1ra-297/2014 — 287 al. 1

De la 20 iulie 2012 pînă la 09 octombrie 2012 (prima instanță)

De la 21 noiembrie 2012 pînă la 21 mai 2013 (instanța de apel)

De la 27 noiembrie 2013 pînă la 12 februarie 2014 (instanța de recurs) CONSTATĂ: 1. Prin sentința Judecătoriei Taraclia din 09 octombrie 2012, Pascalov Nicolae Ion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa amenzii de 200 u.c. ce constituie 4000 (patru mii) lei. Acțiunea civilă a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile. 2. Potrivit sentinței s-a stabilit că la 18 septembrie 2011 aproximativ la ora 00:30, Pascalov N. I. a comis acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, care s-au manifestat prin adresarea cu cuvinte necenzurate în prezența mai multor persoane și aplicarea loviturilor cu pumnii în regiunea feței cet. Chirov I.I., care se afla în automobilul său de model BMW X5, cu n/î TR AI 888 și care a fost parcat lîngă barul „Strobor”, din s. Tvardița, r-nul Taraclia, cauzîndu-i ultimului vătămări corporale 1 ușoare. Ulterior Pascalov N.I. a început să-l tragă din automobil pe Chirov I.I. de picioare însă acțiunile acestuia au fost curmate de către colaboratorii de poliție. 3. Sentința a fost atacată de către avocatul Nedov G.I. în numele inculpatului, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de încetare a procesului penal cu tragerea la răspundere contravențională. În motivarea apelului său, avocatul a indicat că nici unul din martori nu a confirmat faptul aplicării violenței față de partea vătămată de către inculpat. Totodată acesta a indicat că inculpatul și partea vătămată erau în relații ostile și adresarea ultimului la organele de poliție nu este decît o răzbunare.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 21 mai 2013, apelul declarat a fost respins ca nefondat fiind menținută sentința.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a apreciat critic argumentele apelantului precum că fapta inculpatului constituie contravenția prevăzută de art. 354 Cod contravențional, deoarece acțiunea principală – încălcarea ordinii publice, a fost însoțită de acțiuni adiacente, exprimate alternativ cu aplicarea violenței asupra persoanei, iar amploarea acțiunilor, care prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, a fost de asemenea natură, încît a provocat indignarea mai multor persoane, care au asistat la fapta săvîrșită. Faptul că inculpatul a aplicat violența asupra părții vătămate a fost dovedit atît prin declarațiile ultimului și raportului de expertiză medico-legală, cît și prin declarațiile martorilor Cara Iurii și Zaimov V. În concluzie s-a constatat corectitudinea soluției adoptate de către instanța de fond.

Hotărîrile instanței de fond și apel sunt atacate cu recurs de către inculpat, care a solicitat casarea acestora cu încetarea procesului penal. În recursul declarat, inculpatul nu indică nici un temei de recurs prevăzut de art. 427 Cod de penală și critică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și apel, care după părerea acestuia nu au luat în considerație faptul că nici un martor nu a confirmat aplicarea violenței de către inculpat asupra părții vătămate.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil fiind necorespunzător după conținut prevederilor legale, din următoarele motive. Potrivit art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să cuprindă conținutul și motivele recursului, cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate și solicitările recurentului, indicînd temeiurile prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală invocate în recurs și explicînd problema de drept de importanță generală abordată în cauza dată. În recursul declarat de inculpat nu este specificat în ce constă problema de drept de importanță generală ce există în cauză și care este eroarea comisă de instanța de apel ce ar motiva casarea hotărîrii atacate. Conform pct. 5) al art. 430 Cod de procedură penală, autorul urma să aducă în recurs motivele și 2 argumentarea dezacordului său cu temeiurile invocate în decizia instanței de apel, ceea ce la fel nu s-a respectat. Articolul 427 Cod de procedură penală prevede toate temeiurile în baza cărora pot fi supuse recursului hotărîrile instanței de apel. În recursul declarat se critică soluțiile instanțelor de fond și apel, exprimîndu-se asupra netemeiniciei acestora, dar nu se face trimitere la temeiurile pentru recurs specificate în art. 427 Cod de procedură penală, care impune invocarea erorilor de drept, specificate în conținutul acestei legi. Reieșind din cele expuse se constată că inculpatul a înaintat un recurs declarativ și nemotivat.

Față de considerentele arătate, în conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Pascalov Nicolae Ion împotriva sentinței Judecătoriei Taraclia din 09 octombrie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 21 mai 2013, în cauza penală în privința lui, Pascalov Nicolae Ion, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute în art. 430 Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 februarie 2014. Președinte Petru Ursache Judecători Nicolae Gordilă Vladimir Timofti Copia corespunde originalului Judecător Petru Ursache 3