1ra-519/13 — art. 186 alin. 2 lit. c, d CP

Dosarul 1ra-519/13

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

15 mai 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte –Petru Ursache,

judecători – Ghenadie Nicolaev și Nicolae Gordilă,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Grigore Botnaru

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2013

în cauza penală în privința lui

Iusco Sergiu Mihail, născut la 28 decembrie

1967, originar din s. Sărata-Galbenă, r-nul

Hîncești, domiciliat mun. Chișinău, str. Columna

160 ap. 19;

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă :

Iusco Sergiu Mihail a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod

penal la 1 (un) an închisoare.

În baza art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de probă de 1 (un) an.

Acțiunea civilă a fost admisă integral, încasîndu-se din contul lui Iusco

Sergiu în beneficiul părții vătămate Lisnic Constantin prejudiciul material în

mărime de 4 770 (patru mii șapte sute șaptezeci) lei.

Iusco Sergiu, la 07 mai 2010, pe la orele 23:00, avînd scopul sustragerii pe ascuns

a bunurilor altei persoane și însușirea lor ulterioară, a pătruns în magazia amplasată

pe str. Columna 160, mun. Chișinău, de unde a sustras pe ascuns bunuri ce

1

aparțineau lui Constantin Lisnic, cauzînd părții vătămate o pagubă materială

considerabilă în sumă totală de 4 770 lei.

casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, deoarece nu este

vinovat de infracțiunea imputată lui.

3.1. Apelantul a invocat faptul că sentința de condamnare este neîntemeiată

deoarece nu se bazează pe probe directe și concludente.

2013, a fost admis apelul declarat de inculpat, casată sentința, cu pronunțarea unei

noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Iusco Sergiu a fost achitat de sub învinuirea în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, din motiv că fapta nu a fost

săvîrșită de inculpat.

A fost respinsă acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Constantin

Lisnic.

4.1. Instanța de apel a menționat faptul, că prima instanță a stabilit o situație

de fapt inexactă și a reținut o situație de drept incorectă, ca urmare a aprecierii

greșite a probelor administrate.

4.2. De către organele de urmărire penală, Iusco Sergiu a fost învinuit

precum că, la 07 mai 2010, pe la orele 23:00, avînd scopul însușirii ilicite a

bunurilor altei persoane, a pătruns în magazia amplasată pe str. Columna 160, mun.

Chișinău, ce-i aparținea familiei Constantin Lisnic, și, tainic, a sustras bunuri în

valoare totală de 4 770 lei.

instanței de apel, cu menținerea sentinței de condamnare, prin care Iusco Sergiu a

fost recunoscut vinovat de comiterea furtului, prin pătrundere în încăpere și cu

cauzarea de daune în proporții considerabile.

Recurentul a invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală și a motivat precum că, instanța de apel eronat și formal a apreciat probele

administrate în cauza penală și circumstanțele ei, nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în cererea de apel și a emis o decizie de achitare a inculpatului

cu încălcarea prevederilor art. 394 alin. (1) pct. 2 Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului, ca vădit

neîntemeiat, din următoarele considerente.

În recursul procurorului este invocat ca temei pentru recurs - prevederile art.

427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, conform căruia, o hotărîre a instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul cînd

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

2

Însă, instanța de recurs constată că, textul recursului procurorului nu

cuprinde o careva motivare ori argumentare din punct de vedere ale temeiurilor

stipulate în pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală.

Argumentele invocate referitor la procedura de apreciere a probelor, țin de

starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de competența instanțelor ierarhic

inferioare.

În fapt, decizia atacată corespunde tuturor prevederilor legii de procedură

penală, ea fiind legală și întemeiată.

Astfel, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar,

verificîndu-le sub aspectul pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, fapt ce

face ca concluziile despre achitarea lui Iusco Sergiu de sub învinuirea în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, din motiv că fapta

nu a fost săvîrșită de acesta, să fie întemeiate.

În susținerea acestora, instanța de apel corect a menționat faptul că vina lui

Iusco Sergiu, în sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane prin pătrundere,

cu cauzarea de daune în proporții considerabile, nu a fost dovedită prin careva

probe, iar declarațiile părții vătămate Lisnic Constantin, ale martorilor Draguțan

Ivan, Cojocaru Iurie, Socolov Alexandru, Filipciuc Ludmila și Gogu Liuba, au

servit drept temei pentru achitarea inculpatului.

Instanța de apel, justificat a concluzionat despre neadmiterea în calitate de

probe a declarațiilor martorului Socolov Alexandru, în baza art. 251 alin. (2) și 94

alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, acesta, la 21 septembrie 2010 dînd

declarații în limba rusă (f.d. 38), iar în cadrul ședințelor de judecată (f.d. 117) – în

limba de stat, fără participarea translatorului, ultimile fiind sumare și incomplete,

indicînd faptul că susține cele expuse la urmărirea penală, și anume că 1-a văzut pe

Iusco Sergiu în noaptea comiterii infracțiunii cum ducea niște lucruri. Însă, din

conținutul lor, nu rezultă date informative clare și precise, existînd dubii cu privire

la participarea inculpatului la furtul reținut în sarcina acestuia.

Totodată, declarațiile părții vătămate Lisnic Constantin, ale martorilor

Drăguțan Ivan și Cojocaru Iurie au demonstrat faptul că ei nu cunoșteau nemijlocit

împrejurările cazului, dar presupuneau, din spusele lui Socolov Alexandru, că

furtul a fost comis de Iusco Sergiu, declarații care au fost puse la baza vinovăției

inculpatului.

Instanța de recurs reține faptul că sunt întemeiate concluziile instanței de

apel precum că, mărturiile indirecte (din auzite), se consideră ca probe, însă ele

trebuie să se bazeze pe elemente de fapt, care inspiră credibilitate, pentru a fi

evitate îndoielile privind veridicitatea și exactitatea datelor relatate.

Astfel, analizînd declarațiile martorului Socolov Alexandru și mărturiile

indirecte ale lui Draguțan Ivan și Cojocaru Iurie, instanța de apel just a menționat

despre apariția dubiilor referitor la acordarea priorității lor în raport cu declarațiile

inculpatului, care a pledat nevinovat.

Este justă concluzia instanței de apel și privind faptul că plîngerea lui Lisnic

Constantin a fost depusă la 04 septembrie 2010 (f.d.25), poliția fiind însă sesizată

3

abia după 4 luni din ziua comiterii furtului și doar în circumstanța în care, la 29

august 2010, Iusco Sergiu a fost maltratat de către Lisnic Constantin si Tichem

Andrian, fiindu-i cauzate vătămări corporale ușoare (f.d. 104-107).

Sunt întemeiate concluziile instanței de apel precum că atît declarațiile

martorilor Filipciuc Ludmila, Gogu Liuba, cît și procesul-verbal de cercetare la

fața locului din 03 septembrie 2010 (f.d. 23) nu conțineau informații că Iusco

Sergiu a comis furtul din 07 mai 2010, or acesta din urmă a fost întocmit cu 6 zile

înainte de pornirea urmăririi penale, adică la 09 septembrie 2010, ora 16:40 (f.d.

1).

Ca urmare a celor invocate, procurorul nu a prezentat careva probe

incontestabile ce ar fi servit la identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăției,

la stabilirea unor împrejurări importante pentru aflarea adevărului, cum ar fi

constatările tehnico-științifice, percheziția și ridicarea obiectelor, ce ar confirma că

anume Iusco Sergiu a furat bunurile din casa familiei Lisnic la 07 mai 2010.

Instanța de recurs menționează că sunt întemeiate concluziile instanței de

apel precum că în lipsa administrării și valorificării urmelor de la locul infracțiunii,

în special nerecoltarea urmelor papilare, precum și absența acțiunilor de căutare și

găsire a bunurilor sustrase - corpurile delicte, se apreciază că organul de urmărire

penală n-a colectat probele necesare cu privire la identificarea făptuitorului, pentru

a se constata dacă este sau nu cazul să se trimită cauza penală în judecată în

condițiile legii și pentru a se stabili răspunderea acestuia.

Colegiul penal apreciază că, instanța de fond a stabilit o situație de fapt

inexactă și a reținut o situație de drept incorectă, ca urmare a aprecierii greșite a

probelor administrate. Soluția pronunțată nu este consecința unei activități eficiente

de judecată, or, sentința de condamnare trebuie să se bazeze pe fapte veridice bine

dovedite, care să nu provoace dubii asupra acestora, ceea ce se impunea în speță,

or, inculpatul n-a recunoscut fapta imputată.

Instanța de apel corect a conchis că învinuirea adusă lui Iusco Sergiu nu este

bazată pe probe directe ce ar confirma vinovăția acestuia, iar potrivit art. 8 alin. (3)

în coroborare cu art. 389 Cod de procedură penală, sentința de condamnare se

adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția

inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe

exacte, cercetate de instanța de judecată, cînd toate versiunile au fost verificate, iar

divergențele au fost lichidate și apreciate corespunzător.

Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate se interpretează

în favoarea inculpatului.

În acest aspect, instanța de apel just a concluzionat, că fapta prevăzută de

art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal nu a fost comisă de către inculpat, cu

adoptarea, conform art. 390 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, unei hotărîri

de achitare, din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de Iusco Sergiu.

Reieșind din aceste motive, instanța de recurs a ajuns la concluzia că

recursul ordinar declarat de procuror urmează a fi respins ca inadmisibil, fiind

vădit neîntemeiat.

4

Cod de procedură penală, Colegiul Penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Grigore Botnaru împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2013 în cauza penală în privința

lui Iusco Sergiu Mihail, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 iunie 2013.

Președinte Judecător Judecător

(semnătura) (semnătura) (semnătura)

Petru Ursache Ghenadie Nicolaev Nicolae Gordilă

Copia corespunde originalului

Judecător: Ghenadie Nicolaev

5