1ra-78/14 — 179 CP

Dosarul nr. 1ra-78/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 ianuarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Constantin Gurschi,

Judecători – Ion Arhiliuc și Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva sentinței

Judecătoriei Anenii Noi din 05 aprilie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bender din 09 iulie 2013 declarat de inculpatul

Ursu Nicolae Teodor, născut la 16 octombrie 1959, originar

și domiciliat în mun. Chișinău, str. Albișoara 66, ap. 20,

cetățean al Republicii Moldova.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Colegiul penal asupra recursului,

C O N S T A T Ă:

fost condamnat în baza art. 179 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de 150

unități convenționale, în sumă de 3.000 lei.

Nicolae la 19 august 2012, aproximativ la orele 11:00, fără permisiune, a pătruns în

casa lui Timofte Gh., amplasată în s. Floreni, str. Primăverii, 41, r-nul Anenii Noi,

în care la acel moment se aflau 2 copii minori, Timofte I. în vîrstă de 8 ani și

Timofte A. în vîrstă de 6 ani, i-a speriat pe aceștia prin strigătele sale, iar apoi la

solicitarea lui Timofte Gh. de a părăsi casa a refuzat.

solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri

echitabile în privința lui, din motiv că nu se consideră vinovat fiindcă a intrat în casa

pătimitului pentru a-i cere acestuia restituirea unui împrumut dar nicidecum pentru

a-i viola domiciliul.

fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, fiind menținută sentința instanței

de fond fără modificări.

4.1. La adoptarea soluției date, instanța de apel a statuat că, instanța de fond

în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate

în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) CPP, le-a dat o

apreciere justă în sensul art. 101 CPP, din punct de vedere al pertinenței, utilității,

concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate

aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia corectă cu privire la

condamnarea inculpatului Ursu Nicolae în baza art. 179 alin. (1) Cod penal și în

baza acestei legi, fiindu-i corect stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime

de 150 unități convenționale în sumă de 3.000 lei.

În acest sens, instanța de apel a conchis că vinovăția inculpatului Ursu

Nicolae în baza art. 179 alin. (1) Cod penal, întru-totul s-a confirmat prin:

 Declarațiile părții vătămate Timofte Gh.;

 Declarațiile martorului David A.;

Totodată, instanța de apel a stabilit că probele menționate supra, combat

declarațiile inculpatului prin care ultimul susține că nu se face vinovat de săvîrșirea

infracțiunii incriminate, această metoda fiind aleasă întru evitarea răspunderii

penale.

4.2. La individualizarea pedepsei, instanța de fond a ținut pe deplin cont de

prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal.

art. 427 alin. (1) CPP, a contestat cu recurs ordinar hotărîrile pronunțate, solicitînd

casarea acestora pe motiv că dînsul a intrat la domiciliul victimei pentru a discuta

despre o datorie, astfel condamnarea lui în baza art.179 alin.(1) Cod penal este

ilegală.

cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea recursului ordinar, reieșind

din următoarele considerente.

6.1. Potrivit art. 432 alin. (4) Cod de procedură penală, recursul se consideră

admisibil în cazul în care acesta îndeplinește cerințele de formă și conținut, iar

temeiurile invocate se încadrează în cele enumerate în art. 427 Cod de procedură

penală – în caz, în care este prezentă încălcarea gravă a drepturilor persoanei, iar

cauza prezintă un interes deosebit pentru jurisprudență.

La fel, în sensul art. 429 alin. (1) CPP, recursul trebuie să fie motivat, iar

potrivit art. 430 CPP, trebuie să conțină elemente obligatorii stipulate expres, cu

motivarea temeiurilor prevăzute în art. 427 CPP.

Prin urmare, reglementarea dreptului de a declara recursul ordinar împotriva

hotărârii instanței de apel reprezintă, din partea titularului, atât un drept procesual de

dezvoltare a atribuțiilor prevăzute de lege, cît și o obligație de a formula cererea

respectivă în strictă conformitate cu cerințele stipulate în articolele 427, 429 și 430

CPP. Una din aceste cerințe este ca cererea respectivă să conțină motivele recursului

cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate, adică recursul să fie motivat.

Odată ce temeiul, aplicarea căruia ar conduce la soluția privind casarea

hotărârii atacate, nu este argumentat, instanța de recurs n-are dreptul ca, din oficiu,

să-l argumenteze, dat fiind faptul că se încalcă dreptul la un proces echitabil,

instanța devenind, astfel, părtinitoare.

De vreme ce temeiurile pentru care se poate declara recursul împotriva

hotărârilor instanțelor de apel sunt expuse și limitativ enunțate de art.427 CPP,

rezultă că motivarea acestuia trebuie să se refere numai la acele temeiuri cu

indicarea expresă a textelor de lege pe care se întemeiază.

6.2. Privitor la recursul nominalizat, declarat în ordinea art.420 CPP, în

raport cu analiza normativă ce reglementează calea de atac ordinară propriu–zisă ce

precede, se constată că inculpatul, criticând vinovăția sa în cele incriminate, a se

vedea pct. 5 al prezentei decizii, nu motivează ilegalitatea hotărârii atacate sub

aspectul cerințelor și exigențelor legii, dar s-a limitat la descrierea faptei,

neinvocînd nici un temei din cele 16 prevăzute la art. 427 CPP.

Deci, criticile formulate de recurent nu conțin indicii a unor erori de drept și,

respectiv nu sunt motivate sub aspectul casării hotărârilor recurate ca fiind ilegale.

În atare situație, se apreciază că recursul nominalizat nu conține argumentele

ilegalității deciziei instanței de apel, precum și în ce constă problema de drept de

importanță generală abordată în cauza dată – cerințe stipulate în art.430 pct.5) CPP,

ceea ce echivalează cu nemotivarea recursului.

În consecință, aflându-se în imposibilitate procesual-penală de a face o

analiză a fondului cauzei sub aspectul de drept privind verificarea hotărârii atacate

pe baza materialului din dosarul cauzei, Colegiul penal, în temeiul articolului 432

alin.(2) pct. 1) Cod de procedură penală, va decide asupra inadmisibilității

recursului ordinar declarat de inculpatul Ursu Nicolae.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Ursu Nicolae

Teodor împotriva sentinței Judecătoriei Anenii Noi din 05 aprilie 2013 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 09 iulie 2013, în propria cauză penală,

din motiv că nu îndeplinește cerințele de formă și conținut prevăzute de art. 429-430

Cod de procedură penală.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 15 ianuarie 2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Ion Arhiliuc

Liliana Catan