1ra-1065/2013 — art.264, alin. 4 CP

Dosarul 1ra-1065/13

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

22 noiembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Constantin Gurschi,

judecători – Constantin Alerguș, Andrei Harghel,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Tudor Cojocaru,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 aprilie

2013, în cauza penală în privința lui

Botnari Vitali Ivan,

născut la 14 septembrie 1976, originar și

domiciliat în r-nul Criuleni, s. Măgdăcești.

Datele referitoare la termenul de examinare

a cauzei:

2013 (instanța de fond);

(instanța de apel);

noiembrie 2013 (instanța de recurs ordinar).

C O N S T A T Ă :

baza probelor administrate la faza de urmărire penală Botnari Vitali a fost

condamnat în baza art. 264 alin.(4) Cod penal, la 3 ani închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

S-a dispus încasarea de la Botnari Vitali în beneficiul lui Efros Elena

prejudiciul material în sumă de 13610,49 lei, prejudiciul moral în mărime de

100000 lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 3000 lei.

Vitali la 25 august 2012, aproximativ la ora 17 15, conducînd motocicleta de

model „Fekon”, fără numere de înmatriculare, fiind în stare de ebrietate

1

alcoolică, în s. Măgdăcești, r-nul Criuleni, încălcînd prevederile pct.14 lit.a), 45

alin.(1) lit.b), c) și 47 ale Regulamentului Circulației Rutiere, fără a ține

permanent seama de dexteritatea în conducere, care i-ar permite să prevadă

situațiile periculoase, de starea psihofiziologică ce influențează atenția și

reacția, de condițiile și situația rutieră, deplasîndu-se cu viteza de aproximativ

60 km/h, ajungînd în drept cu microbuzul care circula pe ruta Chișinău-

Măgdăcești, de după care brusc au ieșit pietonii Efros Elena și Efros Victor, pe

care i-a tamponat.

În rezultatul tamponării, le-au fost cauzate vătămări corporale și anume,

lui Efros Victor și Efros Elena, conform rapoartelor de expertiză medico-legală

nr. 341 D din 30 octombrie 2012 și nr.395 D din 23 noiembrie 2012 – vătămări

corporale grave periculoase pentru viață și respectiv, vătămări corporale medii.

solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Botnari Vitali să fie

condamnat în baza art. 264 alin.(4) Cod penal, la 5 ani și 5 luni închisoare, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal să-i fie suspendată condiționat pedeapsa pe un

termen de probă de 5 ani. Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Efros

Elena să fie admisă integral.

În motivarea apelului s-a invocat neluarea în considerație de către

instanța de fond a criteriilor de individualizare a pedepsei, gradul de vinovăție

a inculpatului, care grav a neglijat cerințele Regulamentului Circulației Rutiere,

precum și de comportamentul inculpatului pînă și după comiterea infracțiunii.

Totodată, prin neaplicarea pedepsei complementare obligatorii – privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport, apelantul consideră că instanța de

judecată nu a ținut cont de scopul pedepsei penale stipulat la prevederile art. 61

alin.(2) Cod penal.

2013, a fost admis apelul acuzatorului de stat, casată sentința Judecătoriei

Criuleni din 19 februarie 2013, în partea stabilirii pedepsei complementare, cu

pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță,

prin care lui Botnari Vitalie condamnat în baza art. 264 alin.(4) Cod penal i-a

fost stabilită pedeapsa complementară – privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

2

În rest, sentința a fost menținută.

probelor și circumstanțelor pe dosar, a apreciat probele cauzei din punctul de

vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia de vinovăție a

inculpatului Botnari Vitali în săvârșirea infracțiunii incriminate, însă incorect a

concluzionat necesitatea neaplicării pedepsei complementare obligatorie –

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Astfel, instanța de apel a considerat că lui Botnari V. urmează să-i fie

stabilită pedeapsa complementară – privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 4 ani, motivînd că inculpatul a cauzat vătămare

corporală gravă unei persoane, iar infracțiunea de încălcare a regulilor de

securitate a circulației și de exploatare a mijloacelor de transport atentează la

relațiile sociale ce vizează respectarea de către conducătorii mijloacelor de

transport a regulilor circulației rutiere, obligația impusă fiecărui conducător de

transport, care este un mijloc de pericol social sporit pentru sănătatea și viața

nu numai a însuși soferului, dar și a altor participanți la trafic.

aprilie 2013, a declarat recurs ordinar procurorul Tudor Cojocaru care, invocînd

temeiurile de drept prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură

penală, solicită casarea hotărîrii contestate cu remiterea cauzei la rejudecare în

aceiași instanță, în alt complet de judecată, pe motiv că deși instanța de apel în

decizia sa dă o deplină eficință a prevederilor art.7,61,75-77 Cod penal, la

stabilirea pedepsei inculpatului Botnari Vitali, ilegal îi stabilește pedeapsa

ultimului sub limita admisibilă de legea penală în baza căreia a fost condamnat,

greșit făcînd referire la prevederile art. 364 1 Cod de procedură penală, deoarece

acest articol nu prevede o procedură specială, nu este plasat în Titlul III al

Codului de procedură penală și nu este reprezentat printr-un articol din

Capitolul VIII al Codului Penal.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție consideră inadmisibilitatea acestuia, deoarece este vădit

neîntemeiat, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

3

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit textului recursului, procurorul invocă ca temei de casare a

deciziei instanței de apel pct. 6) și 10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală,

care stipulează că hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci

cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurent nu sunt

aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

Astfel, acuzatorul de stat nu indică nici un argument în susținerea acestor

motive, nu invocă concret, asupra căror motive nu s-a pronunțat instanța de

apel.

În acest context, instanța de recurs menționează că, instanța de apel a

respectat prevederile art. 414-418 Cod de procedură penală, în hotărîrea

adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat,

motivîndu-și soluția, care nu contrazice cu dispozitivul hotărîrii sale, fiind

expusă clar.

Totodată, Colegiul reține că recurentul nu este de acord cu pedeapsa

stabilită inculpatului, care se consideră a fi prea blîndă, pentru fapta săvîrșită.

În acest sens, instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea

la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Lui Botnari Vitali în baza art. 264 alin.(4) Cod penal, i-a fost stabilită

pedeapsa de 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 4 ani, executarea pedepsei închisorii fiind

suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

Pedeapsa penală, potrivit art. 61 Cod penal, este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care

are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni din partea condamnaților, cît și a altor

persoane. Or, ca măsură de constrîngere, pedeapsa are pe lîngă scopul său

4

represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încît inculpatul să se convingă de necesitatea

respectării legii penale și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate

stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Colegiul menționează că, reieșind din criteriile generale de

individualizare a pedepsei prevăzute la art. 75 Cod penal, instanța de judecată

îi stabilește persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în articolul corespunzător din partea

specială a Codului penal și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale

a acestuia.

Din decizia instanței de apel se constată că, la stabilirea și aplicarea

pedepsei, instanța a avut în vedere scopul și criteriile de individualizare a

acesteia, prevăzute de art.61, 75 și 90 Cod penal.

Colegiul reiterează faptul că, în speță, judecarea cauzei penale a avut loc

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate și cu

respectarea prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, și potrivit alin. (8) al

acestui articol, inculpatul care a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în

faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă

neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Instanța de recurs remarcă că, sancțiunea art. 264 alin. (4) Cod penal,

prevede pedeapsa închisorii de la 4 la 8 ani închisoare, iar conform prevederilor

art. 364 1 alin. (8) Cod de procedură penală, pedeapsa redusă este de la 2 ani și 8

luni pînă la 5 ani și 4 luni.

Avînd în vedere cumulul de împrejurări, Colegiul penal conchide că,

pedeapsa închisorii în aceste limite, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, aplicată

inculpatului de către instanța de apel, este stabilită corespunzător gravității

5

faptei, în raport cu pericolul social, atitudinea inculpatului față de cele comise,

precum și luînd în considerație, circumstanțe atenuante stabilite.

Potrivit recursului, acuzatorul de stat critică măsura de pedeapsă,

aplicată inculpatului, ca fiind una prea blîndă, astfel, în opinia acestuia, s-a

comis o eroare de drept. Însă, după cum s-a specificat mai sus, erorile stipulate

de pct.6) și 10) alin. (1) art.427 Cod de procedură penală, nu sunt prezente în

cauză, deoarece instanța de apel a făcut o individualizare a pedepsei în

concordanță cu prevederile legii.

În consecință, Colegiul reține că, temeiul invocat de recurent prevăzut la

art. 427 alin. (1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare

la examinarea recursului.

Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare,

hotărîrea atacată este legală și întemeiată, iar recursul ordinar urmează a fi

declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Tudor Cojocaru împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 aprilie 2013 în cauza

penală în privința lui Botnari Vitali Ivan, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 noiembrie 2013.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Constantin Alerguș

Andrei Harghel

6