1ra-1108/13 — art. 236 alin. 1 CP

1ra-1108/13 — art. 236 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-1108/13

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

DDEECCIIZZIIEE

24 decembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Ursache Petru,

Judecători – Timofti Vladimir, Nicolaev Ghenadie, Covalenco Elena, Gordilă Nicolae,

a judecat în ședință publică recursurile ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Bolduratu Vasile și de către avocatul

Zamfir Pavel în numele inculpatului Borzac Ghenadie împotriva sentinței Judecătoriei

Rîșcani, mun. Chișinău din 04 aprilie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 01 iulie 2013, în cauza penală privindu-1 pe

Borzac Ghenadie Tudor, născut la 15 decembrie 1982,

originar și domiciliat în mun. Chișinău, com. Bubuieci;

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Procurorul Crijanovschi Sergiu, care a solicitat admiterea recursului declarat de

procuror, cu respingerea recursului declarat de avocatul Zamfir Pavel.

Avocatul Zamfir Pavel și inculpatul Borzac Ghenadie, care au solicitat admiterea

propriului recurs în sensul declarat, cu respingerea recursului depus de procuror.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție asupra recursurilor în cauză în

baza actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

Ghenadie a fost condamnat în baza art. 236 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea prevederilor

art. 79 Cod penal la amendă în mărime de 500 unități convenționale.

circulație a valutei străine false, utilizate pentru efectuarea plăților, la 30 martie 2012,

aflîndu-se în mun.Chișinău, dobîndind într-un mod necunoscut organului de urmărire

penală, o bancnotă falsă, a pus în circulație o bancnotă cu nominalul de 100 dolari SUA,

nr. FC 83947675A, C3, anul de emisie 2003, care conform raportului de constatare

tehnico-științifică nr.229 din 02.04.2012, s-a dovedit că nu corespunde după modul și

calitatea imprimării recuzitelor în ea a bancnotelor autentice.

Tot el, la 02 aprilie 2012, aflîndu-se în mun.Chișinău str. Albișoara, urmărind

aceleași scopuri, dobîndind într-un mod necunoscut organului de urmărire penală, bani

falși, a pus în circulație prin vînzarea lui Verșina Grigore, a 6300 dolari SUA falși,

formată din bancnote cu nominalul de 100 dolari SUA fiecare, cu seriile și numerele: 1)

FD 76583941 C D4, anul 2003; 2) FC 69375140 A C3, anul 2003; 3) FE 63591847 B E5,

anul 2003; 4) FD 76583941 C D4, anul 2003; 5) FE 91367894 B E5, anul 2003; 6) FD

1

68395177 C D4, anul 2003; 7) FE 63591847 B E5, anul 2003; 8) FE 75439891 B E5, anul

2003; 9) FE 91367894 B E5, anul 2003; 10) FD 63981754 C D4, anul 2003; 11) FC

78496193 A C3, anul 2003; 12) FD 87564399 C D4, anul 2003; 13) FD 76583941 CD4,

anul 2003; 14) FC 36789451 A C3, anul 2003; 15) FB 84769135 D B2, anul 2003; 16) FE

57369842 B E5, anul 2003; 17) FD 68395177 C D4, anul 2003; 18) FE 63591847 BE5,

anul 2003; 19) FB 84769135 D B2, anul 2003; 20) FB 84769135 D B2, anul 2003; 21) FB

79651438 D B2, anul 2003; 22) FD 76583941 C D4, anul 2003; 23) FE 57369842 B E5,

anul 2003; 24) FC 74198655 A C3, anul 2003; 25) FD 76583941 C D4, anul 2003; 26)

FD 74691395 C D4, anul 2003; 27) FB 75986121 D B2, anul 2003; 28) FB 96834715 D

B2, anul 2003; 29) FB 75986121 D B2, anul 2003; 30) FD 95378416 C D4, anul 2003;

31) FC 95187643 A C3, anul 2003; 32) FD 63981754 C D4, anul 2003; 33) FE 91367894

B E5, anul 2003; 34) FC 74198655 A C3, anul 2003; 35) FB 64837950 D B2, anul 2003;

36) FB 64837950 D B2, anul 2003; 37) FB 79651438 D B2, anul 2003; 38) FB 98075613

D B2, anul 2003; 39) FE 75439891 B E5, anul 2003; 40) FC 36789451 A C3, anul 2003;

41) FD 74691395 C D4, anul 2003; 42) FE 64391758 B E5, anul 2003; 43) FB 78129643

D B2, anul 2003; 44) FC 74198655 A C3, anul 2003; 45) FD 76583941 C D4, anul 2003;

46) FC 94715688 A C3, anul 2003; 47) FD 87564399 C D4, anul 2003; 48) FC 36789451

A C3, anul 2003; 49) FE 64391758 B E5, anul 2003; 50) FB 84769135 D B2 anul 2003;

51) FE 57369842 B E5, anul 2003; 52) FE 57369842 B E5, anul 2003; 53) FC 69375140

A C3, anul 2003; 54) FC 36789451 A C3, anul 2003; 55) FD 76491395 C D4, anul 2003;

56) FE 64391758 B E5, anul 2003; 57) FB 61794853 D B2, anul 2003; 58) FC 69375140

A C3, anul 2003; 59) FB 61794853 D B2, anul 2003; 60) FB 75986121 D B2 anul 2003;

61) FC 69375140 A C3, anul 2003; 62) FC 74198655 A C3, anul 2005; 63) FD 63981754

C D4, anul 2003, contra sumei de 2600 dolari SUA, autentici primiți de la Verșina

Grigore.

În drept, acțiunile lui Borzac Ghenadie au fost încadrate în prevederile art. 236 alin.

(1) Cod penal – punerea în circulație a valutei străine false, utilizată pentru efectuarea

plăților.

Zamfir Pavel în numele inculpatului Borzac Ghenadie.

3.1. Procurorul în apelul declarat a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi

hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Borzac Ghenadie să fie

condamnat în baza art. 236 alin. (1) Cod penal la închisoare pe un termen de 8 ani,

invocînd că în cadrul urmăririi penale, precum și în rezultatul examinării probelor în

ședința de judecată s-a stabilit incontestabil că inculpatul a comis infracțiunea incriminată,

acționînd cu intenție. În motivarea stabilirii pedepsei, instanța a invocat că conform

art.385 alin.(4) Cod de procedură penală, dacă în cursul urmăririi penale sau judecării

cauzei s-au constatat încălcări ale dreptului inculpatului, instanța examinează posibilitatea

reducerii pedepsei inculpatului drept recompensă pentru aceste încălcări, însă nu a indicat

concret care drepturi ale inculpatului se consideră a fi încălcate. Pedeapsa stabilită de

instanță nu este în măsură să asigure scopurile instituției pedepsei penale, iar corijarea și

educarea inculpatului nu este posibilă fără izolarea acestuia de societate. Conform art. 61

Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de

corectare și reeducare a condamnatului. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât

din partea condamnaților, cât și a altor persoane. În acest sens, acuzarea a remarcat că

inculpatul nu a recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii incriminate și nici nu a făcut

2

declarații pe acest caz. Astfel, această atitudine denotă faptul că acesta nu conștientizează

caracterul prejudiciabil al faptelor.

Anterior, Borzac Ghenadie, prin sentința Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din

21.03.2002 a fost absolvit de răspundere penală conform art. 119 alin.(l) Cod penal și

transmis în chezășie colectivului de muncă SA „Fixline”, iar prin sentința Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău din 28.12.2009 a fost liberat de la răspunderea penală pentru

săvîrșirea infracțiunii prevăzute la art. 42 alin.(3) și (5), 45-326 alin. (1) Cod penal cu

tragerea la răspundere administrativă, fiindu-i aplicată amendă în mărime de 150 unități

convenționale.

Este evident că Borzac Ghenadie nu a făcut concluziile respective, continuînd

săvîrșirea unor noi fapte cu caracter penal. Gradul de pericol social pe care-1 prezintă

inculpatul Borzac Ghenadie se deduce anume din gravitatea infracțiunii săvîrșite,

consecințele pe care acestea le-au generat, iar prin necontribuirea la descoperirea

infracțiunii, prin nerecunoașterea vinovăției, conchid că inculpatul nu a tras concluziile

necesare, fapt pentru care, pentru corijarea acestuia se impune izolarea lui de societate cu

executarea pedepsei penale în loc privativ de libertate. Comiterea anterioară de către

acesta a faptelor expuse mai sus și nerecunoașterea vinovăției în cazul dat, denotă clar că

inculpatul după comiterea infracțiunii nu a tras concluziile necesare, continuînd săvîrșirea

unor noi fapte cu caracter penal. Consideră că pedeapsa stabilită de instanța de fond nu

poate asigura scopul preventiv, reieșind din faptul că este prea blîndă.

3.2. Avocatul Zamfir Pavel în apelul declarat în numele inculpatului Borzac

Ghenadie a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi decizii prin care probele

acuzării, indicate în Lista probelor și invocate de instanța de judecată, urmează a fi

declarate nule, din motivul că sînt contrare prevederilor art. art. 94, 95, 251, 271, 279 Cod

de procedură penală, art. 6 alin. (2), pct. 1), lit.n) și lit.f) pct.1) al Legii nr. 45-XIII din

12.04.1994, art. 6 al CEDO. Cauza penală de învinuire a lui Borzac Ghenadie de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 236 alin. (1) Cod penal, urmează a fi încetată în

conformitate cu prevederile art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

În motivarea apelului s-a invocat că majoritatea actelor procesuale, pretinse ca

probe și invocate de instanța de judecată, au fost obținute cu grave abateri de la legislația

procesual-penală. Totodată, instanța a făcut o tentativă nereușită de a combate

argumentele părții apărării în ceea ce privește aceste abateri, dar care, în consecință,

justifica încetarea procesului penal în privința lui Borzac Ghenadie.

Astfel, potrivit prevederilor art. 95 alin. (1) Cod de procedură penală sînt admisibile

probele pertinente, concludente și utile administrate în conformitate cu prezentul cod.

Totodată, art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală stabilește, că toate probele

administrate în cauza penală vor fi verificate sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Verificarea probelor constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte probe,

administrarea de noi probe și verificarea sursei din care provin probele, în conformitate cu

prevederile prezentului cod, prin procedee probatorii respective. Or, art. 101 Cod de

procedură penală reiterează, că fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere

al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor. Nici o probă nu are o valoare dinainte stabilită pentru

organul de urmărire penală sau instanța de judecată.

În acest context, este oportun de a face referință la practica judiciară a CSJ și a

CEDO la acest capitol. În sensul art. 6 din Convenția Europeană, instanța trebuie să

stabilească dacă procesul penal în ansamblul său, inclusiv modul în care mijloacele de

3

probă au fost administrate a fost echitabil. Potrivit art. 94 Cod de procedură penală, în

procesul penal nu pot fi admise ca probe și prin urmare, se exclud din dosar, nu pot fi

prezentate în instanța de judecată și nu pot fi puse la baza sentinței sau a altor hotărîri

judecătorești datele care au fost obținute cu încălcări esențiale de către organul de

urmărire penală a dispozițiilor prezentului cod.

Conform art. 251 Cod de procedură penală, încălcarea prevederilor legale care

reglementează desfășurarea procesului penal atrage nulitatea actului procedural numai în

cazul în care s-a comis o încălcare a normelor procesuale penale ce nu poate fi înlăturată

decît prin anularea acelui act. Încălcarea prevederilor legale referitoare la competența

după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și

la publicitatea ședinței de judecată, la participarea părților în cazurile obligatorii, la

prezența interpretului, traducătorului, dacă sînt obligatorii potrivit legii, atrage nulitatea

actului procedural. (3) Nulitatea prevăzută în alin.(2) nu se înlătură în nici un mod, poate

fi invocată în orice etapă a procesului de către părți, și se ia în considerare de instanță,

inclusiv din oficiu, dacă anularea actului procedural este necesară pentru aflarea

adevărului și justa soluționare a cauzei. În speță, constatăm o încălcare a legislației

referitoare la calitatea persoanei, deoarece, inspectorii Munteanu, Verșina, directorul DGT

Sud, fără a avea statut de ofițeri de urmărire penală, sau să fie incluși în grupul de

urmărire penală la data pornirii cauzei, au efectuat un șir de acțiuni procesuale cu

încălcarea competenței.

Potrivit art. 6 alin. (2) pct. 1) lit. n) al Legii nr. 45-XIII din 12.04.1994, infiltrarea

operativă este condiționată de o restricție expres prevăzută în lege și anume că infiltrarea

operativă a agenților este posibilă numai în organizația criminală. În speță însă,organul de

urmărire penală desfășurînd activitatea operativă de investigații în cauza Borzac Ghenadie

nu se aflau în prezența unei organizații (asociații) criminale în sensul termenului utilizat la

art. 47 Cod penal.

În cazul în care instanța a recunoscut, chiar tangențial, faptul derogării de la

cerințele legislației, admise în cadrul urmăririi penale, și anume infiltrarea, recepționarea

bancnotei de către inspectorul Verșina, urma, ca actele procesuale care au stat la baza

infiltrării și cele subsecvente, să fie declarate nule.

respins ca nefondat apelul declarat de către avocatul Zamfir Pavel în numele inculpatului

Borzac Ghenadie.

A fost admis apelul procurorului, casată sentința Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 04 aprilie 2013 și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță prin care Borzac Ghenadie a fost condamnat în baza art. 236 alin. (1) Cod

penal la 5 ani închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită lui Borzac Ghenadie i-a fost

suspendată condiționat pe un termn de probă de 5 ani.

În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

4.1. Instanța de apel și-a argumentat soluția prin aceea, că cercetînd probele părții

acuzării și apărării administrate pe tot parcursul procesului penal a conchis că vinovăția

inculpatului Borzac Ghenadie în comiterea faptelor incriminate prin rechizitoriu a fost

dovedită pe deplin și că dubiul judiciar în privința acestuia a fost răsturnat prin probe

concludente, pertinente, veridice și utile procesului de stabilire a adevărului.

În raport cu criteriile de individualizare a pedepsei instanța a conchis că scopul

educativ și preventiv al pedepsei în privința inculpatul Borzac Ghenadie poate fi atins

4

numai prin numirea unei pedepse cu închisoare situată în limita minimă prevăzută de

legea penală și anume 5 ani. Totodată, instanța a considerat că, corectarea și reeducarea

inculpatului este posibilă fără izolarea lui de societate, stabilindu-i pedeapsa cu aplicarea

art. 90 Cod penal, astfel suspendînd condiționat executarea pedepsei pe un termen de

probă de 5 ani, deoarece careva impedimente pentru aplicarea art. 90 Cod penal nu s-au

constatat.

către avocatul Zamfir Pavel în numele inculpatului Borzac Ghenadie.

5.1. Procurorul în recursul declarat în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel în partea stabilirii pedepsei lui

Borzac Ghenadie, cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte în instanța de apel, în

alt complet de judecată, invocînd că:

- instanța de apel nu a luat în considerație și nu s-a expus în decizie asupra

argumentului invocat în apelul procurorului, și anume, că prin sentința Judecătoriei

Buiucani din 28.12.2009, inculpatul a fost liberat de răspundere penală pentru săvîrșirea

infracțiunii analogice, prevăzute de art. 42 alin. (3), (5) și art. 45 - 326 alin. (1) Cod penal,

cu tragerea la răspundere administrativă, fiindu-i stabilită pedeapsa de 150 unități

convenționale, astfel fiind evident faptul, că Borzac Ghenadie concluzii necesare nu și-a

făcut, continuînd comiterea unor noi fapte infracționale cu caracter similar.

- hotărîrea instanței de apel este pripită și neîntemeiată în privința inculpatului

Borzac Ghenadie, deoarece instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

5.2. Avocatul Zamfir Pavel în recursul declarat în numele inculpatului Borzac

Ghenadie, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea

hotărîrilor, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care în privința inculpatului să fie încetat

procesul, invocînd că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel;

- argumentele invocate de partea apărării privind încălcările admise în procesul

instrumentării cauzei la faza urmăririi penale, nu au fost combătute nici de instanța de

fond și nici de cea de apel;

- instanța de apel s-a pronunțat numai asupra faptului, că acțiunile inspectorului

Verșina, infiltrat, în opinia părții apărării ilegal „au fost conforme legislației și că au adus,

într-un final, la descoperirea faptei”;

- acțiunile inspectorului Verșina, efectuate la 30 martie 2012 (infiltrarea,

recepționarea bancnotei de la Borzac, înregistrarea convorbirilor cu Borzac), precum și

acțiunile de infiltrare, achiziție de control, documentarea convorbirilor și alte acțiuni

efectuate ulterior contravin prevederilor art. 279 alin.(1) al CPP și nu pot fi recunoscute ca

probe;

- infiltrarea operativă a lui Verșina, înzestrarea acestuia cu mijloace tehnice de

investigații, precum și achiziția de control au fost dispuse de persoane care nu au avut

tangență la cauza penală și în lipsa autorizației judecătorului de instrucție privind

efectuarea acestor măsuri;

- infiltrarea operativă este condiționată de o restricție expres prevăzută în lege și

anume – infiltrarea operativă a agenților este posibilă numai în organizația criminală. Însă,

în speță, organul de urmărire penală desfașurînd activitatea operativă de investigații în

cauza Borzac nu se aflau în prezența unei organizații (asociații) criminale în sensul

termenului utilizat la art. 47 Cod penal;

5

- instanța de apel pur formal s-a referit și la legalitatea unui șir de acte procesuale,

emise cu încălcarea competenței după persoană și care, urmau să fie declarate nule în

conformitate cu prevederile art. 94 alin. (1) pct. 4) și art. 251 CPP. Este vorba de actele

întocmite de către inspectorul Munteanu în perioada de pînă și după pornirea cauzei

penale;

- se constată o încălcare a legislației referitoare la calitatea persoanei, deoarece

inspectorii Munteanu și Verșina, directorul DGT Sud, fără a avea statut de ofițeri de

urmărire penală sau să fie incluși în grupul de urmărire penală la data pornirii cauzei, au

efectuat un șir de acțiuni procesuale cu încălcarea competenței;

- în cazul în care instanța a recunoscut infiltrarea și recepționarea bancnotei de către

inspectorul Verșina ca acte procesuale care au stat la baza infiltrării și cele subsecvente,

actele întocmite de către inspectorul Munteanu A. urmau să fie declarate nule, deoarece

majoritatea actelor procesuale, pretinse ca probe și invocate de instanța de judecată, au

fost obținute cu grave abateri de la legislația procesual-penală;

- atît la urmărirea penală, cît și în instanța de judecată inculpaul Borzac Ghenadie

nu și-a recunoscut vina, iar probe care ar confirma că pînă a fi provocat acesta era în

căutare de posibilități privind realizarea valutei străine false nu au fost aduse. În cazul dat

inculpatul a căzut victima unei provocări polițienești, iar instanța de judecată urma să

examineze circumstanțele cauzei și să ia măsurile necesare pentru descoperirea

adevărului: a existat sau nu o provocare, ceea ce nu s-a făcut;

- consideră că a avut loc încălcarea dublei competențe, atît a organului de urmărire

penală cît și a procuraturii, în sensul că organul de urmărire penală al DGT Sud, urma să-

și verifice competența și să trimită materialele procurorului care exercită urmărirea penală

în CCCEC, pentru a o transmite organului teritorial competent. În cazul în care

ordonanțele din 02 aprilie 2012 de pornire a urmăririi penale, emisă de ofițerul Boghean și

cea a procurorului anticorupție din 03 aprilie 2012, fiind emise cu încălcarea competenței

după materie dar și după teritoriu, sunt lovite de nulitate și nu pot fi înlăturate în nici un

mod. Prin urmare, nulitatea ordonanței de începere a urmăririi penale atrage și nulitatea

tuturor acțiunilor și actelor efectuate în afara cadrului legal, adică în afara unui proces

penal pornit în mod legal, fapt ce permite a concluziona că instanța de judecată, în temeiul

art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, urma să dispună încetarea procesului

penal, deoarece în cauză s-a constatat existența altor circumstanțe care exclud sau

condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală.

cauzei, Colegiul lărgit consideră că recursul avocatului Zamfir Pavel în numele

inculpatului Borzac Ghenadie urmează a fi respins ca inadmisibil, iar recursul

procurorului de admis reieșind din următoarele motive.

6.1. Cu referire la recursul declarat de către avocatul Zamfir Pavel în numele

inculpatului Borzac Ghenadie.

Drept temei pentru declararea recursului, avocatul Zamfir Pavel a indicat prevederile

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, însă Colegiul lărgit conchide că acest temei nu

și-a găsit confirmare în speța dată.

Astfel, Colegiul lărgit menționează, că instanțele de judecată examinînd cauza sub

toate aspectele complet și obiectiv, făcînd o apreciere probelor în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, just au încadrat acțiunile lui Borzac

6

Ghenadie în baza art. 236 alin. (1) Cod penal – punerea în circulație a valutei străine false,

utilizată pentru efectuarea plăților.

Pe parcursul urmăririi penale cît și în cadrul cercetării judecătorești au fost

respectate normele de procedură penală, probele fiind obținute în condițiile legii.

Astfel, argumentele avocatului Zamfir Pavel, cu referire la încălcările admise în

procesul instrumentării cauzei la faza urmăririi penale, privind acțiunile de infiltrare a

inspectorului Verșina, care nu pot fi recunoscute ca probe, - sunt declarative și

inadmisibile.

În acest sens, instanța de apel just a statuat, că infiltrarea agentului a avut drept

scop stabilirea tuturor circumstanțelor comiterii infracțiunii, iar la momentul deciderii

infiltrării agentului Verșina Grigore, s-a stabilit că Borzac Ghenadie avea drept scop

vînzarea bancnotelor false, nefiind stabilită persoana care a fabricat aceste bancnote,

acesta fiind un motiv întemeiat pentru a presupune că există o organizație criminală

orientată în fabricarea și punerea în circulație a valutei străine false.

Toate acțiunile agentului Verșina Grigore au fost direcționate anume spre

descoperirea infracțiunii, precum și a tuturor participanților la comiterea acesteia, fapt ce

conform materialelor cauzei s-a constatat a fi eficient și legal și nu se confirmă în speța

dată provocarea, fructe otrăvite, invocate de recurentul Zamfir Pavel.

Nu poate fi reținut nici argumentul avocatului Zamfir Pavel, referitor la încălcarea

competenței după materie și după teritoriu, atît a organului de urmărire penală, cît și a

procuraturii, deoarece instanța de apel și la acest argument s-a pronunțat întemeiat și

argumentat.

Astfel, la data de 07.05.2013 Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție a

pronunțat decizia asupra recursului în interesul legii formulat de Procurorul General al

Republicii Moldova cu privire la interpretarea și aplicarea art. 270 alin. (9) Cod de

procedură penală, care este obligatorie, conform art. 4654 Cod de procedură penală, pentru

toate instanțele de judecată din ziua pronunțării și nu are efect asupra cauzei deja

soluționate printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă.

Potrivit deciziei nominalizate „adoptarea de către instanțele de fond și cele de apel

a soluțiilor de încetare a procesului penal în cazurile în care nu s-au respectat, de către

procuror, normele privind competența organului de urmărire penală, în baza prevederilor

art.391 alin.(1) pct.6) CPP, ca o circumstanță care exclude sau condiționează pornirea

urmăririi penale și tragerea la răspundere penală, este o interpretare greșită a legii.

Legiuitorul a reglementat concret cazurile de încetare a procesului penal și numai în

pct. 6) se face trimitere și la alte circumstanțe ale cauzei penale care exclud total ori

condiționează acțiunea organelor competente – de a porni urmărirea penală și tragerea

persoanei la răspundere penală ori, după caz, refuzul în adoptarea acestei soluții.

Temeiurile care exclud efectuarea urmăririi penale sînt prevăzute în art. 275 CPP.

Din dispozițiile art. 391, 275 CPP, conchidem că, cazul de încălcare a competenței

de efectuare a urmăririi penale de către un alt organ decît cele prevăzute de art. 266 – 270

CPP, nu constituie temei de încetare a procesului penal. Cu atît mai mult că nici normele

vizate în conținutul lor, dar și art. 271 CPP, referitor la obligarea organelor respective de

a-și verifica competența, nu conțin indicația că o eventuală efectuare a urmăririi penale,

de către un alt organ decît cel prevăzut de lege, trebuie să se soldeze cu adoptarea unei

soluții de încetare a procesului penal.

7

Astfel, soluțiile instanțelor de judecată de încetare a procesului penal în temeiul art.

391 alin. (1) pct. 6) CPP, ca urmare a nerespectării regulilor de competență la efectuarea

urmăririi penale, sînt nejustificate”.

În acest context, se impune soluția de respingere a recursului ordinar declarat de

avocatul Zamfir Pavel în numele inculpatului Borzac Ghenadie, ca fiind vădit

neîntemeiat.

6.2. Cu referire la recursul procurorului.

Din conținutul recursului declarat de către procuror, rezultă că acesta nu este de

accord cu decizia instanței de apel în latura stabilirii pedepsei lui Borzac Ghenadie privind

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, considerînd-o neîntemeiată.

În acest sens, Colegiul lărgit consideră, că constatarea instanței de apel: „în raport

cu criteriile de individualizare a pedepsei, Colegiul penal conchide, că scopul educativ și

preventiv al pedepsei în privința inculpatului Borzac Ghenadie poate fi atins numai prin

numirea unei pedepse cu închisoare situată în limita minimă prevăzută de legea penală și

anume 5 ani. Totodată, instanța consideră, că corectarea și reeducarea inculpatului este

posibilă fără izolarea lui de societate, stabilindu-i pedeapsa cu aplicarea art. 90 Cod penal,

astfel suspendînd condiționat executarea pedepsei pe un termen de probă de 5 ani,

deoarece careva impedimente pentru aplicarea art. 90 Cod penal, Colegiul nu a constatat”

este una neîntemeiată și inadmisibilă, deoarece potrivit art. 90 Cod penal, instanța de

judecată poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

inculpatului, indicînd numaidecît în hotărîre motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei.

Suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea depinde de

întrunirea comulativă a mai multor condiții, expres și limitativ prevăzute de lege, care

privesc, pe de o parte, pedeapsa aplicată și natura infracțiunii – condiții obiective, iar pe

de altă parte, situația și persoana infractorului – condiții subiective.

În cadrul condițiilor suspendării, persoana condamnatului interesează sub raportul

periculozității sale, decurgînd, în primul rînd, din faptă și din împrejurările în care aceasta

a fost săvîrșită, iar în al doilea rînd, din persoana infractorului, care trebuie studiată pentru

a se putea constata dacă aceasta se poate corecta fără executarea pedepsei.

Pentru a-și formula o astfel de convingere, instanța trebuie să efectueze o analiză

completă a personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportarea sa în viața

socială, la locul de muncă, înainte și după săvîrșirea faptei, în timpul judecății etc.

Mai mult, potrivit prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și respectiv la

rîndul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum

și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnatului, cît și a altor

persoane.

Conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a prezentului cod în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru

8

săvîrșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

În atare împrejurări, Colegiul lărgit consideră că instanța de apel la stabilirea

pedepsei lui Borzac Ghenadie, corect a statuat că scopul educativ și preventiv al pedepsei

în privința inculpatului poate fi atins numai prin numirea unei pedepse cu închisoare

situată în limita minimă prevăzută de legea penală și anume 5 ani, însă nemotivat a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate acestuia, pe cînd era obligată să

indice în decizie motivele condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Din aceste considerente, Colegiul lărgit ajunge la concluzia că în prezenta cauză nu

au fost stabilite careva circumstanțe pentru aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, iar

restabilirea echității sociale, corectarea și reeducarea lui Borzac Ghenadie este posibilă

numai în condiții de izolare a lui de societate, avîndu-se în vedere datele ce-l

caracterizează pe inculpat, gravitatea infracțiunii comise și scopul pedepsei penale de a

preveni săvîrșirea de noi infracțiuni, atît din partea inculpatului, cît și a altor persoane.

În această situație instanța de recurs, găsind întemeiate motivele recursului, va

constata neîntemeiată măsura suspendării condiționate a pedepsei, fiind în drept să o

excludă și nefiind considerat că prin această soluție s-a înrăutățit situația condamnatului.

Prin urmare, recursul procurorului urmează a fi admis și casată parțial decizia

instanței de apel în partea stabilirii pedepsei lui Borzac Ghenadie.

c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de avocatul Zamfir Pavel în numele

inculpatului Borzac Ghenadie.

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Bolduratu Vasile, casează în partea stabilirii pedepsei decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 iulie 2013 în privința lui Borzac

Ghenadie, rejudecă cauza, pronunțînd următoarea hotărîre.

Borzac Ghenadie se consideră condamnat în baza art. 236 alin. (1) Cod penal la 5

ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul de executare a pedepsei se va calcula din ziua reținerii lui Borzac

Ghenadie, cu includerea în acest termen a perioadei de reținere și arest preventiv – din 02

aprilie 2012 pînă pe 02 mai 2012.

În rest, se mențin prevederile deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată în ședință publică la 21 ianuarie 2014, ora 950.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Nicolaev Ghenadie

Covalenco Elena

Gordilă Nicolae

9