1ra-80/2014 — art. 145 alin. 2 lit a,b, e, i, j CP

Examinat în prima instanță: 13.01.2011-14.09. 2011

Examinat în instanța de apel: 12.10.2011-12.06.2013

Examinat în instanța de recurs: 23.10.2013-15.01.2014 C O N S T A T Ă : 1. Prin sentința Judecătoriei Ștefan Vodă din 14 septembrie 2011, Antoșel Ludmila Gheorghe și Chirilov Rodica David au fost condamnate în baza art. 145 alin. (2) lit. a), b), e), i), j) Cod penal, la cîte 12 ani închisoare, fiecare, cu executare în penitenciar pentru femei de tip închis. 2. Potrivit sentinței, la 17 septembrie 2010, Chirilov R.D., aflându-se la domiciliul lui Antoșel L.Gh., situat în s. Răscăieții Noi, r-l Ștefan Vodă, acționînd în urma înțelegerii prealabile cu ultima, urmărind scopul săvîrșirii omorului premeditat al copilului său nou născut, din timp repartizînd rolurile, pregătind mijloacele, instrumentele și metoda comiterii omorului, imediat după nașterea nou născutului, știind cu certitudine despre vîrsta minoră a acestuia și faptul că el este o rudă apropiată, profitînd de starea de neputință cunoscută și evidentă a nou- născutului de a se apăra datorită vîrstei sale fragede, convingîndu-se că copilul s-a născut viu, fapt confirmat prin concluzia raportului de expertiză medico-legală nr. 129, din 25.10.2010, conform căreia „pruncul era de gen masculin, nou-născut în termen de 9 luni de viață intrauterină, matur, absolut viabil”. Ulterior, intenționat, Antoșel L.Gh., avînd interes material și anume că Chirilov R.D. i-a promis o 1 bicicletă, a pregătit un vas cu apă, au lăsat copilul în acest vas, ca rezultat, din cauza stării de neputință de a se apăra, copilul a decedat ca urmare a înecului, însă cauza nu a fost posibil de stabilit din cauza putrefacției pronunțate a cadavrului. 3. Sentința a fost atacată cu apel de către: 3.1 Procuror, care a solicitat casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie condamnată: - Antoșel L.Gh., în baza art. 145 alin. (2) lit. a),b),e),i), j) Cod penal, la 16 ani închisoare cu executare în penitenciar pentru femei de tip închis; - Chirilov R.D., în baza art. 145 alin. (2) lit. a),e),i), j) Cod penal, la 13 ani închisoare cu executare în penitenciar pentru femei de tip închis. În motivarea apelului a invocat că, instanța de judecată neîntemeiat i-a agravat situația inculpatei Chirilov R.D., care a fost învinuită în baza art. 145 alin. (2) lit. a),e),i), j) Cod penal, dar condamnată în baza art. 145 alin. (2) lit. a),b),e),i), j) Cod penal, adică fiindu-i inclus neîntemeiat, indicele calificativ prevăzut de lit. b) a normei imputate „din interes material”. De asemenea, nu este de acord cu individualizarea pedepsei inculpatelor și anume nu s-a luat în considerație că inculpata Antoșel L.Gh., anterior a fost atrasă la răspundere penală, vina nu și-a recunoscut-o, circumstanțe atenuante nu au fost stabilite în privința acesteia. Inculpatele au săvîrșit o infracțiune, care a fost îndreptată asupra unui copil nou născut, care nici nu a perceput ce este viața și care a fost omorât cu o deosebită cruzime. 3.2 Inculpata Antoșel L.Gh., care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie achitată pe art. 145 alin. (2) lit. a),b),e),i), j) Cod penal. Ulterior, și-a modificat cerința apelului și a solicitat casarea sentinței și recalificarea acțiunilor sale în baza art. 159 alin. (1) lit. c) Cod Penal, adică întreruperea cursului sarcinii, prin orice mijloace, în cazul sarcinii ce depășește 12 săptămîni, în lipsa indicațiilor medicale, stabilite de Ministerul Sănătății, invocînd că instanța de fond nu a luat în considerație acel fapt că, despre termenul de sarcină ea a aflat doar din spusele lui Chirilov R.D. și după mărimea burtei se vedea că termenul sarcinii poate fi de 5-5,5 luni. În cazul că, dacă copilul s-ar fi născut normal, la termenul de 9 luni, atunci nu era nevoie de a provoca nașterea prematură a fătului. Mai indică, că la aplicarea pedepsei, instanța de fond nu a luat în considerație, că este o mamă solitară și are la întreținere 2 copii minori, care au rămas singuri și ea este unicul întreținător. 3.3 Inculpata, Chirilov R.D., care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunile sale să fie recalificate în baza art. 147 Cod penal, adică pruncuciderea. Invocă că, instanța de judecată nu a luat în considerație faptul că are 2 copii minori, care au rămas în grija părinților săi în etate, tatăl său fiind orb și paralizat, nu este căsătorită, anterior nu a fost condamnată.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 12 iunie 2013, au fost respinse apelurile declarate de către inculpate și admis apelul procurorului, fiind casată parțial în latura penală sentința, cu pronunțarea unei noi hotărîri în 2 această parte, cu excluderea calificativului prevăzut de lit. b) alin. (2) art. 145 Cod penal din acțiunile lui Chirilov R.D. În rest sentința a fost menținută.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a considerat că, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat, că inculpata Antoșel L.Gh., a săvîrșit anume infracțiunea prevăzută de art. 145 alin. (2) lit. a), b), e),i), j ) Cod penal și anume - omorul unei persoane, săvârșit cu premeditare, din interes material, cu bună știință asupra unui minor, profitând de starea de neputință cunoscută și evidentă a victimei, săvârșit de două persoane și cu o deosebită cruzime. De asemenea, în opinia instanței de apel, prima instanță corect a stabilit în privința inculpatei, Chirilov R.D., circumstanțele de fapt și de drept și a concluzionat că acțiunile acesteia se încadrează în baza prevederilor art. 145 alin. (2) lit. a), e), i), j) Cod penal și anume - omorul unei persoane, săvârșit cu premeditare, cu bună știință asupra unui minor, profitând de starea de neputință cunoscută și evidentă a victimei, săvârșit de două persoane și cu o deosebită cruzime. Însă, incorect de către instanța de fond a fost calificat acțiunile lui Chirilov R.D. în temeiul lit. b) alin. (2) art. 145 Cod penal, adică indicele „din interes material”, deoarece calificativul dat nu i-a fost imputat în învinuire acesteia și prin faptul dat i s-a agravat situația, iar calificativul „din interes material ”, de fapt se referă la inculpata Antoșel L.Gh. Totodată, instanța de apel, a reținut că instanța de fond a admis încălcarea art. 325 Cod de procedură penală, care prevede că judecarea cauzei în prima instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu, iar modificarea învinuirii în sensul agravării situației inculpatului se admite numai în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod și anume în baza art. 326 Cod de procedură penală, care prevede că, procurorul, care participă la judecarea cauzei penale în primă instanță este în drept să modifice prin ordonanță, învinuirea adusă inculpatului în cadrul urmăririi penale în sensul gravării ei dacă probele cercetate în ședința de judecată dovedesc incontestabil că inculpatul a săvîrșit o infracțiune mai gravă decît cea incriminată anterior, aducînd la cunoștință inculpatului, apărătorului lui, după caz, reprezentantului legal al inculpatului noua învinuire. Instanța de apel a menționat că, împrejurările constatate de către prima instanță au fost elucidate reieșind din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor prin aprecierea amplă și multiaspectuală a acestora și anume, declarațiile inculpatei Chirilov R.D., declarațiile succesorului părții vătămate Chirilov N., martorului Oprea V., expertului medico-legist Ciocoi S. și materialele cauzei: procesul verbal de cercetare la fața locului la domiciliul lui Chirilov D. din 13.10.2010 (f.d. 6-7), procesul verbal de cercetare la fața locului la domiciliul lui Antoșel L.Gh. (f.d. 11-12), raportul de expertiză medico-legală nr. 29 din 25.10.2010 a cadavrului (f.d. 44-46), rapoartele de expertiză psihiatrică ambulatorie 132a, 133a din 25.02.2011 în privința lui Antoșel 3 L.Gh., Chirilov R.D., raportul de expertiză psihologică judiciară nr. 308 din 25.02.2013 (f.d. 35-37 v. II). Referitor, la argumentul inculpatei Chirilov R.D., privind recalificarea acțiunilor sale în baza art. 147 Cod penal – pruncuciderea, deoarece se afla într-o tulburare fizică sau psihică, cu diminuarea discernământului, în viziunea instanței de apel, nu și-a găsit confirmare la examinarea cauzei în instanțele de judecată, fiind combătut prin cumulul de probe administrat la materialele cauzei. La fel, s-a constatat și vinovăția inculpatei, Antoșel L. Gh., în săvîrșirea faptei imputate, iar declarațiile sale au fost apreciate critic de către instanța de apel, fiind combătute prin declarațiile inculpatei Chirilov R.D. și materialele cauzei. În privința, argumentului invocat în apel de către procuror cu referire la blîndețea pedepsei stabilită inculpatelor, instanța de apel a menționat că, instanța de fond a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale la individualizarea pedepsei și a aplicat acestora pedeapsa legală și echitabilă, luînd în considerație caracterul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de personalitatea inculpatelor, de circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea. În privința inculpatei Chirilov R.D., ca circumstanțe atenuante au fost reținute, faptul că are la întreținere 2 copii minori, anterior nu a fost condamnată și se caracterizează pozitiv. La inculpata, Antoșel L.Gh., instanța de apel, a constatat ca circumstanță atenuantă, prezența copilului minor. Ca circumstanțe agravante instanța constată la ambele, provocarea prin infracțiune a unor urmări grave, decesul persoanei, săvârșirea infracțiunii cu bună știință împotriva unui minor, săvârșirea infracțiunii prin formă de participație, din care considerent instanța de apel, apreciază ca justă concluzia instanței de fond despre corectarea și reeducarea inculpatelor fiind posibilă cu izolarea de societate a acestora.

Hotărîrile adoptate pe caz sunt atacate cu recursuri ordinare de către: 6.1 Inculpata, Chirilov R.D., care solicită casarea acestora, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, cu pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare în baza art. 147 Cod penal, aplicîndu-i o pedeapsă mai blîndă, cu aplicarea art. 79 alin. (3) Cod penal, invocînd că: - instanța de apel, nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel și anume nu a făcut o analiză amplă, referitor la argumentul său de recalificare a acțiunilor sale în baza art. 147 Cod penal – pruncuciderea; - consideră că sentința privind condamnarea sa în baza art. 145 alin. (2) lit. a),e),i), j) Cod penal, este bazată pe presupuneri, iar cumulul de probe nu confirmă incontestabil vinovăția sa în săvîrșirea faptei imputate; - a ține cont că nu este căsătorită, are la întreținere 2 copii minori și este singurul întreținător al acestora. 6.2 Inculpata, Antoșel L.Gh., care solicită casarea hotărîrilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri cu recalificarea acțiunilor sale în baza art. 159 alin. (1) Cod penal – provocarea ilegală a avortului, stabilindu-i o pedeapsă mai blîndă cu aplicarea art. 79 alin. (3) Cod penal, invocînd că: 4 - nu este de acord cu calificarea acțiunilor sale în baza art. 145 alin. (2) lit. a), b),e),i), j) Cod penal, care urmau a fi încadrate în baza art. 159 Cod penal, adică provocarea ilegală a avortului; - de a lua în considerație că are la întreținere 2 copii minori și este unica întreținătoare, se caracterizează pozitiv, nu are antecedente penale.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Reieșind din recursurile înaintate, hotărîrile adoptate în speța dată se contestă de către inculpata Chirilov R.D., în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, iar de către inculpata Antoșel L.Gh., în baza art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală. Prin urmare, pornind de la prevederile pct. 6), 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, potrivit cărora, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul cînd, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, precum și cînd faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. 7.1 Din textul recursului declarat de către inculpata Chirilov R.D., se constată că aceasta critică decizia instanței de apel pentru că „nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel” și anume, referitor la recalificarea acțiunilor sale în baza art. 147 Cod penal – pruncuciderea. Însă, reieșind din textul deciziei atacate, Colegiul penal reține că, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la respingerea apelurilor inculpatelor, ca nefondate. Din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel, în cauza dată, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate, verificîndu-le sub aspectul pertinenței și concludenței, atît cele ale apărării cît și ale acuzării. Totodată, Colegiul consideră că soluțiile adoptate, la caz, de instanțele ierarhic inferioare, sînt pe deplin confirmate prin ansamblul de probe expuse și analizate în hotărîrile atacate, iar probatoriul administrat coroborând în ansamblu, confirmă vinovăția lui Chirilov R.D., în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. a),e),i), j) Cod penal. Astfel, în fapt decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală și este întemeiată. 5 Cu referire la cele invocate de inculpata Chirilov R.D., precum că instanța de apel la judecarea apelurilor declarate nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, Colegiul penal menționează că motivarea hotărîrii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea asupra tuturor elementelor de amănunt, atîta timp cît sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărîrii penale, așa cum s- a procedat în cauza dată. Investită, cu o situația de fapt, instanța de fond și cea de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, a expus situația de fapt reținută și corect a conchis, că aceasta se circumscrie încadrării juridice stabilite în rechizitoriu, potrivit căruia Chirilov R.D. a fost învinuită de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. a),e),i), j) Cod penal – omorul unei persoane, săvîrșit cu premeditare, cu bună știință asupra unui minor, profitînd de starea de neputință cunoscută sau evidentă a victimei, săvîrșit de două persoane, cu o deosebită cruzime. Instanța de recurs remarcă că, în decizia sa instanța de apel a dezbătut argumentul inculpatei Chirilor R.D., privind încadrarea acțiunilor sale în baza art. 147 Cod penal – pruncuciderea, adică săvîrșirea infracțiunii imputate aflîndu-se într-o stare de tulburare fizică sau psihică, cu diminuarea discernământului, menționînd că nu și-a găsit confirmarea, fiind combătut prin raportul de expertiză psihologică judiciară nr. 308 din 25.02.2013, potrivit căruia careva date obiective privind stabilirea stării de afect fiziologic la examinarea lui Chirilov R.D. în momentul nașterii și după aceasta, nu au fost depistate. Totodată, Colegiul penal relevă, că semnul definitoriu al laturii subiective a pruncuciderii este starea emoțională specială în care se află făptuitoarea, și anume – starea de tulburare fizică sau psihică, cu diminuarea discernământului, cauzată de naștere. În lipsa acestei stări emoționale specifice, omorul copilului nou-născut de către mama acestuia, chiar dacă este săvîrșit în timpul nașterii sau imediat după naștere, urmează a fi calificat în conformitate cu lit. e) alin. (2) art. 145 Cod penal. Reieșind din cele menționate mai sus, Colegiul concluzionează că instanța de apel a dat răspuns la argumentele invocate de apelanți, specificînd motivele pe care și-a întemeiat soluția adoptată. 7.2 În privința pretinsei încălcări a pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, invocate de către inculpata, Antoșel L.Gh. și anume că acțiunile acesteia urmau a fi calificate nu în baza art. 145 alin. (2) lit. a), b),e),i), j) Cod penal, dar conform art. 159 Cod penal – provocarea ilegală a avortului, Colegiul penal menționează că în cazul dat, instanța de recurs supune controlului chestiunea dacă faptelor stabilite de către instanțele de fond și de apel li s-a dat o încadrare juridică corectă. Din actele dosarului rezultă că, prin rechizitoriu întocmit la 30 decembrie 2010, Antoșel L.Gh. a fost învinuită că, prin acțiunile sale, a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art. 145 alin. (2) lit. a), b),e),i), j) Cod penal - omorul unei persoane, săvîrșit cu premeditare, din interes material, cu bună știință asupra unui minor, profitînd 6 de starea de neputință cunoscută sau evidentă a victimei, săvîrșit de două persoane, cu o deosebită cruzime. Examinînd prezenta cauză penală, prima instanță și cea de apel, a concluzionat corect reieșind din probatoriul administrat și cercetat în cadrul ședințelor de judecată, prin care se confirmă că inculpata Antoșel L.Gh. a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art. 145 alin. (2) lit. a), b),e),i), j) Cod penal. Argumentul inculpatei, Antoșel L.Gh., precum că acțiunile sale urmau a fi încadrate în baza art. 159 Cod penal – provocarea ilegală a avortului, în opinia instanței de recurs sînt combătute, prin declarațiile inculpatei Chirilov R.D., date în cadrul ședinței de judecată, unde a declarat că pentru serviciile sale Antoșel L.Gh. i- a solicitat o ramă de bicicletă (f.d. 181-188 v. I), cît și cele date în cadrul urmăririi penale în calitate de bănuită în prezența avocatului său (f.d. 24-26 v. I) și care au fost citite în ședința de judecată în conformitate cu art. 368 alin. (1) pct. (1) Cod de procedură penală, din care rezultă că, Antoșel L.Gh., i-a solicitat pentru serviciile sale 100 dolari SUA pe care le poate achita și în rate. Ulterior din timp au planificat acțiunile sale criminale. La momentul nașterii Antoșel L.Gh. a pregătit din timp vasul cu apă și a fost alături de inculpata Chirilov R.D., cînd copilul nou-născut a căzut în acel vas, ba chiar a dat indicații lui Chirilov R.D., că în cazul dacă nou- născutul nu se îneacă singur, să-i aplece capul în jos să se înece, însă deoarece pruncul era cu fața în jos, ele nu au întreprins nimic, pentru a-l salva și au așteptat vre-o 5 minute, cît s-a zbătut în vas, nou-născutul. De asemenea, Colegiul atestă că vina lui Antoșel L.Gh. în săvîrșirea infracțiunii imputate, este dovedită în cumul și cu materialele cauzei penale menționate în pct. 5 al prezentei decizii. Astfel, instanța de recurs apreciază criticele inculpatei Antoșel L.Gh., cu privire la încadrarea juridică greșită a faptei, ca neîntemeiate și fără suport legal justificativ. 7.3 Din textele recursurilor declarate, se semnalează că recurentele nu sînt de acord cu cuantumul pedepsei stabilite de către instanța de fond și menținută în acest sens, de către instanța de apel și solicită redozarea pedepsei stabilite, cu aplicarea art. 79 Cod penal. Prin urmare, Colegiul specifică că, reieșind din criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75 Cod penal, instanța de judecată îi stabilește persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în articolul corespunzător din partea specială a Codului penal și în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a acestuia. Însă după caz, instanța este în drept să aplice și prevederile părții generale a Codului penal, cum sînt cele stipulate în art. 79 Cod penal, iar temei pentru stabilirea unei pedepse mai blînde, decît cea prevăzută de lege, servește existența unor circumstanțe excepționale ce micșorează considerabil prejudiciul infracțiunii săvîrșite, prescrise de art. 79 alin. (1) Cod penal, ele fiind legate de scopul și motivele infracțiunii, rolul vinovatului în săvîrșirea infracțiunii, comportamentul acestuia în timpul și după consumarea infracțiunii, contribuirea activă a 7 participantului unei infracțiuni săvîrșite în grup la descoperirea acesteia, alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor acesteia. Din hotărîrile contestate, rezultă că, la stabilirea cuantumului pedepsei, s-a respectat întocmai exigențele prevăzute de art. 75-78 Cod penal și s-a ținut seama de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivele acesteia, de persoana celor vinovate, care nu au antecedente penale, au la întreținere copii minori, la locul de trai se caracterizează pozitiv. Reieșind din prevederile art. 79 Cod penal, circumstanțele enumerate de inculpate, ca excepționale, nu cad sub incidența normei date, iar circumstanțele personale ale inculpatelor, referitor la situația familiară a acestora și anume că au copii minori la întreținere, se caracterizează pozitiv și nu au antecedente penale, nu justifică redozarea pedepsei și reindividualizarea modalității de executare a acesteia. În contextul menționat, este fără echivoc statuat că, aspectele care țin de aprecierea concretă a pericolului social al faptelor au fost luate în considerație de către instanța de fond și apel la individualizarea pedepsei, prin stabilirea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, prin analiza corelativă cu aspectele care țin de lipsa antecedentelor penale ale inculpatelor și situația lor familială. Pedeapsa cu închisoare, aplicată de către instanță, a fost stabilită corespunzător gravității faptelor săvîrșite și personalității autorilor, neimpunîndu- se micșorarea cuantumului acesteia sau a modalității de executare. În astfel de circumstanțe, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de a rejudeca hotărîrile adoptate în cauza penală în privința lui Antoșel L.Gh. și Chirilov R.D., și prin urmare se impune soluția inadmisibilității recursurilor ordinare declarate, ca fiind vădit neîntemeiate.

În conformitate cu art. art. 431, 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E Inadmisibilitatea recursurilor ordinare împotriva sentinței Judecătoriei Ștefan Vodă din 14 septembrie 2011 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 12 iunie 2013, declarate de către inculpatele Chirilov Rodica David și Antoșel Ludmila Gheorghe, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 ianuarie 2014. Președinte: Petru Ursache Judecători: Nicolae Gordilă Vladimir Timofti 8 Președinte: (semnătură) Petru Ursache Judecători: (semnătură) Nicolae Gordilă (semnătură) Vladimir Timofti Copia corespunde originalului Judecător: Nicolae Gordilă 9