1ra-1218/2013 — art. 186 alin. 2 lit. d CP

Dosarul 1ra-1218/13

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 decembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte –Petru Ursache,

judecători – Ghenadie Nicolaev și Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul, în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Radu Sîli împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2013 în cauza

penală în privința lui

Caliniuc Igor Vasile, născut la 03 decembrie

1979, originar și domiciliat în s. Calmațui, r-nul

Hîncești.

Datele referitoare la termenul de examinare

a cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă :

Vasile a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art.

186 alin. (2) lit. d) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

Caliniuc Igor pentru faptul că el, în noaptea de 6 spre 7 septembrie 2012, în s.

Calmațui, r-nul Hîncești, prin acces liber, pe ascuns a sustras lucerna de pe cota de

teren cu suprafața de 0, 49 ha, ce aparține lui Angheleanu Valeriu, cauzîndu-i o

daună materială considerabilă în mărime de 1 500 lei.

acesteia cu condamnarea inculpatului conform învinuirii aduse, la o pedeapsă sub

formă de amendă în mărime de 400 unități convenționale și admiterea acțiunii

civile al părții vătămate în mărime de 1 900 lei, invocînd ilegalitatea sentinței de

achitare.

1

Recurentul a menționat că instanța greșit a ajuns la concluzia că învinuirea

înaintată inculpatului nu s-a confirmat, iar declarațiile acestuia urmau a fi apreciate

critic în raport cu celelalte probe administrate la urmărirea penală și cercetate în

ședința de judecată, acestea fiind formale, controversate, eronate și care nu

coroborau cu celelalte probe.

Acuzatorul de stat a considerat că la cercetarea cauzei în prima instanță au

fost prezentate suficiente probe concludente și utile, care au dovedit deplin vina lui

Caliniuc Igor de săvîrșirea infracțiunii incriminate.

Din textul apelului s-a conchis că, prima instanță a constatat eronat lipsa

probelor prin care s-a confirmat furtul săvîrșit, deși existența faptului furtului de

lucernă de la Angheleanu Valeriu a fost constatat.

2013, a fost respins ca nefondat, apelul procurorului, cu menținerea sentinței.

În motivarea deciziei sale, instanța de apel a menționat faptul că vinovăția

lui Caliniuc Igor în comiterea infracțiunii imputate nu a fost confirmată prin probe

concludente, iar prima instanță corect l-a achitat, din motiv că fapta nu a fost

săvîrșită de inculpat.

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, se solicită casarea deciziei

instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanță de apel, din motiv că

vinovăția lui Caliniuc Igor în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2)

lit. d) Cod penal a fost confirmată pe deplin prin cumulul de probe administrate în

cauza dată, cărora, în opinia recurentului, instanțele de judecată nu le-au dat o

apreciere juridică cuvenită, fapt ce a dus la achitarea nefondată a inculpatului, iar

decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, astfel

fiind pronunțată o hotărîre ilegală.

Instanța de apel, contrar dispozițiilor art. 24 Cod de procedură penală a

admis unilateral poziția invocată de partea apărării și fără a da o apreciere obiectivă

declarațiilor părții vătămate Angheleanu Valeriu, precum și a tuturor

circumstanțelor prin care se constată săvîrșirea infracțiunii de către inculpat, a

admis integral argumentele apărării care a susținut că inculpatul nu a săvîrșit fapta

de care este învinuit. Totodată, Colegiul penal a respins integral argumentele

acuzării, fără a se expune asupra declarațiilor părții vătămate și a procesului-verbal

de cercetare la fața locului, prin care au fost fixate urmele de automobil aflate pe

terenul ce aparține părții vătămate, care au forță probatorie într-un proces penal

contradictoriu.

Mai mult, nu au fost apreciate drept utile declarațiile părții vătămate, care a

indicat expres că urmele de roți de la automobil depistate pe terenul acestuia, a

doua zi după ce a fost depistat furtul, duc spre domiciliul lui Caliniuc Igor, pînă în

nemijlocita apropiere de gospodăria acestuia.

La fel, instanța de apel, fără a motiva care sunt argumentele sale în ce

privește achitarea lui Caliniuc Igor, a constatat că declarațiile părții vătămate

Angheleanu Valeriu sunt subiective deoarece partea vătămată este o persoană

interesată în soluționarea cauzei.

2

Astfel, instanța de apel a dat o apreciere incorectă probelor prezentate de

acuzare și nu a apreciat multilateral și obiectiv probele administrate, care dovedesc

cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează asupra inadmisibilității acestuia,

din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care se constată că este vădit neîntemeiat.

Drept temei pentru declararea recursului ordinar, procurorul a invocat

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, din care rezultă că

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept,

în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În fapt, decizia atacată corespunde tuturor prevederilor legii de procedură

penală, ea fiind legală și întemeiată.

Astfel, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar, ca

declarațiile părții vătămate Angheleanu Valeriu, al martorului Guiban Dionisie,

cererea părții vătămate Angheleanu Valeriu din 12 septembrie 2012 (f.d. 4);

procesul verbal de cercetare la fața locului cu fototabela (f.d. 7-10); actul de

constatare a prejudiciului din 07 septembrie 2012 (f.d. 13); certificatul eliberat de

Direcția Agricultură și Alimentație Hîncești la 24 septembrie 2012 (f.d. 32);

schema amplasării terenurilor (f.d. 34), verificîndu-le sub aspectul pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității, fapt ce face ca concluziile despre achitarea

lui Caliniuc Igor de sub învinuirea în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 186

alin. (2) lit. d) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat, să fie

întemeiate.

În susținerea acestora, instanța de apel corect a menționat faptul că la

judecarea cauzei, prima instanță a respectat normele procesuale, a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia privind achitarea

inculpatului, nefiind stabilită vinovăția acestuia.

Din textul recursului se conchide că autorul critică aprecierea probelor

administrate de instanța de apel, considerîndu-le necorespunzătoare

circumstanțelor de fapt ale cauzei, însă acest argument nu poate fi reținut de

instanța de recurs, întrucît motivul precum că probele au fost apreciate tendențios a

fost deja obiect de cercetare în instanța de apel și ultima întemeiat a conchis că

prima instanță just a argumentat concluzia sa privind aprecierea probelor.

Întemeiate sunt argumentele instanței de apel privind faptul că declarațiile

părții vătămate sunt subiective, aceasta fiind persoana interesată în soluționarea

cauzei, dar nu sunt suficiente pentru stabilirea vinovăției inculpatului, valoarea lor

probantă fiind apreciată în cumul cu alte probe.

Instanța de recurs ține să menționeze că este fără temei argumentul

recurentului privind faptul că procesele-verbale de cercetare la fața locului

confirmă vinovăția lui Caliniuc Igor în săvîrșirea infracțiunii incriminate.

3

Însă, prin procesul-verbal de cercetare a lanului cu lucernă ce aparține părții

vătămate nu se demonstrează vinovăția inculpatului, ci doar faptul sustragerii

lucernei.

Mai mult, din procesul-verbal de cercetare a locului de lîngă gospodăria

inculpatului, rezultă că lîngă gospodăria acestuia a fost depistat un stog cu fîn de

lucernă și urme de anvelope de la automobil, însă acest fapt nu demonstrează că

lucerna a fost sustrasă de pe lanul lui Angheleanu Valeriu, iar inculpatul nu a negat

că avea lucernă în gospodărie, dar că este de pe cîmpul său.

Instanța de apel corect a concluzionat că nu poate fi constatată vinovăția

inculpatului în săvîrșirea infracțiunii imputate nici prin fototabelele cu urme de

anvelope, anexate la procesele-verbale de cercetare la fața locului, deoarece prin

acestea doar s-au fixat niște urme și anvelopele de la automobilul ce aparține

inculpatului. Însă, în cadrul urmăririi penale, nu au fost efectuate careva măsurări,

constatări tehnico-științifice ce ar dovedi că urmele de anvelope depistate pe lanul

lui Angheleanu Valeriu coincid cu cele produse de anvelopele de la automobilul

inculpatului, întrucît lipsește concluzia specialistului în acest sens.

Referitor la argumentul recurentului precum că la pronunțarea hotărîrii de

achitare, instanța de apel s-a bazat exclusiv pe declarațiile inculpatului Caliniuc

Igor, neluînd în considerație declarațiile părții vătămate Angheleanu Valeriu, la fel

nu pot fi reținute de instanța de recurs întrucît aceste argumente sunt declarative,

iar probele prezentate au fost apreciate prin prisma prevederilor art. 27 Cod de

procedură penală.

În această ordine de idei, instanța de apel, a menționat că soluția primei

instanțe despre achitarea inculpatului, este corectă, deoarece pe parcursul urmăririi

penale și a judecării cauzei nu au fost prezentate probe suficiente precum că

inculpatul ar fi comis furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane,

cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Astfel, instanța de recurs menționează că conform art. 389 Cod de procedură

penală, sentința de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma

cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a fost

confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată, iar conform

art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, concluziile despre vinovăția persoanei, de

săvîrșirea unei infracțiuni nu pot fi întemeiate pe presupuneri, iar toate dubiile în

probarea învinuirii se interpretează în favoarea inculpatului, iar instanței de apel nu

i-au fost prezentate alte probe concludente și pertinente care ar confirma cu

certitudine vinovăția inculpatului, iar în lipsa acestora, îndoielile care nu pot fi

înlăturate corect au fost interpretate în favoarea acestuia.

Mai mult ca atît, argumentele reținute de acuzatorul de stat au fost obiectul

judecării în instanța de apel, iar aceasta, respectînd prevederile art. 414 alin. (3)

Cod de procedură penală, s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate, just

respingîndu-le.

Ținînd cont de cele enunțate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

enunță că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

432 Cod de procedură penală, Colegiul penal

4

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul, în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Radu Sîli împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2013 în cauza penală în privința lui Caliniuc

Igor Vasile, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 ianuarie 2014.

Președinte Judecător Judecător

(semnătura) (semnătura) (semnătura)

Petru Ursache Ghenadie Nicolaev Vladimir Timofti

Copia corespunde originalului

Judecător: Ghenadie Nicolaev

5