1ra-237/2014 — art. art. 186, 188 Cod penal

Dosarul nr. 1ra-237/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 februarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Constantin Gurschi,

Judecători – Liliana Catan și Ion Arhiliuc,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva sentinței

Judecătoriei Anenii Noi din 10 iulie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bender din 11 decembrie 2012, declarat de inculpatul

Lupașcu Nicolai Mihai, născut la 20 decembrie

1991, originar din s. Mărăndeni, r-nul Fălești, fără loc

permanent de trai, cu ultimul domiciliu în or. Tiraspol, str.

Tineretului.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06 aprilie 2012 - 10 iulie 2012;

Instanța de apel: 15 octombrie 2012 - 11 decembrie 2012;

Instanța de recurs: 13 noiembrie 2013 - 05 februarie 2014;

C O N S T A T Ă :

condamnat:

- în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la 1 an închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis;

- în baza art. 188 alin. (2) lit. e) și f) Cod penal la 8 ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin

cumul total al pedepselor aplicate, s-a stabilit pedeapsă definitivă de 9 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe s-a adăugat parțial la pedeapsa

numită, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința din 29 iulie 2011, fiindu-i

stabilită pedeapsă definitivă 10 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis.

Conform art. 103 Cod penal i-a fost numit inculpatului tratament medical forțat.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial și dispusă încasarea în beneficiul părții

vătămate prejudiciul material în sumă de 555 lei și prejudiciul moral în sumă de 5000 lei.

1

februarie 2012, între orele 13:00- 13:30, avînd intenția de a sustrage pe ascuns bunurile

altei persoane, aflîndu-se în ospeție la Rumeanțev Valentin, a.n. 29.04.2939, pe adresa r-

nul Anenii Noi, s. Varnița, str. Lipcani 9, folosindu-se de absența ultimului și de faptul că

a rămas singur în casă fără supraveghere, din camera adiacentă bucătăriei, de pe masă a

sustras 100 de bancnote cu nominalul de 5 ruble a regiunii transnistrene a Republicii

Moldova, echivalente cu 555 lei, cu care s-a folosit după propriile interese, cauzîndu-i

părții vătămate o daună în proporții considerabile.

Tot el, la 07 februarie 2012, aproximativ la ora 18:30, fiind în stare de ebrietate

alcoolică, aflîndu-se în locuința lui Rumeanțev Valentin și avînd scopul sustragerii

bunurilor, a săvîrșit un atac asupra acestuia cu aplicarea violenței periculoase în diferite

regiuni ale corpului, prin ce i-a cauzat ultimului leziuni corporale medii, după care,

continuîndu-și intențiile sale criminale a sustras deschis motocicletă de model „Minsk”

fără numere de înmatriculare, cauzînd părții vătămate o daună în proporții considerabile

în sumă de 500 lei.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. d) și art. 188

alin. (2) lit. e) și f) Cod penal.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie aplicată o

pedeapsă mai blîndă.

În argumentarea apelului declarat, inculpatul a invocat faptul că nu este vinovat în

săvîrșirea infracțiunii încriminate.

fost respins apelul inculpatului, ca fiind depus peste termen, cu menținerea sentinței

instanței de fond.

valoarea lor probatorie a fost analizată de către instanța de fond, iar temeiuri de a pune la

îndoială veridicitatea acestora nu au fost stabilite, mai mult ca atăt, vinovăția inculpatului

în comiterea infracțiunilor încriminate a fost confirmată prin probe concludente

administrate în cauza dată și anume declarațiile inculpatului, care și-a recunoscut vina

parțial, a părții vătămate și a martorilor.

Colegiul penal a considerat că instanța de fond a respectat prevederile art. 100 alin.

(4), 101 Cod de procedură penală, dînd o apreciere justă probelor, din punct de vedere al

pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce și a stabilit, cu

certitudine, toate aspectele de fapt și de drept, iar la stabilirea pedepsei a ținut cont de art.

art. 62 alin. (2), 75, 78, 84 și 85 Cod penal.

Referitor la acțiunea civilă, instanța de apel a reiterat că prima instanță în mod

întemeiat a admis-o parțial, deoarece probele cercetate și administrate în cauză și-au găsit

confirmare în ședința de judecată, iar partea vătămată a avut de suportat o traumă

psihologică profundă în urma acțiunilor săvîrșite de inculpat, care este obligat să

compenseze suferințele.

2

Totodată, instanța de apel a menționat că conform dispozițiilor art. 402 alin. (1)

Cod de procedură penală, (1) termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării

sentinței integrale sau, în cazul înaintării cererii în condițiile art. 399 alin. (2), de la data

înmînării copiei de pe sentința redactată, dacă legea nu dispune altfel.

Astfel, Colegiul penal a constatat că, inculpatul a depus cererea de apel la 20

septembrie 2012 și nu a solicitat repunerea în termen de atac, nu a invocat vre-un temei

motivat de omitere a termenului, cu toate că copia sentinței motivate i-a fost înmînată la

10 iulie 2012, fapt confirmat prin recipisa semnată de inculpat anexată la materialele

dosarului penal (f.d. 289).

Prin urmare, inculpatul a omis termenul de atac fără motive întemeiate, de aceea,

apelul a fost respins ca tardiv, fiind depus peste termenul prevăzut de legislație.

recurs ordinar, solicitînd casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri prin care să-i fie aplicată pedeapsă mai blîndă.

hotărîrilor primei instanțe și a instanței de apel, în camera de consiliu în baza materialelor

din dosar, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, ca fiind declarat peste termen

din următoarele considerente.

După cum s-a menționat mai sus, instanța de apel a respins apelul inculpatului din

motiv că s-a declarat peste termen. Instanța a constatat că inculpatul, primind contra

semnătură copia sentinței redactate la 10 iulie 2012 (f.d.289), nu a atacat cu apel sentința

în termenul de 15 zile, demonstrînd deci că este de acord cu aceasta, cu calificarea

faptelor și cu pedeapsa aplicată.

Astfel, Colegiul penal conchide că concluzia instanței de apel privind respingerea

apelului ca depus peste termen este legală și întemeiată, deoarece apelul a fost depus la

data de 20 septembrie 2012, adică cu mult mai tîrziu după epuizarea termenului de

declarare a acestuia, prevăzut de art.402 Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de recurs atestă că potrivit art.421 Cod de procedură penală,

coraportat la art.401 Cod de procedură penală, persoanele menționate în dispoziția acestei

norme procesuale sînt în drept să declare recurs ordinar.

În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală (redacția 05 aprilie

2012), termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

După cum rezultă din materialele dosarului, cauza penală a fost judecată în ordine

de apel în prezența inculpatului și a avocatului acestuia.

Conform procesului verbal al ședinței de judecată (f.d.308-309) dispozitivul

deciziei a fost pronunțat la 11 decembrie 2012 în prezența părților, iar copia deciziei a

fost expediată recurentului la 11 aprilie 2013, fapt confirmat prin scrisoarea de expediere

( f.d. 317) și prin semnătura inculpatului din 07 mai 2013 se confirmă primirea copiei

deciziei Curții de Apel Bender din 11 decembrie 2012.

Aceste momente certifică faptul că termenul de 30 de zile de contestare cu recurs a

deciziei instanței de apel, stabilit de art. 422 Cod de procedură penală nu a fost respectat,

3

deoarece recursul în cauză a fost declarat de condamnat abia la 15 octombrie 2013 (f.d.

321), conform plicului anexat la cererea de recurs, acesta a fost expediat din

Penitenciarul nr.11, or. Bălți la data de 11 octombrie 2013, fiind înregistrat în instanța de

recurs la 15 octombrie 2013, fără a se invoca motivele omiterii termenului de recurs.

Prin urmare, Colegiul penal consideră că recursul a fost depus peste termen. Or,

termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage

decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea

termenului se va respinge ca tardiv, deoarece legea procesual-penală ce reglementează

procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a

recursului.

În această ordine de idei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție consideră, că

recursul ordinar declarat de inculpatul Lupașcu Nicolai este inadmisibil, ca fiind declarat

peste termen.

pct. 2) Cod de procedură penală, Colegiul penal, în numele legii,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Lupașcu Nicolai

împotriva sentinței Judecătoriei Anenii Noi din 10 iulie 2012 și deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bender din 11 decembrie 2012 în propria cauză penală, ca fiind declarat

peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 05 februarie 2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Liliana Catan

Ion Arhiliuc

4