1ra-108/2014 — art. 312 alin. 1 CP

Examinat în prima instanță: 24.09.2012-26.12.2012

Examinat în instanța de apel: 25.02.2013-25.03.2013

Examinat în instanța de recurs: 23.10.2013-22.01.2014 C O N S T A T Ă : 1. Prin sentința Judecătoriei Rezina din 26 decembrie 2012, Salagor I.N. a fost condamnat în baza art. 312 alin. (1) Cod penal, la 1 an închisoare fără privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita anumite activități. În temeiul art. 85 alin. (1)-(3) Cod penal, i-a fost adăugată la pedeapsa aplicată pedeapsa neexecutată, stabilită prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 10 mai 2004, stabilindu-i definitiv detențiune pe viață, fără privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita anumite activități, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. 2. Potrivit sentinței, Salagor I.N. la 21 iulie 2011, în incinta IP 17 Rezina, fiind supus audierii în calitate de martor în cadrul cercetării cauzei penale nr. 20112880021, din motive de răzbunare îndreptate împotriva colaboratorului IP 17 Dragoman Igor, fiind prealabil preîntîmpinat despre răspunderea penală în temeiul art. 312 Cod penal, fapt confirmat prin semnătură lui Salagor I.N. pe certificat, intenționat a făcut declarații mincinoase despre implicarea lui Dragoman I. în activități ilegale, exprimate prin introducerea obiectelor interzise în penitenciar, fapt pentru care Dragoman I. a fost supus urmăririi penale, iar la 29 iunie 2012 urmărirea penală în privința acestuia a fost încetată din lipsa în acțiunile lui a faptului infracțiunii. 1 Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 312 alin. (1) Cod penal, ca prezentarea cu bună-știință a declarației mincinoase de către un martor, în cadrul urmăririi penale. 3. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri de încetare a cauzei penale, în conformitate cu art. 56 alin. (2) și art. 57 Cod penal, din motivul că a renunțat benevol și definitiv de la ducerea pînă la capăt a infracțiunii.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 martie 2013, a fost respins ca depus peste termen apelul inculpatului, și menținută sentința fără modificări. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut, că conform recipisei din materialele cauzei (f.d. 118), la 26.12.2012 inculpatul a primit copia sentinței Judecătoriei Rezina din 26.12.2012, fapt confirmat prin semnătura acestuia. Mai mult ca atît, conform procesului-verbal al ședinței de judecată din 26.12.2012 ora 10.00, rezultă că, sentința a fost pronunțată integral și părților li s-a înmînat contra semnătură copia sentinței redactate (f.d. 110). Astfel, conform datei consemnate în apelul declarat de inculpat, acesta a declarat apelul abia la 14.01.2013, iar la 15.01.2013 scrisoarea a ieșit din IP nr. 17 Rezina adică peste 19 zile, fără a invoca careva temeiuri de omitere a termenului de atac.

Decizia este atacată cu recurs de către inculpat, în care solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată, invocînd faptul că instanța de apel eronat a luat în considerație la calcularea termenului de 15 zile și zilele de odihnă.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În conformitate cu art. 401 Cod de procedură penală, inculpatul este în drept să declare apel, atît în latura penală, cît și în cea civilă. Termenul de declarare a apelului împotriva sentinței, potrivit prevederilor art. 402 Cod de procedură penală, este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale. Conform art. 230 alin. (2) și (3) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul 2 ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește. În viziunea Colegiului, instanța de apel just a constatat că sentința Judecătoriei Rezina din 26 decembrie 2012 a fost pronunțată în prezența inculpatului și recepționată de către acesta tot la 26 decembrie 2012, fapt confirmat prin semnătura lui pe recipisă (f.d.118). La 14 ianuarie 2013, inculpatul declară apel împotriva sentinței primei instanțe (f.d. 249). Prin urmare, față de cele mai sus precizate, invocînd doctrina si practica judiciară, Colegiul reține că termenul de apel este absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar apelul declarat după expirarea termenului se consideră ca tardiv, deoarece legea procesual-penală nu prevede posibilitatea de repunere în termen a apelului. Durata termenului de apel este stabilită prin lege. El nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are un caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac. Revenind la cauza penală ce face obiectul recursului, Colegiul constată că, termenul de 15 zile pentru depunerea apelului a expirat la data de 10 ianuarie 2013. Cu referire la argumentul recurentului privind includerea eronată de către instanța de apel a zilelor de odihnă în termenul de 15 zile, Colegiul consideră că nu și-a găsit confirmare, deoarece conform prevederilor art. 231 Cod de procedură penală, legiuitorul a prevăzut la calcularea termenilor procedurali sistemul calendaristic, unde termenele se calculează pe zile, luni și ani, nespecificînd zile lucrătoare sau nelucrătoare. Astfel, Colegiul consideră că la calcularea termenului de 15 zile, se iau în considerație zilele calendaristice, cu excepție cînd ultima zi cade într-o zi nelucrătoare, ce nu este incident la caz. În acest context, Colegiul penal consideră că instanța de apel just a conchis că termenul de 15 zile pentru depunerea apelului de către inculpat a expirat, prin urmare apelul întemeiat a fost declarat ca tardiv, fără a purcede la examinarea fondului acestui apel. Astfel, Colegiul penal consideră că, respingerea apelului ca depus peste termen echivalează cu nerezolvarea fondului prin neutilizarea căii de atac – apelul. Reieșind din cele menționate, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului declarat, deoarece nu a fost utilizată calea de atac – apelul.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, 3 D E C I D E: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 martie 2013, declarat de către inculpatul Salagor Ion Nicolai, în propria cauza penală, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 22 ianuarie 2014. Președinte: (semnătură) Petru Ursache Judecători: (semnătură) Nicolae Gordilă (semnătură) Vladimir Timofti Copia corespunde originalului Judecător: Nicolae Gordilă Președinte: Petru Ursache Judecători: Nicolae Gordilă Vladimir Timofti 4