1ra-1705/2014 — art. 186 alin. 5 CP

1ra-1705/2014 — art. 186 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1705/2014

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

19 noiembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Nicolae Gordilă,

judecători – Liliana Catan și Ion Guzun,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul, Medeleanu Roman, în numele inculpatului, împotriva sentinței

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 20 iunie 2012 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 19 martie 2014, în cauza penală în privința lui

Popozoglo Maxim Mihail, născut la 15 mai 1987, originar

și domiciliat or. Vulcănești str. 40 Let Octeabrea, 49.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

11.11.2013-19.03.2014

09.10.2014 – 19.11.2014

C O N S T A T Ă :

Popozoglo Maxim Mihail, a fost recunoscut vinovat și condamnat, în baza art. 186

alin. (5) Cod penal, la 8 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

A fost încasat de la Popozoglo M., în beneficiul părții vătămate, Chiforișin Z.,

prejudiciul material cauzat în sumă de 185 646,50 lei și prejudiciului moral în sumă

de 2 000 lei, în rest acțiunea civilă înaintată de partea vătămată a fost respinsă ca

fiind nefondată.

scopul sustragerii a bunurilor altei persoane, a pătruns în locuința amplasată pe str.

Gh. Asachi, 63, com. Stăuceni, mun. Chișinău, de unde pe ascuns a sustras bani și

mai multe articole din aur, astfel cauzându-i părții vătămate, Chiforișin Z.,

prejudiciu material, în proporții deosebit de mari – 185 646,50 lei.

Acțiunile lui Popozoglo M. au fost calificate în baza art. 186 alin. (5) Cod penal

– furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvîrșit în proporții

deosebit de mari.

3.1 Avocatul, Zamfir Pavel, în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea

1

acesteia, rejudecarea cauzei în modul stabilit pentru prima instanță și pronunțarea

unei noi hotărâri, potrivit căreia, inculpatul să fie achitat, pe motiv că nici în cadrul

urmăririi penale și nici în rezultatul cercetării judecătorești nu au fost obținute

probe pertinente, concludente, care prin ansamblul său ar confirma existența

vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii imputate.

În motivarea apelului, apărătorul a invocat faptul că, instanța de fond nu a

aplicat expres prevederile art. 101 Cod de procedură penală, mai mult, și-a bazat

concluzia pe probele prezentate de către procuror, care nu indică direct la

comiterea infracțiunii anume de către inculpat, iar unele din acestea au fost

obținute cu încălcarea normelor procesual-penale, motiv pentru care nu puteau fi

puse la baza unei sentințe de acuzare.

3.2 Inculpatul, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului pentru prima instanță, prin care să

fie achitat, deoarece fapta nu a fost comisă de către el. A mai invocat că, pe tot

parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești nu au fost prezentate și

administrate probe, care ar confirma cu certitudine comiterea de către el a

infracțiunii imputate.

2012, au fost admise apelurile declarate, casată parțial sentința atacată, în partea

aplicării pedepsei, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Popozoglo M., a fost condamnat în baza

art. 186 alin. (5) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 385 alin. (4) Cod de

procedură penală și art. 79 Cod penal, stabilindu-i pedeapsă 5 ani închisoare.

În baza art. 90 Cod penal, i-a fost suspendată condiționat executarea pedepsei,

pe un termen de probă de 5 ani.

În rest sentința a fost menținută.

fond, în baza probelor legal administrate și verificate în ședința de judecată, le-a dat

o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al

pertinenței, utilității, concludenței și veridicității lor, stabilind cu certitudine toate

aspectele de fapt și de drept și just a calificat acțiunile inculpatului în baza art. 186

alin. (5) Cod penal.

Instanța de apel a menționat faptul că, prin încălcarea normelor procedurale la

efectuarea urmăririi penale s-au admis și încălcări ale drepturilor inculpatului la un

proces echitabil, dar care nu influențează în totalitate la calitatea procesului penal și

anume la administrarea probelor și la adoptarea sentinței.

Astfel, instanța de apel a considerat oportun de a aplica prevederile art. 385

alin. (4) Cod procedură penală, reducând din pedeapsa aplicată de către prima

instanță, în baza art. 79 Cod penal, calificînd erorile admise de către organul de

urmărire penală ca circumstanțe excepționale ale cauzei, care influențează la

aplicarea pedepsei, situația fiind tratată în favoarea inculpatului, urmând a fi

aplicată o pedeapsă sub limita minimă prevăzută de sancțiune.

2

6.1 Procuror, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 10 ) Cod de procedură penală,

prin care a solicitat casarea acesteia, cu menținerea sentinței. În motivare recursului

său a menționat că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția și motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, deoarece

circumstanțele invocate de instanța de apel nu pot fi considerate ca excepționale, ce

ar justifica aplicarea unei pedepse mai blînde decît cea prevăzută de lege și

condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, astfel fiind

aplicate pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

6.2 Partea vătămată, Chiforișin Z., prin care a solicitat casarea acesteia, cu

menținerea sentinței, invocînd că instanța de apel a aplicat eronat prevederile legale

la reducerea pedepsei în baza art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală și art. 79

Cod penal, deoarece lipsesc circumstanțe excepționale și temeiuri legale pentru

stabilirea pedepsei în alte limite. De asemenea, a considerat că eronat a fost aplicat

și art. 90 Cod penal.

6.3 Avocatul, Zamfir P., în numele inculpatului, în temeiul art. 427 alin. (1) pct.

8) Cod de procedură penală, solicitând, casarea hotărârilor instanței de fond și de

apel, cu dispunerea achitării inculpatului, pe motiv că în cadrul urmăririi penale cât

și a cercetărilor judecătorești în instanța de fond și cea de apel, nu au fost

prezentate și administrate probe ce ar demonstra cert vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii imputate, mai mult unele din probele administrate fiind

obținute cu încălcarea normelor procesual-penale, motiv pentru care nu puteau fi

puse la baza unor hotărâri de condamnare.

octombrie 2013, au fost admise recursurile declarate, casată total decizia, cu

remiterea cauzei pentru rejudecare de către aceiași instanța de apel, în alt complet

de judecată.

apel nu a acordat destulă eficiență prevederilor art. 7, 75, 61 Cod penal, fapt ce a

dus la aplicarea unei pedepse ce nu se racordă la persoana inculpatului, la

caracterul și gradul de pericol social al celor săvârșite de Popozoglo M., la

circumstanțele stabilite pe cauză, cadrul legal existent și nu a luat în considerație

faptul că inculpatul a comis o infracțiune gravă, care prevede pedeapsa privativă

de libertate de la 7 la 12 ani închisoare.

Instanța de recurs a considerat că instanța de apel a numit pedeapsa

inculpatului conform prevederilor art. 79 Cod penal, fără a indica expres în decizie,

care circumstanțe legate de personalitatea inculpatului se consideră excepționale și

oferă dreptul de a numi o pedeapsă sub limita minimă. De asemenea, stabilirea

unei pedepse cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal inculpatului nu este

motivată sub aspectul că, va avea efectele prevăzute de art. 61 Cod penal, adică, de

3

a preveni pe viitor săvârșirea altor infracțiuni atât de către inculpat, cât și din

partea altor persoane.

Totodată, în opinia instanței de recurs, instanța de apel a făcut trimitere

selectat la probe, fără să le aprecieze pe fiecare în parte și să se expună asupra

admisibilității sau inadmisibilității probei respective.

au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința.

fapt și de drept constatate de către prima instanță concordă cu circumstanțele

stabilite și probele administrate și anume: declarațiile părții vătămate Chiforișin Z.

și martorului Kilickaiaya M.; procesul-verbal de cercetare la fața locului cu tabelele

fotografice anexate (f.d. 8-18 v. I) procesul-verbal de examinare a obiectului (f.d. 70-

78 v. I); procesul-verbal de ridicare (f.d. 81 v. I); raportul de expertiză nr. 09 din

17.02.2012 (f.d. 85-86 v. I).

Instanța de apel a considerat că probele puse la baza sentinței de condamnare

relevate și anume procesul verbal de cercetare la fața locului, raportul de constatare

tehnico-științifică, ordonanță de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte,

ordonanța de ridicare a înregistrărilor video au fost obținute în condițiile legii.

Totodată în opinia instanței de apel, urmărirea penală și judecata în fond s-au

desfășurat cu respectarea procedurii prevăzute de lege și respectiv, nu s-au

constatat încălcări ce atrag nulitatea actelor procedurale efectuate.

Referitor la criticile cu privire la încălcările drepturilor procesuale pretinse,

comise de organul de urmărire penală și instanța de judecată, precum și cele cu

privire la aprecierea probelor instanța de apel le-a considerat ca irelevante și

neargumentate, iar din conținutul apelurilor nu s-a desprins vre-un motiv de

natură juridică capabil să influențeze soluția procesului penal, deoarece nu se referă

la cazul în care ar rezulta încălcarea esențială a legii.

La fel, instanța de apel, uzând de dreptul de a verifica legalitatea și temeinicia

sentinței atacate, prin efectuarea atât a unei aprecieri proprii asupra veracității

fiecărui mijloc de probă în parte, cât și a aprecierii în ansamblu a concluziei finale

dedusă din totalitatea probelor administrate, și-a format convingere sa proprie cu

privire la starea de fapt și de drept, similară cu cea constatată de prima instanță cu

privire la existența infracțiunii, la vinovăția inculpatului, la calificarea faptei

reținute în sarcina inculpatului, la pedeapsa aplicată inculpatului, la soluționarea

acțiunii civile, la alte împrejurări relevante în cauză.

În acest context, instanța de apel fiind solidară cu concluziile primei instanțe

referitor la aprecierea probelor ce au stat la baza sentinței de condamnare.

Cu privire la pedeapsa aplicată, instanța de apel a considerat că prima instanță

a acordat deplină eficiență prevederilor articolului 7, 61, 75 Cod penal, astfel, fiind

aplicată în limitele prevăzute de lege și motivat a stabilit categoria și măsura de

pedeapsă, ținînd cont de persoana inculpatului, gravitatea infracțiunii săvîrșite,

astfel, corect a concluzionat că atingerea scopului pedepsei se va asigura prin

4

executarea în închisoare, iar temei pentru aplicarea prevederilor articolului 79 Cod

penal nu s-au constatat, dat fiind că nu există circumstanțe excepționale ale cauzei

sau altele ce micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei.

Medeleanu Roman, în numele inculpatului, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 8)

Cod de procedură penală, prin care solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri de achitare a inculpatului. În motivarea recursului

invocă că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și

nu a dat apreciere probelor prezentate în sprijinul apărării, tranșant concluzionînd

asupra acestora, făcînd trimitere unilateral la probele prezentate de acuzare;

- nu au fost întrunite elementele componenței de infracțiune, iar concluziile

despre vinovăția inculpatului sunt întemeiate doar pe presupuneri și nu au fost

înlăturate toate dubiile prezente în această cauză penală, nefiind verificată și

versiunea inculpatului că la momentul săvîrșirii infracțiunii el se afla la Vulcănești.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

solicitînd respingerea acestuia ca inadmisibil, deoarece recurentul motivează

recursul prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele de

reapreciere a probelor nu se încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură

penală, argumentele privind nevinovăția inculpatului au fost obiect de discuție în

instanța de apel, fiind oferit sub acest aspect motivarea corespunzătoare.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art.

427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie prevăzute în

recurs.

În recursului declarat se atestă că, autorul acestuia invocă ca temei de drept

pct. 6) și 8) din alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, unde este stipulat:

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și apel, în cazul în care instanț de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este

expus neclar, sau instanța a admis eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; nu

au fost întrunite elementele infracțiunii.

Recurentul consideră că instanța de apel nu și-a argumentat corespunzător

soluția sa privitor la vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii imputate,

reieșind din probele administrate la dosar, care în opinia sa nu au înlăturat dubiul

la comiterea acestei crime de către Popozoglo M. În cazul dat, Colegiul consideră că

de fapt în recursul declarat este criticată modalitatea de apreciere de către instanța

5

de apel a probelor administrate la caz, ceea ce nu este prevăzut de lege ca temei

pentru a judeca cauza în ordine de recurs.

În acest context, instanța de recurs subliniază că la etapa judecării recursului

nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului

probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decît cea constatată de către

instanțele ierarhic inferioare, acestea fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond

și apel.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept , dar va

ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească definitivă.

Colegiul penal statuează, că temeiul de recurs prevăzut de pct. 8) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, include cazurile cînd nu a fost stabilită fapta care

corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin

intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori cînd nu au fost

stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

Conform materialelor cauzei, inculpatul a fost învinuit, recunoscut vinovat și

condamnat de către instanțele judecătorești ierarhic inferioare în baza art. 186 alin.

(5) Cod penal în prezența calificativelor furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor

altei persoane, săvîrșit în proporții deosebit de mari.

Instanța de recurs consideră că instanța de fond și apel corect au stabilit

circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul de probe, menționat

și în pct. 10 al prezentei decizii, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborări lor, corect

ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpatului, Popozoglo M., în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (5) Cod penal.

La acest capitol, Colegiul penal menționează că totalitatea probelor

administrate în cauza dată și anume declarațiile martorului Kilickaya M, care a

declarat: „că în ziua cînd s-a petrecut furtul, l-a văzut pe inculpat în curtea părții

vătămate..., l-a văzut la o distanță de aproximativ 2 metri,... l-a observat bine la față”(f.d.

156 v. I) în cumul cu celelalte probe administrate, combat versiunea inculpatului că

în acea zi nu a săvîrșit furtul respectiv, deoarece se afla la Vulcănești.

Analizînd decizia atacată, Colegiul constată că temeiul invocat de recurent,

prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală la fel nu și-a găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de

procedură penală și în hotărîrea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzînd motivele pe care se întemeiază

soluția pronunțată. Instanța de apel nu a admis vre-o eroare gravă de fapt, care ar

afecta soluția acesteia.

Totodată, instanța de recurs reiterează că în situația în care instanța de fond și-

a motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau

infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept

6

de apel/recurs eventual, o curte de apel poate în principiu, să se mulțumească de a

relua motivele jurisdicției de primă instanță, fapt consacrat și în jurisprudența

CtEDO (Garcia Ruis contra Spaniei, Heile contra Finlandei).

La fel, instanța de recurs remarcă că argumentele nevinovăției lui Popozoglo

M. în săvîrșirea infracțiunii imputate, au fost obiect de studiu în instanța de fond și

apel, fiind combătute prin hotărîrile acestor instanțe, astfel nu poate fi reținut

temeiul pentru recurs precum că acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (5) Cod penal.

În împrejurările expuse, Colegiul penal, atestă că nu au fost constatate

prezența în speța examinată a erorilor de drept, care ar servi drept temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrilor contestate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Din considerentele expuse, Colegiul conchide că, la judecarea cauzei în ordine

de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419

Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de către avocatul

Medeleanu R., în numele inculpatului, se declară inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul, Medeleanu

Roman, în numele inculpatului, împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 20 iunie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 19 martie 2014, în cauza penală în privința lui Popozoglo Maxim Mihail, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 10 decembrie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

7