1ra-1215/2013 — art. 186 alin. 2 lit. b CP

Dosarul nr. 1ra-1215/2013

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

18 decembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Nicolae Gordilă și Elena Covalenco,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpatul Ungurean Mihail Iacov, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 23 mai 2012 și sentinței Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 29

februarie 2012, în propria cauză penală,

Ungurean Mihail Iacov, născut la 08 martie 1969, originar și

domiciliat r-l Șoldănești, s. Cotiujenii Mari.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

Ungurean Mihail Iacov, a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. b) Cod penal, la

3 ani închisoare. În baza art. 85 Cod penal, a fost adăugată în întregime pedeapsa

neexecutată, numită prin sentința Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 21.06.2005,

stabilindu-i pedeapsa definitivă 4 ani 9 luni 24 zile închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis.

A fost încasat din contul lui Ungurean M.I., în beneficiul Î.M. Regia Exploatarea

Drumurilor și Podurilor „Exdrupo”, prejudiciul material în sumă de 1 229,17 lei.

înțelegere prealabilă cu o persoană nestabilită de către organul de urmărire penală,

aflîndu-se pe str. Șos. Hîncești mun. Chișinău, urmărind scopul sustragerii pe ascuns

a bunurilor altei persoane, în mod tainic, a sustras grilaje de la blocul de captare a

apelor pluviale, aflate la balanța Î.M. Regia Exploatarea Drumurilor și Podurilor

„Exdrupo”, cauzându-i un prejudiciu material în sumă totală de 1 229,17 lei.

3.1 Inculpat, prin care a solicitat casarea acesteia cu rejudecarea cauzei, invocînd

că nu este vinovat, învinuirea în săvîrșirea infracțiunii imputate, nu este bazată pe

probe, martorii audiați nu au spus adevărul, nu s-a stabilit prezența amprentelor pe

obiectele sustrase.

1

3.2 Avocatul Postu Aliona, în numele inculpatului, care a solicitat casarea

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Ungureanu M.

să fie recunoscut nevinovat, invocînd că inculpatul nu a săvîrșit infracțiunea, ci s-a

aflat la momentul și locul nepotrivit, nu a fost stabilit în ședință de judecată cu-i îi

aparținea geanta cu grilaje, nu au fost depistate amprentele digitale ale inculpatului

pe grilajele sustrase.

fost admise apelurile inculpatului și avocatului său, A. Postu, din alte motive, fiind

casată sentința în partea stabilirii pedepsei definitive și pronunțată o nouă hotărîre,

prin care lui Ungureanu M., în baza art. 85 Cod penal, i-a fost stabilit pentru cumul

de sentințe, adăugînd parțial partea neexecutată a pedepsei, de care acesta a fost

liberat condiționat înainte de termen prin încheierea Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău din 26.08.2010 – 4 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip închis.

inculpatului este confirmată prin cumulul de probe și anume declarațiile

reprezentantului părții civile, Guitu Cristina, martorilor Gorea Serghei, Raiu

Dumitru, Luca Mihail și materialelor cauzei: procesul verbal de ridicare din

25.11.2011 (f.d. 26), procesul verbal de examinare a obiectului din 28.11.2011 (f.d. 28-

29).

Instanța de apel a reținut, că în cadrul confruntărilor dintre inculpat și martorii

Raiu D. și Luca M., ultimii și-au susținut declarațiile lor, precum că inculpatul

împreună cu persoana, care a fugit, demontau grilajele.

Argumentul apărării, precum că inculpatul nu a săvîrșit infracțiunea imputată,

nu a fost reținut de către instanța de apel, deoarece se combate prin declarațiile

martorilor Raiu D. și Luca M, care au declarat, că Ungureanu M.I. cu o persoană

necunoscută demontau grilajele, mai mult ca atît inculpatul a încercat să se înțeleagă

cu ei, pentru a-l lăsa să plece, propunându-le recompensă.

Referitor, la măsura de pedeapsă, instanța de apel a concluzionat că, prima

instanță la stabilirea pedepsei definitive, neîntemeiat a aplicat metoda cumulului

total, adăugînd chiar și zilele de închisoare și a considerat posibil de adăuga parțial,

doar un an din partea neispășită a pedepsei aplicate prin sentința anterioară.

care solicită casarea acestora în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie achitat, invocînd că:

- nu a participat la săvîrșirea infracțiunii;

- a fost învinuit de săvîrșirea infracțiunii imputate prin participație, fără a fi

stabiliți participanții și acțiunile sale urmau a fi calificate conform art. 41, 42, 43, 113

Cod penal;

- sentința este bazată pe presupuneri.

Curții Supreme de Justiție concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele

considerente.

2

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În pofida faptului, că recurentul a invocat ca temei de recurs prevederile pct. 6)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, fără a fi argumentat în acest sens, din

recursul supus judecării, se întrevede că inculpatul nu este de acord cu faptul, că în

acțiunile sale persistă elementele infracțiunii și nu au fost înlăturate toate dubiile

privind vinovăția sa, și ca urmare acesta solicită achitarea sa, temei care se regăsește

în art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală.

În conformitate cu art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, o hotărâre a

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul

când nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărîre de

condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub

învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi

mai blînde.

Însă, acest temei nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului menționat,

nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de recurent.

Sub aspectul situației „neîntrunire a elementelor infracțiunii” se înțeleg acele cazuri

cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei

infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre

acestea).

În opinia Colegiului penal, instanțele de fond și de apel, în conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, au examinat complet și obiectiv probele

administrate la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenței, atât pe

cele obținute în procesul urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de judecată, cât

ale apărării atât și ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui

Ungureanu M.I., să fie întemeiată și legală privind săvîrșirea infracțiunii prevăzute de

art. 186 alin. (2) lit. b) Cod Penal, furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, săvîrșit de către două persoane.

Instanța de recurs, consideră că argumentele recurentului, precum că nu a

săvîrșit infracțiunea imputată și sentința este bazată pe presupuneri sînt neîntemeiate,

deoarece, conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată desfășurat în

textul hotărârii instanței de fond și a deciziei instanței de apel, și anume: declarațiile

reprezentantului părții civile, Guitu Cristina, martorilor Gorea S., Raiu D., care a

declarat: „... au observat două persoane, care stăteau în genunchi și dezbăteau grilaje...”,

„Inculpatul, Ungureanu M., stătea față în față cu persoana, care demonta grilaje și a fugit, iar

el nu a dovedit...”, (f.d. 90-91), declarații similare a dat și martorul Luca M. (f.d. 88-89)

și sînt confirmate și prin materialele cauzei penale. Temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit și Colegiul constată, că în speța dată sînt

prezente toate elementele componente ale infracțiunii imputate inculpatului.

3

Totodată, Colegiul penal menționează că, infracțiunea de care a fost învinuit

inculpatul și prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. b) Cod penal și anume furtul săvîrșit de

două persoane, este varianta agravată a infracțiunii de furt și este parte componentă a

laturii obiective a acesteia și nu este necesar de a fi calificată cu aplicarea art. 41, 42, 43

Cod penal, precum invocă recurentul.

De asemenea, instanța de recurs reține că, argumentele formulate de recurent în

privința neparticipării sale la săvîrșirea infracțiunii, au fost obiectul discuției la

judecarea cauzei în instanța de fond și apel, cărora instanțele de judecată, le-a dat o

motivare corespunzătoare, argumentată și expusă în hotărîrile sale, concluzii cu care

Colegiul, este solidar și a căror reluare nu se mai impune, avînd în vedere și faptul

verificării hotărîrilor atacate în raport cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de

procedură penală, temeiuri de casare nu sînt stabilite.

Reieșind din cele enunțate, instanța de recurs, conchide că temeiurile indicate de

recurent nu sînt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi

temei de implicare a instanței de recurs în sensul rejudecării hotărîrilor judecătorești

și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Ungurean

Mihail Iacov, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23

mai 2012 și sentinței Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 29 februarie 2012, în

propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 ianuarie 2014.

Președinte: Petru Ursache

Judecători: Nicolae Gordilă

Elena Covalenco

4

Președinte: (semnătură) Petru Ursache

Judecători: (semnătură) Nicolae Gordilă

(semnătură) Elena Covalenco

Copia corespunde originalului

Judecător: Nicolae Gordilă

5