2ra-1298/13 — restabilirea la lucru

2ra-1298/13 — restabilirea la lucru (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

dosarul nr. 2ra-1298/13

prima instanță N. Arabadji

instanța de apel A. Minciuna

A. Pahopol

V. Pruteanu

DECIZIE

12 iunie 2013 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ala Cobăneanu

Nicolae Clima

Sveatoslav Moldovan

Tatiana Răducanu

examinând recursurile declarate de către Nicolae Oloier și Întreprinderea de Stat

„Sarmat”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Nicolae Oloier

împotriva Departamentului Instituțiilor Penitenciare și Întreprinderii de Stat „Sarmat”,

cu privire la restabilirea la lucru, încasarea salariului mediu pentru absența forțată de la

lucru și repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

14 noiembrie 2012, prin care a fost respins apelul declarat de către Nicolae Oloier,

Întreprinderea de Stat „Sarmat” și Departamentului Instituțiilor Penitenciare și

menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 15 mai 2012

c o n s t a t ă

La 06 august 2009 Nicolae Oloier a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Departamentului Instituțiilor Penitenciare și Întreprinderii de Stat „Sarmat”,

cu privire la restabilirea la lucru, încasarea salariului mediu pentru absența forțată de la

lucru și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, reclamantul Nicolae Oloier a indicat, că în baza

contractului individual de muncă nr. 14 din 01 octombrie 2007 a activat în calitate de

director al Întreprinderii de Stat „Sarmat” din cadrul Departamentului Instituțiilor

Penitenciare. Contactul de muncă a fost încheiat pe un termen de 1 an de zile și expira

la 01 octombrie 2008.

Prin ordinul Departamentului Instituțiilor Penitenciare nr. 209ef din 09

octombrie 2008 contractul individual de muncă a fost reziliat din inițiativa

administrației începînd cu 16 octombrie 2008.

Reclamantul consideră ordinul menționat ilegal din următoarele considerente.

1

În punctul 7.3 al contractului individual de muncă, este prevăzut că

administratorul poate fi eliberat din funcție, cu preavizarea lui în scris cu o lună

înainte.

Contrar legislației muncii și a conținutului contractului individual de muncă,

administrația l-a prevenit despre încetarea contractului de muncă abia la 02 octombrie

2008, în ziua cînd i-a fost adusă la cunoștință înștiințarea în scris.

Mai mult ca atît, ordinul nr. 209ef din 09 octombrie 2008 i-a fost adus la

cunoștință la 15 octombrie 2008.

Consideră că circumstanțele menționate sunt contrare prevederilor art. 83 al. (4)

Codul muncii, conform căruia dacă, la expirarea termenului contractului individual de

muncă pe durată determinată, nici una dintre părți nu a cerut încetarea lui și raporturile

de muncă continuă de fapt, contractul se consideră prelungit pe durată nedeterminată.

Reclamantul Nicolae Oloier solicită restabilirea la lucru în funcția de director al

Întreprinderii de Stat „Sarmat” , încasarea salariului mediu pentru absența forțată de la

lucru și repararea prejudiciului moral în mărime de 30.000 lei.

Ulterior, Nicolae Oloier a depus cerere suplimentară de chemare în judecată,

solicitînd anularea ordinului nr. 209ef din 09 octombrie 2008, încasarea salariului

mediu pentru absența forțată de la lucru în mărime de 294.467 lei 42 bani și repararea

prejudiciului moral în mărime de 4600 lei.

Cauza a fost obiect de examinare în mai multe instanțe judecătorești.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 15 mai 2012

acțiunea a fost admisă parțial. A fost declarat nul ordinul Directorului General al

Departamentului Instituțiilor Penitenciare al Ministerului Justiției al Republicii

Moldova nr. 209ef din 09 octombrie 2008, prin care a fost desfăcut contractul

individual de muncă cu Nicolae Oloier, director al Întreprinderii de Stat „Sarmat”.

Contractul nr. 14 din 01 octombrie 2007 încheiat între Departamentul Instituțiilor

Penitenciare al Ministerului Justiției al Republicii Moldova, în calitate de fondator, în

persoana Directorului General al Departamentului Instituțiilor Penitenciare și

administratorul Întreprinderii de Stat „Sarmat”, Nicolae Oloier a fost considerat

prelungit pînă la 06 martie 2009. De la Întreprinderea de Stat „Sarmat” a fost încasat

în beneficiul lui Nicolae Oloier salariul mediu pentru absența forțată de la lucru în

mărime de 22.827,25 lei, prejudiciul moral în mărime de 5.400 lei și cheltuielile de

asistență juridică în mărime de 1.200 lei. În rest acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2012, au fost respinse

apelurile declarate de către Nicolae Oloier, Întreprinderea de Stat „Sarmat” și

Departamentul Instituțiilor Penitenciare și menținută hotărîrea Judecătoriei Rîșcani

municipiul Chișinău din 15 mai 2012.

Nicolae Oloier a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, cerînd

admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătorești și emiterea unei noi hotărîri, prin

care acțiunea să fie admisă integral.

Recurentul Nicolae Oloier, în motivarea recursului a menționat că, la examinarea

cauzei au fost aplicate eronat normele de drept material.

Întreprinderea de Stat „Sarmat” a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, cerînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătorești și emiterea unei noi

hotărîri, prin care acțiunea să fie respinsă integral.

2

Întreprinderea de Stat „Sarmat”, în motivarea recursului a menționat că, la

examinarea cauzei au fost aplicate eronat normele de drept material.

Intimatul Departamentul Instituțiilor Penitenciare, prin referința depusă a solicitat

respingerea recursului declarat de către Nicolae Oloier ca neîntemeiat.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursurile neîntemeiate și

care urmează a fi respinse cu menținerea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei

instanțe din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) CPC, instanța, după ce judecă recursul, este

în drept să respingă recursul și să mențină decizia instanței de apel și hotărîrea primei

instanțe.

S-a constatat că, în baza ordinului Ministerului Justiției al Republicii Moldova

nr.317 din 29 iulie 2003 Nicolae Oloier a fost numit în funcția de șef adjunct,

concomitent director (din contul funcției atestate) al Întreprinderii de Stat „Sarmat” a

Coloniei așezare nr. 19 a Complexului nr.2 al Departamentului Instituțiilor

Penitenciare, cu termen de probă 6 luni, începînd cu 28 iulie 2003.

În baza ordinului Ministerului Justiției nr.36 din 03 februarie 2004 Nicolae Oloier

a fost numit în funcția de șef adjunct al Coloniei așezare nr. 10, concomitent director al

Întreprinderii de Stat „Sarmat” (din contul funcției atestate) a Departamentului

Instituțiilor Penitenciare, în legătură cu măsurile de reorganizare a statelor conform

ordinului Ministerului Justiției nr. 505 din 03 decembrie 2003, începînd cu 01 ianuarie

2004.

Prin ordinul Departamentului Instituțiilor Penitenciare nr. 168 ef din 16 noiembrie

2005, în legătură cu măsurile de reorganizare a statelor, aprobate prin ordinul

Ministrului Justiției, Nicolae Oloier a fost numit în funcția de director al Întreprinderii

de Stat „Sarmat” a Departamentului Instituțiilor Penitenciare, începînd cu 24

octombrie 2005, fiind eliberat din funcția deținută anterior în legătură cu măsurile de

reorganizare a statelor.

La 01 octombrie 2007 între Întreprinderii de Stat „Sarmat” în persoana

directorului Departamentul Instituțiilor Penitenciare al Ministerului Justiției și Nicolae

Oloier în calitate de administrator a fost încheiat contractul nr.14 cu termenul de

valabilitate pînă la 01 octombrie 2008.

Conform punctului 7.2 al contractului, acțiunea contractului încetează la data

expirării termenului contractului, prin acordul părților, din inițiativa Fondatorului pînă

la expirarea termenului contractului, în alte temeiuri prevăzute de legislația Republicii

Moldova.

La 30 septembrie 2008 Nicolae Oloier a fost informat despre expirarea termenului

contractului nr.14 încheiat cu administratorul Întreprinderii de Stat „Sarmat”.

De asemenea, lui Nicolae Oloier i-au fost acordate 10 zile lucrătoare pentru

predarea gestiuni.

Ulterior, în baza ordinului nr. 209-ef din 09 octombrie 2008 a fost desfăcut

contractul individual de muncă cu Nicolae Oloier în temeiul art.82 lit. f) Codul muncii

începînd cu 16 octombrie 2008.

3

Conform punctului p.7.3 al contractului nr.14 din 01 octombrie 2007,

administratorul poate fi eliberat din funcție cu preavizarea lui în scris cu o lună înainte.

Conform art. 82 alin. (1) lit.f) Codul Muncii, contractul individual de muncă

încetează în circumstanțe ce nu depind de voința părților în caz de expirare a

termenului contractului individual de muncă pe durată determinată - de la data

prevăzută în contract, cu excepția cazului cînd raporturile de muncă continuă de fapt și

nici una dintre părți nu a cerut încetarea lor, precum și a cazului prevăzut la art. 83

alin. (3).

Conform art. 83 al. (1) Codul muncii, în caz de încetare a contractului individual

de muncă pe durată determinată în legătură cu expirarea termenului său, salariatul

trebuie să fie înștiințat în scris de către angajator despre acest fapt cu cel puțin 10 zile

lucrătoare înainte.

Atît prima instanță, cît și instanța de apel întemeiat au concluzionat că, cu o lună

înainte de expirarea termenului indicat în contractul nr.14 din 01 octombrie 2007,

adică pînă la 01 octombrie 2008, Nicolae Oloier nu a fost informat despre încetarea a

contractului individual de muncă pe durată determinată în legătură cu expirarea

termenului, continuînd să-și exercite obligațiunile de serviciu.

Nicolae Oloier a fost informat despre expirarea termenului contractului și

acordarea unui termen de 10 zile pentru predarea gestiunii, abia la 02 octombrie 2008,

pe parcursul exercitării de către Nicolae Oloier a obligațiunilor de serviciu. De

asemenea, ordinul nr.209 ef din 09 octombrie 2008 privind desfacerea contractului

individual de muncă i-a fost adus la cunoștință la 15 octombrie 2008, adică în timp ce

Nicolae Oloier continua să-și exercite obligațiunile de serviciu după expirarea

termenului contractului.

Mai mult ca atît, după cum s-a stabilit, actul de predare a Întreprinderii de Stat

„Sarmat” a fost semnat la 28 octombrie 2008, fapt ce denotă că Nicolae Oloier a

activat la întreprindere pînă la data de 28 octombrie 2008, adică după expirarea

contractului de muncă.

Prin urmare, instanțele judecătorești întemeiat au concluzionat că Departamentul

Instituțiilor Penitenciare nu a respectat termenul de preavizare a lui Nicolae Oloier

despre încetarea contractului individual de muncă, or conform art. 83 alin. (4) Codul

Muncii a RM, dacă, la expirarea termenului contractului individual de muncă pe durată

determinată, nici una dintre părți nu a cerut încetarea lui și raporturile de muncă

continuă de fapt, contractul se consideră prelungit pe durată nedeterminată.

De asemenea, instanțele întemeiat au concluzionat că contractul de muncă

urmează a fi prelungit doar pînă la atingerea de către Nicolae Oloier a vîrstă de 65 de ani

- pînă la 06 martie 2009 reieșind din prevederile art. 82 lit. i) Codul muncii, conform

cărora contractul individual de muncă încetează în circumstanțe ce nu depind de voința

părților în caz de atingere a vîrstei de 65 de ani de către conducătorul unității de stat.

Nu pot fi considerate drept temeinice afirmațiile recurentului Nicolae Oloier

precum că instanța și-a substituit atribuțiile administrației, deoarece legea expres

prevede că contractul individual de muncă încetează în circumstanțe ce nu depind de

voința părților.

4

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia că, eliberarea din funcție a recurentului a fost

efectuată cu încălcarea prevederilor legislației în vigoare.

Conform art. 90 Codul Muncii, în cazul restabilirii la locul de muncă a

salariatului transferat sau eliberat nelegitim din serviciu, angajatorul este obligat să

repare prejudiciul cauzat acestuia.

Conform art. 90 al.(2) lit. a) din Codul muncii, repararea de către angajator a

prejudiciului cauzat salariatului constă în plata obligatorie a unei despăgubiri pentru

întreaga perioadă de absență forțată de la muncă într-o mărime nu mai mică decît

salariul mediu al salariatului pentru această perioadă.

Avînd în vedere eliberarea neîntemeiată a lui Nicolae Oloier de la serviciu,

întemeiat a fost dispusă încasarea salariului mediu pentru absența forțată de la lucru în

mărime de 22.827,25 lei.

Conform art. 90 al. (3) Codul muncii, mărimea reparării prejudiciului moral se

determină de către instanța de judecată, ținîndu-se cont de aprecierea dată acțiunilor

angajatorului, dar nu poate fi mai mică decît un salariu mediu lunar al salariatului.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră că de la Întreprinderea de Stat „Sarmat” întemeiat a fost încasat în

beneficiul lui Nicolae Oloier și prejudiciul moral în mărimea unui salariu mediu în

sumă de 5400 lei.

Nu pot fi considerate temeinice afirmațiile recurentului Nicolae Oloier precum că

salariul mediu constituie 9862 lei.

Adeverința de salariu la care face referire recurentul nu poate fi considerată o

probă pertinentă, deoarece reprezintă o copie neautentificată în modul stabilit și nu

conține numele persoanelor care au eliberat-o (f.d. 25 Vol. I).

Cu referire la argumentul recurentului Întreprinderea de Stat „Sarmat” privind

faptul că despăgubirea materială și morală urmează a fi încasată de la Departamentul

Instituțiilor Penitenciare instanța de recurs menționează următoarele.

Conform statutului Întreprinderii de Stat „Sarmat”, ultima este o întreprindere de

stat care activează pe bază de autogestiune, poate încheia contracte î-și poate asuma

obligații și poate fi reclamant sau pîrît în instanțele judecătorești (f.d. 172 Vol. I).

Mai mult ca atît, reieșind din materialele dosarului, recurentul Nicolae Oloier a

fost salarizat din fondurile Întreprinderii de Stat „Sarmat”, fapt ce denotă

corectitudinea hotărîrilor judecătorești.

Astfel, din considerentele menționate și avînd în vedere faptul că, decizia instanței

de apel și hotărîrea primei instanțe sînt întemeiate și legale, iar argumentele invocate de

către recurenți sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

recursurile și de a menține decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe.

In conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide

5

Se resping recursurile declarate de către Nicolae Oloier și Întreprinderea de Stat

„Sarmat”.

Se menține decizia Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2012 și hotărîrea

Judecătoriei Rîșcani municipiul Chișinău din 15 mai 2012, în pricina civilă la cererea de

chemare în judecată a lui Nicolae Oloier împotriva Departamentului Instituțiilor

Penitenciare și Întreprinderii de Stat „Sarmat”, cu privire la restabilirea la lucru,

încasarea salariului mediu pentru absența forțată de la lucru și repararea prejudiciului

moral.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Ala Cobăneanu

Nicolae Clima

Sveatoslav Moldovan

Tatiana Răducanu

6