452 Cod de procedură penală, pînă la abrogare, stipula că

persoanele menționate la art. 313 alin. (1) Cod de procedură penală, precum și

Procurorul General și adjuncții acestuia, pot declara recurs în anulare împotriva

încheierii irevocabile a judecătorului de instrucție cu privire la pornirea urmăririi

3

penale, scoaterea persoanei de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale,

clasarea cauzei penale și reluarea urmăririi penale în cazurile prevăzute la art. 453

Cod de procedură penală.

Prezentul recurs este depus la 10 iulie 2013, după întrarea în vigoare a Legii

nr. 66 din 05 aprilie 2012, or la desfășurarea procesului penal se aplică legea care

este în vigoare în timpul urmăririi penale sau al judecării cauzei în instanța

judecătorească, prevederi stipulate în art. 3 Cod de procedură penală, astfel legea

procesual penală nu are efect ultraactiv.

Potrivit art. 313 alin. (6) Cod de procedură penală, încheierile judecătorului de

instrucție, adoptate pe marginea examinării plîngerilor asupra ordonanțelor

procurorului privind încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale cu reluarea

urmăririi penale sînt hotărîri irevocabile.

7.1. Autorul recursului, argumentându-și poziția procesuală, s-a axat pe

prevederile alin. (1) al art. 452 CPP, normă care oferă Procurorului General și

adjuncților lui, dreptul de declarare a recursului în anulare, însă această normă se

referă doar la hotărîrile judecătorești irevocabile, care pot fi atacate pe căi ordinare

de atac, deci cu apel și recurs împotriva hotărîrilor care au parcurs deja aceste căi de

atac.

7.2 Încheierea judecătorului de instrucție, adoptată în speță nu cade sub

incidența hotărîrilor irevocabile prevăzute de alin. (1) al art. 452 Cod de procedură

penală deoarece nu a parcurs calea apelului și a recursului, or potrivit prevederii alin.

(6) art. 313 Cod de procedură penală, nici nu putea să le parcurgă, pe motiv, că legea

nu prevede posibilitatea atacării încheierilor adoptate în ordinea art. 313 Cod de

procedură penală.

Din contextul celor expuse rezultă, că noțiunea de “hotărîrii judecătorești

irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac”, nu cuprinde încheierile adoptate

de către judecătorul de instrucție, dar se referă la sentințele adoptate de instanțele de

judecată care au parcurs căile ordinare de atac, astfel, în acest sens legiuitorul a

prevăzut la alin. (2) art. 455 Cod de procedură penală, că cererea de recurs în anulare

trebuie să cuprindă:

- denumirea instanței care a pronunțat sentința;

- denumirea instanței care a adoptat decizia în apel;

- denumirea instanței care a adoptat decizia în recurs.

Prin urmare, noile modificări survenite în procedura penală, permit de a

conchide că hotărîrile adoptate de judecătorul de instrucție în ordinea art. 313 Cod de

procedură penală, privind pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub

urmărire penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale și reluarea

urmăririi penale, începînd cu 27 octombrie 2012 nu mai pot fi examinate în ordinea

recursului în anulare.

Astfel, este incontestabil faptul, că legiuitorul a exclus din competența Curții

Supreme de Justiție examinarea legalității hotărîrilor adoptate de judecătorul de

instrucție în ordinea art. 313 Cod de procedură penală, care devin irevocabile de la

pronunțare, limitîndu-se la un singur grad de jurisdicție pentru procedura examinării

plîngerilor împotriva acțiunilor și actelor ilegale ale organului de urmărire penală ce

țin de desfășurarea procesului penal.

Este dreptul statului de a stabili prin lege gradele de control al jurisdicției

aplicate, CEDO reglementînd în Protocolul nr.7 alin.(1) art.2 dreptul la două grade

de jurisdicție în materie penală, doar în cazurile cînd persoana deja este declarată

vinovată de o infracțiune de către un tribunal, aceasta avînd dreptul să ceară

4

examinarea declarației de vinovăție sau a condamnării de către o jurisdicție

superioară.

În acest context, Parlamentul Republicii Moldova prin Legea nr. 66 din 05

aprilie 2012 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, în

vigoare la 27 octombrie 2012, a abrogat prevederile expuse în alin. (2) și (3) din art.

452 Cod de procedură penală, ceea ce prezumă excluderea celui de al doilea grad de

jurisdicție.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal reține ca fiind irelevante

argumentele recurentului, precum că Curtea Supremă de Justiție are competența

procesuală de a examina în fond legalitatea încheierilor judecătorului de instrucție

adoptate în baza art.313 CPP pe motiv că:

„ Această interpretare a legii procesual - penale nu o considerăm în spiritul

legii, chiar inadmisibilă, necesar a fi revizuită, or, aceasta legiferează „acte de

injustiție”, care din culpă sau intenționat sunt comise de către unii judecători de

instrucție, fapt care, în final, indubitabil va condiționa eventuale condamnări a

Republicii Moldova la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în principal pe

motiv de încălcare a accesului la justiție.

Faptul, că textul legal prevede drept o condiție obligatorie pentru declanșarea

căii ordinare de atac recursul în anulare – epuizarea căilor de atac ordinare, se

referă doar la cazurile în care aceste căi de atac sunt prevăzute de lege, iar în cazul

încheierilor judecătorului de instrucție, devenite irevocabile de la pronunțare,

asemenea căi de atac nefiind prevăzute de lege, această condiție nefiind opozabilă.

De fapt, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul deciziilor pronunțate în

sensul respingerii ca inadmisibile a recursurilor în anulare declarate împotriva

încheierilor judecătorului de instrucție, a realizat o interpretare a prevederilor

art.452 CPP, această procedură, potrivit art.43 al Legii privind actele legislative,

fiind de competența exclusivă a Parlamentului Republicii Moldova, motiv pentru care

considerăm necesar a sensibiliza Curtea.”

7.3. În contextul argumentului invocat de procuror, precum că dacă Curtea

Supremă de Justiție va respinge acest recurs în anulare pe motiv că legea nu mai

prevede o atare cale de atac și, că în consecință va exista pericolul „…unei eventuale

condamnări a Republicii Moldova la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în

principal pe motiv de încălcare a accesului la justiție”, Colegiul penal reține drept

exemplu Hotărârea Curții Europene în cauza Beșliu c. Moldovei din 09 iulie 2013, or

în acest caz similar Curtea Europeană a constatat în unanimitate violarea art. 6

CEDO, notând că reclamanta a avut o hotărâre judecătorească definitivă favorabilă,

care a fost anulată în urma admiterii recursului în anulare. Ea a observat că motivul

ce a justificat anularea hotărârii din 26 iunie 2009, a fost pretinsa ilegalitate limitată

la reevaluarea constatărilor judecătorului de instrucție. Astfel, Curtea a notat că

recursul în anulare din speță a fost, de fapt, un "apel deghizat", al cărui scop a fost

de a obține o reexaminare a cauzei într-o manieră incompatibilă cu principiul

securității juridice.

declarat de Prim-adjunct al Procurorului General, Andrei Pîntea, împotriva încheierii

judecătorului de instrucție a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 12 martie 2013,

urmează a fi declarat ca inadmisibil deoarece legea nu mai prevede o atare cale de

atac.

5

de procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de Prim-adjunct al Procurorului

General, Andrei Pîntea, împotriva încheierii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din

12 martie 2013.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată este adoptată și publicată la 05.02.2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Liliana Catan

Ion Arhiliuc

6