1ra-1719/2014 — art. 151 al. 1 CP

1ra-1719/2014 — art. 151 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-1719/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 decembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

președinte – Elena Covalenco,

judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

în camera de consiliu, fără citarea părților, a examinat admisibilitatea în principiu a

recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Leova din 25 martie 2011 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 martie 2014, declarat de inculpatul

Bognibov Ivan Ivan, născut la 30 noiembrie 1957, originar din or.

Ostravnoe, regiunea Acmoli, Republica Kazahstan, domiciliat în or.

Cantemir, str. Serghei Lazo 19.

Termenul examinării cauzei:

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în baza

actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal la 6 ani închisoare.

În conformitate cu art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa

aplicată i-a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin decizia

Curții de Apel Cahul din 30 mai 2006, fiindu-i numită pedeapsa definitivă de 7 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă înaintată de Baran Vasile a fost admisă în principiu, urmînd ca

asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța în ordinea procedurii civile.

Bognibov Ivan, în noaptea de 01 ianuarie 2008, ora 00-30, aflîndu-se lingă casa nr.19,

str. S.Lazo din or. Cantemir, în urma unor relații ostile și a unui conflict apărut spontan

între el și vecinul Baran Vasile, cu scopul de a-i cauza leziuni corporale, intenționat l-a

lovit pe ultimul cu un cuțit în abdomen, cauzîndu-i leziuni corporale grave, periculoase

pentru viață.

- procurorul, care, necontestînd calificarea infracțiunii, a solicitat casarea acesteia

în partea stabilirii pedepsei, considerînd că instanța i-a aplicat lui Bognibov Ivan o

pedeapsă prea blîndă, fără a lua în considerație faptul că acesta are antecedente penale,

iar infracțiunea comisă de el face parte din categoria celor grave, solicitînd să-i fie

aplicată pedeapsa de 7 ani închisoare, iar prin cumul de sentințe să-i fie stabilită

pedeapsa definitivă de 9 ani închisoare;

1

- inculpatul Bognibov Ivan, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei

hotărîri de achitare, din motiv că nu au fost prezentate probe ce ar fi confirmat că anume

el a comis infracțiunea menționată.

Astfel, apelantul a menționat că:

 instanța, recunoscîndu-l vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151

alin. (1) Cod penal, a reținut depozițiile false ale părții vătămate, ale martorilor

învinuirii, obținute în cadrul urmăririi penale prin înșelăciune, care sunt în contradicție

cu prevederile art. 94 Cod de procedură penală și nu puteau fi luate ca bază la

pronunțarea sentinței;

 procurorul raionului Cantemir, S. Mîțăblîndă nu a avut dreptul, în baza art. 19

alin. (2) și art. 54 alin. (1) Cod de procedură penală, să participe la urmărirea penală și

în ședință de judecată;

 procesul-verbal de cercetare la fața locului (f.d.9-11 vol.I) nu putea fi

considerat de către instanță ca probă, deoarece a fost întocmit de către ofițerul de

urmărire penală E. Crestencov, peste 9 ore de la cele întîmplate, care în tot acest timp a

ținut legătură cu familia părții vătămate, dar nu cu el, și acesta nu corespunde cerințelor

art. 94 alin. (1) pct. 2) și art. 101 alin. (4) Cod de procedură penală;

 rapoartele de expertiză medico-legale nr. 6, 8 conțin concluzii false, iar de

asemenea fiind și falsă concluzia expertizei medico-legale de comision nr.145;

 partea vătămată Baran Vasile nu s-a prezentat la expertize, iar concluziile

acestor expertize au fost bazate pe presupuneri;

 martorul Baran Stelian, fiul părții vătămate, a declarat că în seară aceea el nu

a știut că tatăl lui a avut plagă prin tăiere cu cuțit, și doar a doua zi a aflat de la mama sa,

că nu a fost tăiat, ci maltratat;

 pe corpul pătimitului și la fața locului nu au fost depistate careva urme ale

inculpatului.

2011, apelul procurorului a fost respins ca nefondat, iar apelul inculpatului a fost admis,

casată sentința în partea stabilirii categoriei penitenciarului și pronunțată în această parte

o nouă hotărîre, conform căreia inculpatul urma să execute pedeapsa închisorii în

penitenciar de tip semiînchis.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. Instanța de apel a menționat că, inculpatul legal a fost recunoscut vinovat în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, vina lui fiind dovedită

prin probele administrate în cauză, însă, la stabilirea categoriei penitenciarului nu au

fost respectate prevederile art.72 alin.(3) Cod penal, în legătură cu ce sentința în această

parte urmează a fi casată cu stabilirea penitenciarului în care inculpatul urmează să

execute pedeapsa de tip semiînchis.

temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct. 2), 6), 8) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei hotărîri de achitare a lui de sub învinuirea

de săvîrșire a infracțiunii prevăzute de art.151 alin.(1) Cod penal, din motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii.

Recurentul și-a exprimat dezacordul cu aprecierea probelor dată de către instanțele

de fond, a considerat că acestea sunt inadmisibile, întocmite cu încălcarea normelor de

procedură penală; că instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor apelului

inculpatului și anume în ceea ce privește inadmisibilitatea probelor acuzării; instanța de

2

apel nu a fost compusă potrivit legii, deoarece la începutul procesului a participat

judecătorul D. Talai, ulterior acesta fiind înlocuit cu E. Dimina.

2012, a fost decisă inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de condamnatul

Bognibov Ivan, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

6.1. În motivarea deciziei, instanța de recurs a menționat că Colegiul penal nu a

constatat vreun temei pentru a pune la îndoială concluziile instanțelor de fond, cu atît

mai mult că instanța de recurs examinează chestiunile de drept, și nu era în drept să

procedeze la o nouă reapreciere a probelor, inclusiv a celor la care face trimitere

recurentul, susținînd, la caz, numai opinia a unei părți a procesului penal.

La fel, Colegiul a remarcat că argumentele expuse în recurs, inclusiv și cele

referitoare la admisibilitatea și aprecierea probelor, au constituit deja obiect de

examinare în instanța de fond, iar instanța de apel, respectînd prevederile art.414

alin.(3), 417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul inculpatului, a relevat temeiurile de fapt și de drept care au

dus la respingerea acestuia, fiind adoptată o hotărîre legală, întemeiată și motivată.

Referitor la pretinsa eroare de drept invocată de recurent, precum că instanța de

apel nu a fost compusă potrivit legii, Colegiul a constatat că conform procesului-verbal

al ședinței instanței de apel, înlocuirea judecătorului D. Talai, a avut loc pînă la

începerea cercetării judecătorești, astfel fiind respectate prevederile art.31 alin.(1) Cod

de procedură penală.

invocînd prevederile art. 453 alin.(1) Cod de procedură penală, a declarat recurs în

anulare, solicitînd casarea acestora, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de

achitare, pe motiv că:

- la materialele cauzei nu există probe ce ar dovedi vinovăția sa în comiterea

infracțiunii imputate;

- judecarea cauzei în instanța de apel a avut loc cu încălcarea art. 33 Cod de

procedură penală, deoarece în ședința de judecată a participat judecătorul D. Talai, iar în

decizia instanței de apel acesta este înlocuit ilegal cu judecătorul E. Dimina, care și a

semnată-o, astfel fiind încălcat dreptul lui la un proces echitabil;

- examinarea cauzei penale a avut loc cu încălcarea termenului rezonabil, din care

considerente solicită reducerea termenului pedepsei ca recompensă a acestei încălcări.

2013, a fost admis recursul în anulare declarat de condamnatul Bognibov Ivan, casate

deciziile instanței de apel și de recurs în cauza penală în privința acestuia, cu dispunerea

rejudecării cauzei la Curtea de Apel Cahul.

8.1. În motivarea deciziei, instanța de recurs a menționat faptul că, conform

materialelor cauzei, și anume a proceselor-verbale din 22 septembrie 2011(vol.II,

f.d.735) și din 20 octombrie 2011(vol.II, f.d.747), completul de judecată constituit

pentru examinarea cauzei în privința lui Bognibov Ivan în instanța de apel a fost format

din judecătorii A. Curdov, D. Talai și A. Șpac.

În procesul-verbal din 27 octombrie 2011(vol. II, f.d. 767), cînd a fost pronunțat

dispozitivul deciziei instanței de apel, nu este indicată componența completului de

judecată care s-a retras în camera de deliberare, însă potrivit înscrierii audio SRS

"Femida", acesta era format din judecătorii A. Curdov, D. Talai și A. Șpac, fapt ce vine

în contrazicere cu completul indicat din dispozitivul și decizia motivată (vol.II, f.d.770,

3

771-773), în care sunt indicați membrii ai completului de judecată A. Curdov, A. Șpac

și E. Dimina, astfel fiind încălcate prevederile art. 33 alin.(2) pct.6) Cod de procedură

penală.

Din aceste motive, Colegiul penal, potrivit alin. (2) al art. 251 Cod de procedură

penală, a menționat că încălcarea prevederilor legale referitoare la compunerea instanței

atrage nulitatea actelor procedurale emise de instanța de apel și cea de recurs, astfel

fiindu-i încălcat condamnatului dreptul la un proces echitabil.

Prin urmare, încălcările comise de instanțele de judecată, constituie un viciu

fundamental, care a afectat hotărîrile atacate, adică reprezintă erori de drept care impun

soluția admiterii recursului în anulare, casarea hotărîrilor menționate mai sus și

dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

8.2. Prin încheierea Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 14 ianuarie

2014, a fost admisă declarația de abținerea înaintată de judecătorii Curții de Apel Cahul,

cu desemnarea judecării cauzei penale nominalizate în ordinea de apel la Curtea de apel

Chișinău.

fost respins, ca nefundat, apelul inculpatului Bognibov Ivan, cu menținerea sentinței.

Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, din materialele cauzei cu

certitudine s-a constatat că inculpatul I. Bognibov a comis infracțiunea imputată și

acțiunile lui au fost corect calificate în baza art. 151 alin. (1) Cod penal - vătămare

intenționată gravă a integrității corporale, care este periculoasă pentru viață.

Colegiul a menționat, că prima instanță întemeiat a respins argumentele

inculpatului I. Bognibov, precum că V. Baran și-a imitat plaga tăiată și că și-ar fi

provocat-o personal, deoarece din cumulul de probe și materialele cauzei se constată

contrariul.

Întemeiat au fost respinse și argumentele, precum că medicul D. Andrei nu avea

competența de a-1 opera pe V. Baran indicînd date eronate în fișa medicală, dat fiind că

la materiale cauzei a fost prezentată și anexată diploma de licență la specialitatea

chirurgie generală, eliberată pe numele lui D. Andrei, fapt ce denotă contrariul celor

invocate de inculpat.

La fel, nu au fost reținute declarațiile inculpatului I. Bognibov, a martorilor A.

Bognibov și G. Bognibov, precum că în noaptea de 01 ianuarie 2008 membrii familiei

Baran au efectuat împușcături din arma de vînătoare, deoarece atît la urmărirea penală,

cît și în ședința de judecată acest fapt nu s-a adeverit.

Referitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că prima instanță

la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în conformitate

cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului.

Astfel, analizînd circumstanțele agravante, lipsa celor atenuante, circumstanțele în

care au fost comisă infracțiunea, persoana inculpatului, faptul că infracțiunea a fost

săvîrșită cu intenție, luînd în considerație faptul că I. Bognibov dispune de antecedente

penale nestinse, instanța corect i-a aplicat inculpatului pedeapsa cu închisoare în limitele

sancțiunii art. 151 alin. (1) Cod penal, ținînd cont și de prevederile art. 82 Cod penal.

4

Instanța de apel a stabilit că prima instanță întemeiat a admis în principiu acțiunea

civilă asupra cuantumului despăgubirilor urmînd să se pronunțe instanța în ordinea

procedurii civile.

Argumentele apelantului cu privire la faptul că, instanța recunoscîndu-1 vinovat în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, a pus la baza sentinței

depozițiile părții vătămate, care sunt false și ale martorilor învinuirii, care au fost

obținute prin înșelăciune în cadrul urmăririi penale, care sunt în contradicție cu

prevederile art. 94 Cod de procedură penală și nu puteau fi luate în considerație, or,

circumstanțele cauzei au fost stabilite reieșind din toate elementele de fapt prezentate în

instanță și analizate din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității lor, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

inculpatul I. Bognibov, care făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 2), 6),

8), 11) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei hotărîri

de achitare pe motiv că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel și nu a adus nici un motiv de respingere a temeiurilor invocate de el; nu

s-au apreciat corect probele, cauza fiind examinată unilateral; decizia instanței de apel

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; nu au fost întrunite elementele

infracțiunii imputate lui; la examinarea cauzei instanța de apel a comis un șir de

încălcări și anume nu s-au verificat și dezbătut probele, nefiind date citirii acestora, nu i

s-a oferit ultimul cuvînt, nu i-a fost înmînat procesul-verbal și nu a fost efectuată

înregistrarea audio a ședinței de judecată.

materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia,

din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul constată că instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod

de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar,

verificîndu-le sub aspectul pertinenței și concludenței, atît pe cele obținute în procesul

urmăririi penale, cît și în cadrul ședințelor de judecată în instanțele de fond, cît ale

apărării, atît și ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui I. Bognibov

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) lit. Cod penal, să fie justă și

întemeiată.

Recurentul critică decizia instanței de apel, invocînd prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 2) Cod de procedură penală, și declară că în anul 2006, fiind condamnat pe o altă

cauză penal acuzatorul de stat a fost V. Mîțăblîndă, iar în prezenta cauză penală

acuzatorul de stat S. Mîțăblîndă (feciorul) care urma să declare abținere.

La acest capitol, Colegiul penal atestă că, conform art. 54 alin. (3) Cod de

procedură penală, procurorul este obligat să facă declarație de abținere de la participare

în cauza respectivă, dacă sunt circumstanțe indicate în art. 33 Cod de procedură penală.

Colegiul consideră că motivul invocat de recurent în acest sens, nu constituie temei

de recurs în speța dată.

Faptul că, tatăl procurorului S. Mîțăblîndă a participat ca acuzator într-o altă cauză

penală prin care a fost condamnat inculpatul, nu constituie temei prevăzut de art. 33 Cod

5

de procedură penală, ori cauzele la care se face referire nu au nici o tangență comună,

iar procurorul nu a avut careva interese în speța dată, decît îndeplinirea obligațiunilor de

serviciu.

Nu pot fi reținute nici argumentele recurentului cu privire la faptul că încheierea

Curții de Apel Cahul din 18 noiembrie 2009, este în contradicție cu art. 33, 34 alin. (1),

35 alin. (2) Cod de procedură penală.

Verificînd materialele cauzei sub aspectul încălcărilor prevederilor art. 30, 31, 33

Cod de procedură penală, Colegiul constată că, cauza a fost examinată atît în prima

instanță cît și în instanța de apel de complete de judecată compuse legal, careva

încălcări în această parte nu au fost stabilite.

Inculpatul a mai invocat drept temei de casare a deciziei instanței de apel

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, precum că instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificat asupra

căror motive concrete din apelul inculpatului nu s-ar fi pronunțat instanța de apel,

omițîndu-se totalmente motivarea ilegalității deciziei contestate în acest sens, cu

indicarea unor concrete erori în aspectul vizat.

Recurentul mai invocă că, instanța de apel incorect a apreciat probele prezentate de

apelant.

La acest argument, Colegiul remarcă că, temeiul privind modul de apreciere a

probelor nu se încadrează în cele prevăzute de alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală. Aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în drept fie în instanța

de fond, fie în instanța de apel, și dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o

eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare.

Argumentul recurentului, precum că nu i-a fost acordat ultimul cuvînt este

neîntemeiat, deoarece reieșind din procesul-verbal al ședinței instanței de apel din 18

martie 2014, în conformitate cu art. 413 alin. (5) Cod de procedură penală, instanța i-a

oferit inculpatului I. Bognibov ultimul cuvînt (f.d. 82 v.3).

De asemenea, Colegiul contată că este nefondată critica formulată de recurent în

sensul că, declarațiile părții vătămate V. Baran nu au fost date citirii în instanța de apel,

potrivit procesului-verbal al ședinței instanței de apel din 18 martie 2014 (f.d. 80 v.3),

președintele ședinței a audiat partea vătămată și a dat citire declarațiilor acestuia.

Totodată, instanța de apel a verificat dacă participanții la proces au alte probe noi sau

dacă este necesară cercetarea suplimentară a probelor administrate la urmărirea penală

și în prima instanță, la care atît inculpatul, cît și apărătorul acestuia au indicat că nu au

completări la probele existente, considerînd posibilă finisarea examinării cauzei, în baza

probelor prezente în cauză.

În recursul său, recurentul mai invocă ca temei de casare a hotărîrii judecătorești

pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele

de fond ori de apel, atunci cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

În speță, Colegiul penal constată că acest temei nu și-a găsit confirmare la

examinarea recursului menționat, nefiind stabilită presupusa eroare de drept. Sub

aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri cînd

s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acestuia nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii respective.

6

Reieșind din textul recursului, recurentul de fapt critică procedura de apreciere a

probelor, care ține de starea de fapt a cauzei și care a fost deja statuată de către

instanțele de fond de competența cărora este stabilirea acesteia.

Colegiul penal menționează că, instanțele de fond, în conformitate cu prevederile

art. 101 Cod de procedură penală, au examinat complet și obiectiv probele administrate

la dosar verificîndu-le sub aspectul pertinenței și concludenței, atît pe cele obținute în

procesul urmăririi penale, cît și în cadrul ședințelor de judecată, fapt ce face ca

concluzia privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151

alin. (1) Cod penal să fie justă și întemeiată.

Astfel, instanța de apel menținând sentința corect a respins argumentul apelantului

despre nevinovăția sa, fiind combătut prin materialele administrate de către instanța de

fond și just puse la baza sentinței de condamnare, or, reieșind din constatările făcute de

către instanța de apel, ultima a dat răspunsuri detaliate la argumentele invocate în apel.

Prin urmare, Colegiul nu va reține argumentele recurentului, precum că acțiunile

sale nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii incriminate pe art. 151 alin. (1)

Cod penal.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal reține că, hotărârile instanței de fond și

apel corespunde tuturor prevederilor, sunt legale și întemeiate, iar temeiurile invocate de

recurent nu și-au găsit confirmare în cauză.

În urma celor expuse, Colegiul conchide că temeiurile invocate de recurent nu sunt

aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar da temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărîrilor judecătorești adoptate în

cauză și, potrivit legii, se decide inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Bognibov Ivan Ivan,

împotriva sentinței Judecătoriei Leova din 25 martie 2011 și deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 18 martie 2014, în propria lui cauză penală, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Publicată integral la 28 ianuarie 2015.

Președinte: Elena Covalenco

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

7