1ra-81/2014 — tentativă de omor și furt

1ra-81/2014 — tentativă de omor și furt (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-81/2014

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

15 ianuarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Constantin Gurschi,

judecători – Liliana Catan și Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de inculpatul

Efros Alexandru, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

09 iulie 2013, în cauza penală privindu-l pe

Efros Alexandru Vladimir, născut la 17

octombrie 1988, originar și domiciliat în s.

Izbiște, r-nul Criuleni.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 14.04.2009 – 27.07.2009;

Instanța de apel:

1). 25.09.2009 – 28.10.2009;

2). 18.06.2013 – 09.07.2013;

Instanța de recurs:

1). 04.08.2010 – 15.09.2010;

2). 23.10.2013 – 15.01.2014.

C O N S T A T Ă :

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.27,145 alin. (2) lit. a) CP, la 12 ani

închisoare și în baza art.186 alin. (2) lit. b), c) CP, la 2 ani închisoare.

În temeiul art. 84 CP, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al

pedepselor aplicate i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 13 ani închisoare, cu

executarea acesteia în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă a fost admisă integral, dispunîndu-se încasarea de la Efros A. în

beneficiului părții vătămate Bodrug M. a prejudiciului material în sumă de 782,69 lei

și a prejudiciului moral în sumă de 10 000 lei.

1

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Cibotari Al., în privința căruia cauza nu

se examinează în procedura recursului ordinar.

01 decembrie 2008, aproximativ la ora 20.30, aflîndu-se la intersecția dintre str.

Tighina și Mitropolitul Varlaam, din mun. Chișinău, urcînd pe bancheta din spate în

taxiul de model „Opel-Omega”, cu n/î C DL 737, condus de cet. Bodrug M. și

deplasîndu-se pe bd. Dacia, mun. Chișinău în apropierea Centrului comercial „Metro

II”, avînd intenția omorului premeditat al acestuia, l-a apucat cu o mîină de frunte, iar

cu altă mîină în care avea un cuțit, i-a aplicat ultimului o lovitură în regiunea gîtului,

cauzîndu-i astfel, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 3295/D din

17.12.2008, leziuni corporale ușoare, după care a mai încercat să-i aplice părții

vătămate cîteva lovituri în diferite părți ale corpului, însă aceste acțiuni nu și-au

produs efectul din motive independente de voința lui, deoarece partea vătămată

Bodrug M. a respins atacul.

Tot el, la 09 decembrie 2008, în jurul orei 14.00, prin înțelegere prealabilă și

împreună cu Cibotari A., avînd scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane,

au pătruns în vagonul amplasat pe lotul de pămînt din s. Pănășești, r-nul Strășeni, ce

aparținea cet. Castraveț M., de unde pe ascuns au sustras bunuri materiale în valoare

totală de 2408,50 lei, cauzîndu-i proprietarului o daună materială considerabilă.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că în drept, faptele inculpatului Efros A. întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 27,145 alin. (2) lit. a) CP – tentativa de

omor intenționat a unei persoane, săvîrșit cu premeditate, acțiune ce nu și-a produs

efectul, din motive independente de voința sa, precum și în baza art. 186 alin. (2) lit.

b), c) CP – furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvîrșit de

două persoane, prin pătrundere în alt loc de depozitare.

CPP, definitivă și irevocabilă.

din cele prevăzute de art.453 CPP, solicitînd casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunile sale să fie reîncadrate din prevederile

art.27,145 alin. (2) lit. a) CP, în cele ale art.151 CP, deoarece instanța nu a luat în

considerație că dînsul nu a avut intenția de a omorî partea vătămată, iar din raportul de

expertiză medico-legală rezultă că acesta din urmă s-a ales cu vătămări corporale

ușoare și să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă, luîndu-se în considerație că se căiește

sincer de cele comise și are la întreținere un copil minor.

2012, s-a dispus inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Efros

Al., împotriva sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 27 iulie 2009 în

propria cauză penală, din motiv că nu a utilizat căile ordinare de atac și nu

2

îndeplinește cerințele de conținut.

conform prevederilor art. 452 alin.(1) CPP, Procurorul General și adjuncții lui,

persoanele menționate la art. 401 alin.(1) pct. 2) și 3), precum și, în numele acestor

persoane, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de

Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrii judecătorești irevocabile după epuizarea

căilor ordinare de atac. Prin urmare, pentru ca o parte să poată ataca cu recurs în

anulare o hotărîre judecătorească irevocabilă, aceasta urma să o conteste anterior prin

căile ordinare de atac.

Însă, așa cum rezultă din materialele dosarului sentința Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău din 27 iulie 2009, nu a fost atacată de către condamnatul A.Efros cu

apel și recurs ordinar, în termenul prevăzut de lege și, prin urmare, a devenit

irevocabilă.

Din actele cauzei s-a constatat că condamnatul Efros A. a primit, contra

semnătură, copia sentinței redactate la 13 august 2009, fapt confirmat prin dovada de

primire (f.d.213).

Astfel, sentința primei instanțe nu a fost contestată de către condamnat nici cu

apel și nici cu recurs ordinar, rezumîndu-se, deci, că dînsul a fost de acord cu toate

concluziile instanței de judecată privind vinovăția sa în săvîrșirea infracțiunilor

imputate, cu încadrarea juridică a faptelor comise, precum și cu măsura de pedeapsă

stabilită pentru aceste fapte.

Or, ținînd cont de faptul că Efros Al. nu a folosit căile ordinare de atac - apelul și

recursul ordinar, Colegiul penal a conchis că motivele invocate de către aceasta nu pot

servi ca temei de judecare a cauzei în procedura recursului în anulare.

Condamnatul Efros Al. declarînd recursul în anulare și făcînd trimitre la art.453

CPP, nu a argumentat ilegalitatea hotărîrii atacate, nu a invocat viciul fundamental în

cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărîrea atacată, ce ar servi drept motiv

pentru admiterea recursului înaintat și ar permite instanței casarea hotărîrii

judecătorești devenite irevocabile, invocînd doar că acțiunile sale pe învinuirea adusă

în baza art.27,145 alin. (2) lit. a) CP, urmează a fi reîncadrate în baza art.151 CP,

deoarece părții vătămate i-au fost cauzate leziuni corporale ușoare și să-i fie stabilită o

pedeapsă mai blîndă, la limita minimă prevăzută de sancțiunea normei penale date.

Colegiul penal a considerat că acest motiv ține de posibilitatea unei reaprecieri a

stării de fapt, a circumstanțelor și probelor cauzei, ceea ce nu constituie un viciu

fundamental, care ar afecta hotărîrea atacată.

În atare situație, Colegiul a concluzionat că nu există temei legal pentru

admiterea recursului în anulare declarat de condamnatul Efros Al. și, potrivit legii, se

impune respingerea lui ca inadmisibil, din motiv că nu au fost utilizate căile ordinare

de atac și nu îndeplinește cerințele de conținut.

3

anulare, a revenit la procedura ordinară de atac a hotărîrii judecătorești și a declarat

apel împotriva sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 27 iulie 2009,

solicitînd casarea sentinței și recalificarea acțiunilor sale din prevederile art. 27,145

alin. (2) lit. a) CP, în baza art. 155 sau 152 CP, din motiv că, potrivit raportului de

expertiză medico-legală nr. 3333/D din 25.12.2008 părții vătămate i-au fost provocate

vătămări corporale ușoare, iar inculpatul nu a avut intenția de a-l omorî pe Bodrug M..

Efros Al., declarat împotriva sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 27

iulie 2009, s-a respins, ca depus peste termen, cu menținerea sentinței, fără modificări.

402 alin. (l) CPP, termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței

integrale, dacă legea nu dispune altfel.

Potrivit recipisei (f.d. 208, vol. II), inculpatul Efros Al. a primit la 27 iulie 2009

și, a doua oară, la 13.08.2009 (f.d. 213, vol. II) contra semnătură, copia sentinței

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 27.07.2009, însă dânsul a atacat-o cu apel la

data de 07.06.2013 (f.d. 14, vol. III) - peste 3 ani și 10 luni, adică cu omiterea

termenului de 15 zile.

Mai mult ca atât, însăși inculpatul Efros Al. a înaintat o cerere (f.d. 214, vol. II)

prin care a solicitat expedierea dispoziției de executare a sentinței, indicând că dânsul

nu dorește să atace sentința cu apel și dorește etaparea lui în Penitenciar pentru

executarea sentinței.

Totodată, tardivitatea apelului declarat se mai confirmă și prin faptul că

inculpatul Efros Al. a atacat sentința și cu recurs în anulare în Judecătoria Rîșcani (f.

d. 286-287, vol. II) și în Curtea Supremă de Justiție (f.d. 315, 318-321, vol. II),

solicitând aplicarea retroactivității Legii penale, și prin hotărârile Judecătoriei Râșcani

din 22.12.2011 și a Curții Supreme de Justiție din 26.12.2012, cererile au fost

respinse, cunoscând astfel ca fiind epuizate căile de atac.

Mai mult ca atât, inculpatului Efros Al. i-a fost înmânată și copia sentinței sus-

indicate tradusă în limba rusă încă în luna februarie 2012 (f.d. 296-310 vol. II), cu

toate că dânsul cunoaște foarte bine limba de stat, fapt demonstrat în instanța de fond,

apel și de recurs, unde dânsul a vorbit în limba de stat, fără a avea nevoie de interpret.

Astfel, Colegiul penal a conchis că inculpatul Efros Al. a avut toate posibilitățile

de a înainta apel în termenii legali, însă dânsul a omis aceste termene fără careva

motive întemeiate, ba chiar dânsul singur a scris cererea în care se refuză de dreptul

de a înainta apel împotriva sentinței sus-indicate.

împotriva hotărîrilor judecătorești adoptate de instanțele ierarhic inferioare, invocînd

aceleași pretenții ca și în cererea de apel, și anume, că nu este de acord cu încadrarea

juridică a faptelor săvîrșite de dînsul și cu individualizarea pedepsei stabilite prin

4

sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 27 iulie 2009 în baza art. 27,145

alin. (2) lit. a) CP, or, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 3333/D din

25.12.2008 părții vătămate i-au fost provocate vătămări corporale ușoare, iar dînsul nu

a avut intenția de a-l omorî pe Bodrug M., astfel acțiunile sale urmează a fi

reîncadrate din prevederile art. 27,145 alin. (2) lit. a) CP, în baza art. 151 CP sau 152

CP.

În drept, recurentul nu face trimitere nici la un temei din cele expres prevăzute

de art. 427 CPP.

hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, în baza motivelor

invocate în recurs și în raport cu materialele dosarului, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia, pentru următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) CPP, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în

baza temeiurilor expres prevăzute de acest articol.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) CPP, instanța de recurs decide inadmisibilitatea

recursului ordinar în cazul în care constată că acesta nu corespunde după conținut

prevederilor art. 430 CPP.

Art. 430 CPP, stipulează cerințele cărora trebuie să corespundă cererea de recurs,

în special, textul recursului trebuie să conțină argumentarea ilegalității hotărîrii

atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art.427 CPP (unul sau mai multe din

acestea) și cu invocarea problemei de drept ce persistă în cauză, indicînd care este

eroarea comisă de instanța ierarhic inferioară.

În speță, verificînd motivele recursului declarat, se constată că condamnatul

Efros Al. în motivarea recursului, menționează doar că nu este de acord cu deciziile

adoptate de instanța de fond și apel, și anume, că încadrarea juridică a faptelor

săvîrșite de dînsul și individualizarea pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău din 27 iulie 2009, în baza art. 27,145 alin. (2) lit. a) CP, este

greșită, însă, totodată, nu specifică concret temeiul prevăzut de legea procesuală la

utilizarea acestei căi de atac, și anume, nu descrie care este eroarea de drept din cele

enumerate în art. 427 CPP, comisă la judecarea cauzei de către instanța de fond și de

apel și în ce constă esența erorii respective.

Sub acest aspect, Colegiul penal subliniază că, declararea recursului împotriva

unei hotărîri judecătorești constituie un elementul volitiv al atacării, iar motivarea

recursului - un elementul logic. Motivele justifică, prin arătarea temeiurilor ce stau la

baza lui, actul de voință pe care îl reprezintă folosirea căii de atac. De asemenea,

instanța de recurs menționează că, rolul motivelor invocate în susținerea căii de atac

nu pot fi reduse la simpla aducere la cunoștință a instanței superioare despre

dezacordul părților cu soluția pronunțată de instanțele ierarhic inferioare, ci și a

indicării erorilor concrete constatate de părți și prezente în cauză, care au fost admise

5

la judecarea acesteia. Astfel, prin motivarea recursului, în principiu, se precizează și

se delimitează cadrul discuției în fața instanței de control și al judecății acestei

instanțe.

Colegiul penal reține că, art. 427 alin. (1) CPP, prevede 16 temeiuri de declarare

a recursului ordinar, astfel, dacă o parte a procesului consideră că soluția instanței de

apel conține erori de drept și o atacă în instanța superioară, atunci ea este obligată,

conform art.430 pct. 5) CPP, să motiveze recursul și să arate eroare ce s-a comis în

coraport cu cel puțin unul din temeiurile enumerate în art.427 alin.(1) CPP. În cazul în

care autorul nu invocă concret în recurs temeiul pe care se bazează din cele

reglementate de norma procesuală, un asemenea recurs se consideră ca

necorespunzător după conținut, deoarece nu îndeplinește exigențele prevăzute de pct.

5) a art. 430 CPP și urmează a fi respins ca inadmisibil.

Or, se constată că recursul ordinar declarat, nu întrunește condițiile legale de

conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să le completeze cu circumstanțe în

fapt și în drept, care le-ar justifica sub acest aspect, întrucît potrivit art. 24 alin. (2)

CPP, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în

favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

Astfel, statuînd asupra faptului că autorul recursului nu a invocat careva

argumente în motivarea recursului său și nu a indicat vre-un temei din cele expres

prevăzute în art. 427 CPP, Colegiul conchide că raportând situația reținută în cauză, la

prevederile art. 432 alin. (2) pct. 1) CPP, recursul ordinar declarat de inculpat Efros

Al. este inadmisibil, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute în art.

430 CPP.

penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Efros Alexandru

Vladimir, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 iulie

2013, în propria cauză penală, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut

prevăzute în art. 429-430 CPP.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 ianuarie 2014.

Președinte /semnătura/ Constantin Gurschi

Judecători /semnătura/ Liliana Catan

/semnătura/ Iurie Diaconu

Copia corespunde originalului

Președintele ședinței Constantin Gurschi

6