1ra-109/2014 — vătămarea integrității corporale medii din imprudență

1ra-109/2014 — vătămarea integrității corporale medii din imprudență (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-109/2014

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

22 ianuarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Constantin Gurschi,

judecători – Liliana Catan și Ion Arhiliuc,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Meriacri Mihail, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 17 iunie 2013, în cauza penală privindu-l pe

Meriacri Mihail Constantin, născut la 01

decembrie 1963, originar și domiciliat în s. Văsieni,

r-nul Ialoveni.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 02.10.2012 – 05.04.2013;

Instanța de apel: 02.05.2013 – 17.06.2013;

Instanța de recurs: 23.10.2013 – 22.01.2014.

C O N S T A T Ă :

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 157 CP, la 1 (unu) ani închisoare, cu

aplicarea art. 90 CP, pedeapsa i-a fost suspendată pe un termen de probă de un an.

Acțiunea civilă înaintată de Pogor M., privitor la încasarea prejudiciului moral

a fost admisă parțial, cu dispunerea încasării de la Meriacri M. în beneficiu lui

Pogor M., a sumei de 5000 lei, în rest acțiunea civilă a fost respinsă, ca

neîntemeiată.

Acțiunea civilă cu privir e la încasarea prejudiciului material a fost admisă în

principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în

ordinea procedurii civile.

M., la 25.06.2012, aproximativ la orele 24.00, a pătruns în gospodăria cet. Pogor

M. amplasată în s. Văsieni, r-nul Ialoveni, unde în procesul unei cerți apărute în

urma unor relații ostile între aceștia, Meriacri M. i-a aplicat lui Pogor M. lovituri

1

cu mîinile în regiunea feței, în urma cărora ultimul și-a pierdut echilibru și a căzut

jos peste un cărucior și ca rezultat și-a fracturat piciorul, adică a primit leziuni

corporale medii cu dereglarea sănătății de lungă durată.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art. 157 CP – vătămarea medie a integrității corporale

sau a sănătății cauzată din imprudență.

Prin rechizitoriu inculpatului Meriacri M. i s-a înainatat învinuirea în baza art.

152 alin. (1) CP.

prevăzut de art. 401- 402 CPP, a fost atacată cu apel de către inculpat, în care

solicită, casarea sentinței Judecătoriei Ialoveni din 05.04.2013 cu pronunțarea unei

noi hotărîri, prin care acesta să fie achitat de infracțiunea imputată.

În argumentarea apelului declarat, apelantul a invocat că instanța de fond a

pronunțat o sentință ilegală de condamnare în privința sa, în baza art. 157 CP și a

luat în considerație doar declarațiile părții vătămate Pogor M. și soției acestuia,

Pogor A., care urmau, după părerea apelantului, să fie apreciate critic de instanță,

dat fiind că dînșii sunt părți cointeresate pe dosar.

De asemenea, s-a menționat că, la caz, nu este cert stabilit că cauzarea

leziunilor corporale medii la partea vătămată, potrivit raportului de expertiză

medico-legală, au fost provocate de inculpat.

s-a respins, ca nefondat, apelul inculpatului Meriacri M., cu menținerea sentinței

judecătoriei Ialoveni din 05 aprilie 2013, fără modificări.

fapt reținută de către prima instanță în sarcina inculpatului Meriacri M., în baza art.

157 CP și expusă, conform prevederilor legii, în sentința atacată, a fost probată la

judecarea cauzei și în instanța de apel. La fel, Colegiul penal, a constatat că

instanța de fond corect a reținut că afirmațiile inculpatului cu referire la faptul că în

cadrul urmăririi penale a fost impus să-și recunoască vina de către colaboratorii de

poliție, nu și-au găsit confirmare dat fiind faptul că în urma controlului efectuat

prin ordonanța din 11.02.2013, s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei în privința inculpatului

Meriacri M., instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 61, 75 CP, luând

în considerație gravitatea infracțiunii comise, motivul comiterii, persoana celui

vinovat, circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, pedeapsa având drept

scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

2

Totodată, instanța de apel nu a reținut în defavoarea inculpatului Meriacri M.,

nerecunoașterea vinovăției de către acesta, deoarece potrivit art. 66 alin. (4) CPP,

exercitarea de către învinuit, inculpat a drepturilor de care dispune sau renunțarea

lui la aceste drepturi nu poate fi interpretată în detrimentul lui și nu poate avea

consecințe nefavorabile pentru el. Învinuitul, inculpatul nu poartă răspundere

pentru declarațiile sale, cu excepția cazului în care el a făcut un denunț intenționat

fals că infracțiunea a fost săvârșită de o persoană care, de fapt, nu a avut atribuție

la săvârșirea ei, precum și în cazul în care a făcut declarații false sub jurământ.

La fel, s-a statuat că instanța de fond corect a apreciat critic depozițiile

martorilor Panfil E., Vrabie V. și Meriacri N., care au declarat precum că Pogor M.

avea fracturat piciorul pînă la conflictul cu inculpatul Meriacri M., deoarece aceste

persoane sînt apropiate inculpatului și se află în relații ostile cu partea vătămată

Pogor M., nu au fost martori oculari la cele întîmplate, dar dispun de informație

obținută de la alte persoane. Mai mult ca atît, declarațiile acestor martori nu

corespund probelor administrate, adică a declarațiilor părții vătămate, raportul de

expertiză, cît și declarațiilor inculpatului Meriacri M., date în cadrul urmăririi

penale, unde el de fapt a recunoscut că în procesul unei cerți l-a îmbrîncit pe Pogor

M. și acesta a căzut jos pe un cărucior. (f.d. 16, 37)

Astfel, instanța de apel a constatat că instanța de fond corect a ajuns la

concluzia că pentru corectarea și reeducarea lui Meriacri M. este necesar de aplicat

o pedeapsă, cu privațiune de libertate, însă, cu suspendarea condiționată a

executării acesteia.

Referitor la soluționarea de către instanța de fond a acțiunii civile înaintată de

partea vătămată Pogor M. privind încasarea prejudiciului material și moral, aceasta

corect a fost admisă parțial, fiind dispus încasarea de la inculpat a prejudiciul

moral cauzat, iar în ce privește încasarea prejudiciului material, acțiunea a fost

admisă în principiu, însă soluționată separat în procedură civilă, deoarece partea

vătămată nu a prezentat probe în confirmarea acestei acțiuni.

În consecință, Colegiul penal a constatat că motivele indicate în apel nu pot

servi drept temei de admitere a cererii de apel declarate de inculpatul Meriacri M.,

motiv pentru care acesta urmează a fi respins ca nefondat.

Meriacri M., prin care se solicită casarea acesteia, cu dispunerea încetării

procesului penal în privința sa.

În motivarea cerințelor, inculpatul invocă că instanța de fond, la pronunțarea

sentinței de condamnare, s-a bazat pe declarațiile părții vătămate Pogor M. și soției

sale Pogor A., precum că, Meriacri M. l-a lovit cu pumnii în față și de la ce el a

căzut jos peste un cărucior și și-a fracturat piciorul stîng, însă recurentul consideră

3

că instanțele urmau să aprecieze critic declarațiile dînșilor, dat fiind că aceștia sunt

părți cointeresate pe dosar.

De asemenea, a fost menționat că, instanțele ierarhic inferioare s-au bazat pe

raportul de expertiză medico-legală nr. 2215/D, fără a constata toate întrebările

puse expertului și fără a elucida pe deplin toate circumstanțele cu privire la

vătămarea lui Pogor M..

Mai mult ca atît, raportul de expertiză medico-legală prevede că,

„posibilitatea producerii leziunilor corporale în rezultatul căderii libere a părții

vătămate se exclude”, dar conform materialelor cauzei respective - partea vătămată

a căzut jos și nu s-a clarificat de unde a apărut trauma. Raportul de expertiză

medico-legală dat, nu este suficient de clar și complet, nu elucidează pe deplin

circumstanțele în care au fost cauzate leziuni corporale lui Pogor M, concluziile

expertului nu sunt întemeiate, există îndoieli în privința lor, deoarece au fost

efectuat după 9 zile de la momentul cînd se presupune că a fost săvîrșită

infracțiunea dată, prin urmare, acesta nu poate sta la baza condamnării inculpatului

Meriacri M.. Or, sub acest aspect urma să fie studiată și cartela medicală din

staționar de la spitalul raional Ialoveni, care ar fi putut sta la baza condamnării

inculpatului.

Recurentul menționează că, potrivit materialelor cauzei, s-a statuat că dînsul

intrînd în gospodăria părții vătămate l-a lovit pe acesta cu pumnul în regiunea feței,

dar nu este nici un act medical ce ar confirma careva leziuni corporale în regiunea

feței părții vătămate, chiar și martorul principal - soția părții vătămate - nu era

martor ocular la cearta dintre inculpatul Meriacri M. cu partea vătămată, totuși

declarațiile acesteia au fost puse la baza condamnării inculpatului.

În continuare, inculpatul apreciază că toate probele administrate sunt indirecte

și cad sub incidența prevederilor art. 8 alin. (3) CPP, care stipulează expres că

„concluziile despre vinovăția persoanei de săvîrșirea infracțiunii nu pot fi

întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi

înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului,

învinuitului, inculpatului”.

Conform art.10 alin. (l) CPP „toate organele și persoanele participante la

procesul penal sînt obligate să respecte drepturile, libertățile și demnitatea

persoanei” și conform alin. (2) al aceleiași norme: „limitarea temporară a

drepturilor și libertăților persoanei și aplicarea de către organele competente a

măsurilor de constrîngere față de ea se admit numai în cazurile și în modul strict

prevăzute de prezentul cod”.

În cazul dat, instanța de judecată s-a bazat pe declarațiile date în cadrul

urmăririi penale precum că, la sectorul de poliție, Meriacri M. a recunoscut că l-a

lovit pe partea vătămată în urma căreia acesta a căzut jos și și-a fracturat piciorul.

4

Faptul dat confirmă că Meriacri M. a fost impus să dea aceste declarații,

încălcîndu-se prevederile art.10 CPP.

Conform art. 93 alin. (3) CPP „elementele de fapt pot fi folosite în procesul

penal ca probe dacă ele au fost dobîndite de organul de urmărire penală sau de

altă parte în proces, cu respectarea prevederilor prezentului cod”.

Explicațiile luate la poliție de la Meriacri M. au fost luate cu încălcare

prevederilor art. 17 CPP, dreptul la apărare și prevederile art. 94 alin. (l) pct. 2)

CPP „prin încălcarea dreptului la apărare al bănuitului, învinuitului, inculpatului,

părții vătămate, martorului”. Aceasta probă este una din cele principale care a fost

pusă la baza sentinței și a dus la condamnarea lui Meriacri M..

În drept, recursul ordinar declarat se întemeiază pe prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 12) al CPP.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, pentru

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) CPP, instanța de recurs, examinând

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul

în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) CPP, instanța de recurs examinează

cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 CPP, care în mod

obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Din textul recursului declarat, se constată că recurentul invocă drept temei

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 12) CPP, iar potrivit acestei norme, hotărîrea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara o eroare de drept,

comisă de aceasta, atunci cînd faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Sub acest aspect, se enunță și prevederile pct. 18 din Hotărîrea Plenului Curții

Supreme de Justiție din 30.10.2009 „Cu privire la judecarea recursului ordinar în

cauza penală”, potrivit căreia „... erorile de drept pot fi erori de drept formal sau

procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică

dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă

aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și

material”.

Însă, pentru o atare concluzie, trebuie să se țină seamă de fapta săvîrșită și

cum aceasta a fost stabilită de către instanța de apel și dacă această faptă a fost

încadrată în norma penală corectă, iar dacă fapta s-a încadrat într-o altă normă

penală, înseamnă că acesteia i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Potrivit art. 113 alin. (1) CP, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

5

prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma

penală.

Din textul deciziei recurate, se constată că instanța de apel, a cercetat toate

probele prezentate și le-au apreciat din punct de vedere al pertinenței, concludenței

și utilități acestora și care, în ansamblul lor, au confirmat vinovăția inculpatului

Meriacri M., de săvîrșirea infracțiunii incriminate. Conținutul probelor și valoarea

lor probatorie este analizată în textul hotărîrii recurate și temeiuri de a pune la

îndoială veridicitatea acestor probe, instanța de recurs nu a stabilit.

Astfel, instanța de apel a constatat că Meriacri M., la 25.06.2012, aproximativ

la orele 24.00, a pătruns în gospodăria cet. Pogor M. amplasată în s. Văsieni, r-nul

Ialoveni, unde în procesul unei cerți apărute în urma unor relații ostile între aceștia,

Meriacri M. i-a aplicat lui Pogor M. lovituri cu mîinile în regiunea feței, în urma

cărora ultimul și-a pierdut echilibru și a căzut jos peste un cărucior și ca rezultat și-

a fracturat piciorul, adică a primit leziuni corporale medii cu dereglarea sănătății de

lungă durată.

Instanța de recurs apreciază ca fiind corectă situației de fapt, stabilită de către

instanțele ierarhic inferioare, precum și, calificarea infracțiunii reținute în sarcina

inculpatului, după semnele componenței infracțiunii prevăzute de art. 157 CP.

Vătămarea medie a integrității corporale este o infracțiune materială și se

consideră consumată din momentul producerii vătămărilor medii a integrității

corporale sau a sănătății.

Latura obiectivă a vătămării medii a integrității corporale sau a sănătății din

imprudență se exprimă prin:

- fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea sau inacțiunea de cauzare a

vătămării medii a integrității corporale sau a sănătății;

- urmările prejudiciabile sub formă de vătămare medie a integrității

corporale sau a sănătății;

- legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.

Latura subiectivă a infracțiunii respective constă în vinovăția sub formă de

imprudență. Tipul imprudenței – neglijența sau încrederea exagerată, nu contează

la calificarea faptei.

Or, reieșind din circumstanțele faptei, constatate de instanțele ierarhic

inferioare, acțiunile inculpatului Meriacri M. corect au fost încadrate juridic în

baza art. 157 CP, deoarece din probatoriu administrat și verificat în cadrul

ședințelor de judecată de către instanțe, s-a stabilit cu certitudine că leziunile

corporale medii i-au fost cauzate lui Pogor M., nu în rezultatul aplicării loviturilor

cu mîinele în regiunea feței, dar în rezultatul pierderii echilibrului de către partea

vătămată și căderii acestuia peste căruciorul de fier, care se afla în preajma sa, iar

în urma căderii partea vătămată și-a fracturat piciorul stîng.

6

Prin urmare, aceste circumstanțe confirmă cu certitudine că inculpatul a

cauzat părții vătămate leziuni corporale medii nu intenționat, dar din imprudență.

Astfel, inculpatul în timpul cerții, lovindu-l pe partea vătămată Pogor M. nu a

prevăzut că dînsul va cădea jos și, în rezultatul căderii, își va fractura piciorul, deși

putea și trebuia să prevadă aceasta, acestea fiind împrejurări care indică la formă

de imprudență a vinovăției inculpatului.

În atare circumstanțe, raportînd cele enunțate la speța în cauză, Colegiul penal

menționează că instanțele de judecată corect au concluzionat, că Meriacri M. a

săvîrșit infracțiunea de vătămare medie a integrității corporale cauzată din

imprudență.

Această statuare rezultă și din declarațiile inculpatului, date la faza urmăririi

penale (f.d. 37), potrivit cărora dînsul a afirmat că: „După ce le-am făcut

observație ei au început ca să mă numească cu cuvinte necenzurate. Eu m-am

enervat și i-am făcut lui Pogor M. o îmbrîncitură și el a căzut jos.”

Ulterior, din declarațiile anexate la procesul-verbal al ședinței de judecată din

28 ianuarie 2013, se constată că inculpatul își modifică declarațiile date în cadrul

urmăririi penale și afirmă că în noaptea de 24 spre 25 iunie 2012, careva lovituri

lui Pogor M. nu i-a aplicat și consideră că partea vătămată și-a fracturat piciorul

stîng în alte circumstanțe, de aceea nu se consideră vinovat de cele imputate.

Instanța de recurs, menționează că corect s-a statuat de către instanța de fond

și apel asupra aprecierii critice a declarațiilor inculpatului, precum că, în cadrul

urmăririi penale a fost impus să-și recunoască vina de către colaboratorii de poliție,

ceea ce nu și-a găsit confirmarea în urma controlului efectuat și prin ordonanța din

11.02.2013 s-a dispus neînceperea urmăririi penale pe acest fapt.

De asemenea, just s-a statuat că instanța de fond a apreciat critic depozițiile

martorilor Panfil E., Vrabie V. și Meriacri N., care au declarat precum că Pogor M.

avea fracturat piciorul pînă la conflictul cu inculpatul Meriacri M., deoarece aceste

persoane sînt apropiate inculpatului și se află în relații ostile cu partea vătămată

Pogor M., nu au fost martori oculari la cele întîmplate, dar dispun de informație

obținută de la alte persoane. Mai mult ca atît, declarațiile acestor martori nu

corespund probelor administrate, adică a declarațiilor părții vătămate, raportul de

expertiză, cît și declarațiilor inculpatului Meriacri M., date în cadrul urmăririi

penale, unde el de fapt a recunoscut că în procesul unei cerți l-a îmbrîncit pe Pogor

M. și acesta a căzut jos pe un cărucior de fier.

Prin urmare, Colegiul apreciază drept nefondate și declarative argumentele

recurentului privitor la faptul că inculpatul nu l-a lovit pe Pogor M., ci doar a

vorbit cu dînsul în seara cînd a fost săvîrșită infracțiunea.

Referitor la criticele invocate de recurent că instanțele ierarhic inferioare la

adoptarea hotărîrilor s-au bazat doar pe declarațiile părții vătămate Pogor M. și

7

soției sale Pogor A., precum că, Meriacri M. l-a lovit cu pumnii în față și de la ce

el a căzut jos peste un cărucior și și-a fracturat piciorul stîng, însă se consideră că

acestea urmau să fie apreciate critic, dat fiind că sunt părți cointeresate pe dosar,

Colegiul menționează următoarele.

Așadar, în ceea ce privește faptul dacă o asemenea situație reprezintă o eroare

de drept, Colegiul menționează că, în conformitate cu art. 93 alin. (2) CPP,

declarațiile părții vătămate și ale inculpatului se consideră probe egale, legea nu

stipulează că dispozițiile părții vătămate au prioritate față de cele ale inculpatului,

iar instanța de judecată, avînd în vedere egalitatea părților în proces, este obligată

să asigure cercetarea tuturor circumstanțelor cauzei și probele prezentate de părți,

în egală măsură, ca, ulterior, să le dea acestora o apreciere obiectivă și sub toate

aspectele.

Din analiza prevederilor legale menționate și în raport cu decizia recurată,

Colegiul conchide că instanța de apel a respectat această obligație, a apreciat în

mod obiectiv atît declarațiile părții vătămate, cît și ale inculpatului, care și-au găsit

confirmarea prin alte probe recercetate în cadrul ședințelor instanței de apel. După

cum rezultă din textul deciziei, instanța de apel a descris conținutul acestor probe

în modul în care dînșii au relatat informațiile cunoscute de ei, referitor la

infracțiunea prevăzută de art. 157 CP și le-a dat o apreciere obiectivă și corectă.

Cu privire la chestiunea de apreciere a probelor dată de instanțele ierarhic

inferioare, invocată de recurent, Colegiul penal menționează că procedura de

apreciere a probelor, ține de starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de

competența instanței de fond. Prin urmare, în lumina jurisprudenței constante a

Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție, se reține că regula generală

desprinsă din dispozițiile art. 427 alin. (1) CPP, prevede că la etapa de judecare a

recursului ordinar instanța de recurs verifică erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu

apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în speță.

De asemenea, Colegiul reține că criticile formulate de recurent au format

obiect de discuție la judecarea cauzei penale în instanța de fond și apel și, cărora

instanțele de judecată ierarhic inferioare, le-au dat o motivare corespunzătoare,

argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs

și-o însușește pe deplin, și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și

faptul că verificând hotărîrea atacată în raport cu prevederile art.424 alin.(2) CPP,

temeiuri de casare a hotărîrii atacate, nu s-au stabilit.

În consecință, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de drept ce ar

genera casarea hotărîrilor atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția adoptată

de către instanța de apel este întemeiată și motivată, măsura de pedeapsă aplicată

inculpatului, este echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, cu personalitatea

8

acestuia și pericolul social al infracțiunii săvîrțite și fapta săvîrșită corespunde

încadrării juridice a normei penale în baza căreia inculpatul a fost condamnat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Meriacri Mihail

Constantin, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17

iunie 2013, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 februarie 2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Liliana Catan

Ion Arhiliuc

9