1ra-118/2014 — art. 187 alin. 2 lit. f CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 187 alin. 2 lit. f CP
- Temei legal
- art. 187 alin. 2 lit. f CP
1ra-118/2014 — art. 187 alin. 2 lit. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr. 1ra-118/2014
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
22 ianuarie 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Petru Ursache,
Judecători – Nicolae Gordilă și Vladimir Timofti,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
inculpatul Nenița Jan Ivan, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Bălți din 12 iunie 2013 și sentinței Judecătoriei Soroca din 17 decembrie 2012, în
propria cauză penală,
Nenița Jan Ivan, născut la 13 mai 1973, originar or. Edineț,
domiciliat or. Soroca, str. V. Stroescu 34.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
în prima instanță: 24.09.2012-17.12.2012
în instanța de apel: 03.05.2013-12.06.2013
în instanța de recurs: 23.10.2013-22.01.2014
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Soroca din 17 decembrie 2012, Nenița Jan Ivan, a
fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, cu aplicarea art. 82 alin. (1)
Cod penal, la 4 ani închisoare, fără amendă, cu executare în penitenciar de tip închis.
În baza art. 85 Cod penal, a fost adăugată parțial, partea neexecutată a pedepsei,
numită prin încheierea judecătorului de instrucție a Judecătoriei Rezina din
14.08.2012, stabilindu-i pedeapsa definitivă 4 ani 6 luni închisoare, fără amendă, cu
executare în penitenciar de tip închis.
Potrivit sentinței, Nenița J.I., la 03 septembrie 2012, în jurul orei 19.00
deplasîndu-se pe acostament în preajma stației de autobuze, ce se află lîngă
Penitenciarul nr. 6 din or. Soroca și intenționat cu scop de profit, în mod deschis a
smuls din mîna lui Văluță Vladimir, care se afla în stație, telefonul mobil de model
„Nokia 6100”, la prețul de 600 lei, în care se afla instalată cartela SIM 067373595,
după ce a dispărut de la fața locului, cauzîndu-i părții vătămate daună considerabilă,
în sumă de 600 lei.
Sentința a fost contestată cu apel de către inculpat, prin care a solicitat casarea
acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri cu stabilirea unei
pedepse neprivative de libertate, invocînd că i-a fost numită o pedeapsă prea dură,
fără a fi luat în considerație faptul, că a colaborat cu organul de urmărire penală, a
recunoscut vina, partea vătămată nu are pretenții față de el, starea sănătății sale este
1
gravă, deoarece este bolnav de tuberculoză și nu-i permite starea sănătății, de a
ispăși pedeapsa cu închisoare.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 12 iunie 2013, a fost
respins apelul, ca depus peste termen și menținută sentința.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că inculpatului i-a
fost înmînată copia sentinței redactate la 17.12.2012, fapt confirmat prin semnătura
acestuia pe recipisa de primire (f.d. 127). Conform procesului verbal al ședinței de
judecată din 17.12.2012, sentința a fost pronunțată în prezența inculpatului și a
avocatului său Olșanski A. și le-a fost înmînată copia sentinței fiecăruia, în sala
ședinței de judecată. Însă, inculpatul a depus apel la dtata 28.03.2013, adică peste
termenii stabiliți la art. 402, 403 Cod de procedură penală.
Instanța de apel a conchis că inculpatul, a primit copia sentinței redactate, nu a
contestat-o în termenul stabilit de lege și nu a invocat motive întemeiate privind
imposibilitatea contestării sentinței și nu se întrevede temei legal pentru repunerea
apelului în termen.
Hotărîrile adoptate pe caz sînt atacate cu recurs ordinar de către inculpat,
prin care solicită casarea acestora cu rejudecarea cauzei și stabilirea unei pedepse
mai blînde, invocînd că a recunoscut vina și este bolnav de tuberculoză.
Verificând argumentele recursului în raport cu actele cauzei, Colegiul penal
al Curții Supreme de Justiție concluzionează inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra
inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Instanța de recurs, menționează că, reieșind din prevederile art. 401 Cod de
procedură penală, coroborat cu art. 402 Cod de procedură penală, inculpatul este în
drept să declare apel, atît în latura penală cît și în cea civilă, în termen de 15 zile de la
data pronunțării sentinței integrale.
Totodată, Colegiul remarcă că, în conformitate cu art. 230 alin. (2) și (3) Cod de
procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este
prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului
procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Iar potrivit doctrinei și practicei
judiciare, la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de
la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.
Astfel, Colegiul penal consideră că, instanța de apel just a constatat că sentința a
fost pronunțată în prezența inculpatului și avocatului său Olșanschi A., și a fost
înmînată acestora la 17 decembrie 2012, ce se confirmă prin dovezile de primire,
anexate la materialele cauzei (f.d. 127,128). Însă, inculpatul a depus apel, abia la data
de 27 martie 2013, adică peste termenul de 15 zile, prevăzut de lege.
2
Astfel, Colegiul penal atestă că, respingerea apelului ca depus peste termen
echivalează cu nerezolvarea fondului prin neutilizarea acestei căi de atac-apelul, iar
sentința a devenit definitivă.
Prin urmare, instanța de recurs reține că, în conformitate cu art. 420 alin. (4)
Cod de procedură penală, nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora
persoanele indicate în art. 401 nu au folosit calea apelului ori au retras apelul, dacă
legea prevede această cale de atac.
În asemenea condiții, Colegiul conchide că, recursul ordinar declarat de
inculpatul Nenița J.I., este inadmisibil ca vădit neîntemeiat, deoarece nu a utilizat
calea ordinară de atac – apelul.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Nenița Jan
Ivan, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 12 iunie 2013 și
sentinței Judecătoriei Soroca din 17 decembrie 2012, în propria cauză penală, ca fiind
vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 22 ianuarie 2014.
Președinte: (semnătură) Petru Ursache
Judecători: (semnătură) Nicolae Gordilă
(semnătură) Vladimir Timofti
Copia corespunde originalului
Judecător: Nicolae Gordilă
3