1ra-583/13 — 151 alin.1, 360 alin.1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- 151 alin.1, 360 alin.1 CP
- Temei legal
- 151 alin.1, 360 alin.1 CP
1ra-583/13 — 151 alin.1, 360 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
Dosarul 1ra-583/13
CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE
D E C I Z I E
29 mai 2013 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte –Petru Ursache,
judecători – Ghenadie Nicolaev și Nicolae Gordilă,
a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de
procurorul, în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sergiu Brigai și
inculpat împotriva sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 06 aprilie 2012
și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2012 în
cauza penală în privința lui
Melniciuc Petru Nicolae, născut la 12 iulie 1972,
originar și domiciliat în mun. Chișinău, bd. Mircea
cel Bătrîn 10 ap. 108;
Datele referitoare la termenul de examinare a
cauzei:
03.11.2011 – 06.04.2012 (prima instanță)
26.06.2012 – 12.12.2012 (instanța de apel)
23.04.2013 – 29.05.2013 (instanța de recurs)
Asupra admisibilității recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul
penal al Curții Supreme de Justiție
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 06 aprilie 2012,
Melniciuc Petru Nicolae a fost condamnat:
- în baza art. 151 alin. (1) Cod penal la 4 (patru) ani închisoare;
- în baza art. 360 alin. (1) Cod penal la 1 (un) an închisoare;
În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul
parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit pedeapsa definitivă de 4 (patru) ani și 6
(șase) luni închisoare în penitenciar de tip semiînchis.
Conform art. 90 Cod penal, executarea pedeapsei sub formă de închisoare a
fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 5 (cinci) ani.
1
Acțiunea civilă a fost admisă parțial și s-a încasat de la Meliniciuc Petru în
beneficiul părții vătămate Melniciuc Pavel prejudiciul material în sumă de 2 500
(două mii cinci sute) lei și cel moral în sumă de 3 200 (trei mii două sute) lei.
În fapt, instanța de fond, pe baza probelor administrate a constatat că
Melniciuc Petru Nicolae, la data de 11 iulie 2011, pe la orele 14:30, în timp ce se
afla în curtea blocului locativ nr. 22/1 situat pe str. Mihail Sadoveanu, mun.
Chișinău, în urma unui conflict declanșat cu fratele său, Melniciuc Pavel, intenționat
i-a aplicat ultimului, o lovitură cu un cuțit regiunea toracelui, provocîndu-i leziuni
corporale grave periculoase pentru viață.
Tot el, Melniciuc Petru, la data de 19 octombrie 2011, pe la orele 15:00, fiind
în biroul de serviciu nr. 503 din cadrul Comisariatului de Poliție sect. Ciocana, situat
pe str. Voluntarilor 3/1, mun. Chișinău, fiind escortat pentru a participa la acțiuni de
urmărire penală - „prezentarea spre cunoștință a materialelor cauzei penale", care se
afla în gestiunea procurorului în procuratura sect. Ciocana, mun. Chișinău - Vitalie
Ivanov, intenționat, din motive josnice, urmărind scopul eschivării de la răspunderea
penală, a luat cauza penală nr. 2011481052, în cadrul căreia, este învinuit de
comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal și a început să o
rupă, degradînd și distrugînd astfel o parte din documentele cauzei penale, care
conținea acte procedurale, adică documente, prin care se consemnează orice acțiune
procesuală prevăzută de Codul de procedură penală, și anume: ordonanțe, procese-
verbale, sentințe, decizii, care confirmă vinovăția ultimului, în cele încriminate.
Sentința a fost atacată cu apeluri de către:
- procuror, care a solicitat casarea parțială a acesteia în latura penală, cu pronunțarea
unei noi hotărîri prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de
închisoare.
Apelantul a invocat ilegalitatea sentinței la stabilirea pedepsei, instanța nu a
motivat necesitatea aplicării unei condamnări cu suspendarea condiționată a
executării pedepsei. La stabilirea ultimei, nu s-a ținut cont de criteriile generale de
individualizare a pedepsei penale și de faptul că inculpatul nu a colaborat cu
organele de urmărire penală, nu a recunoscut vina în cele imputate, mai mult ca atît,
instanța de fond nu a constatat vreo circumstanță atenuantă.
- inculpat, care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărîri de
achitare, invocînd faptul că la materialele cauzei nu sînt careva probe ce ar dovedi
vinovăția sa, iar urmărirea penală a fost efectuată cu încălcări de procedură, lipsa
expedierii citațiilor în cadrul urmăririi penale și anunțarea în căutare.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie
2012, au fost respinse ca nefondate apelurile procurorului și al inculpatului declarate
împotriva sentinței, cu menținerea ultimei fără modificări.
4.1. La adoptarea soluției sale, instanța de apel a argumentat, că starea de fapt
reținută în sarcina inculpatului Melniciuc Petru în baza art. 151 alin. (1) și art. 360
alin. (1) Cod penal de către prima instanță și expusă conform prevederilor legii în
sentința atacată a fost integral probată în cadrul judecării cauzei.
Au declarat recursuri ordinare împotriva deciziei instanței de apel:
2
- procurorul, invocă temeiurile art. 427 alin. (1) pct.6) și 10) Cod de
procedură penală, prin care solicită casarea deciziei instanței de apel, cu remiterea
cauzei la rejudecare din motiv că, inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă prea
blîndă în baza art. 90 Cod penal, instanțele de judecată neluînd în considerație
gravitatea infracțiunii comise și lipsa circumstanțelor atenuante ;
- inculpatul, fără a invoca vreun temei din art. 427 Cod de procedură penală,
și-a exprimat dezacordul cu hotărîrile de condamnare a instanțelor de fond în
privința sa, considerîndu-se nevinovat în săvîrșirea infracțiunii imputate si solicită
casarea lor, rejudecarea cauzei cu recalificarea acțiunilor lui sau pronunțarea unei
hotărîri prin care să fie achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunilor
prevăzute de art. 151 alin.(1), 360 alin. (1) Cod penal, motivînd că la materialele
dosarului nu există probe ce ar dovedi vinovăția sa, nu a făcut cunoștință cu
materialele cauzei la etapa urmăririi penale și ulterior cu sentința, a indicat că a fost
maltratat la ancheta preliminară, consideră incorecte concluziile raportului de
expertiză medico-legală nr. 1741/D din 20 iulie 2011 privind calificarea vătămărilor
corporale ale părții vătămate ca fiind grave și care prezintă pericol pentru viață, or,
ținînd cont de faptul că partea vătămată timp de 6 zile s-a tratat, acestea urmau a fi
calificate ca vătămări corporale ușoare, la fel, instanțele de fond eronat au
concluzionat că declarațiile părții vătămate și ale martorilor dovedesc vinovăția
recurentului în comiterea faptelor incriminate, învinuirea fiind bazată în
exclusivitate pe declarațiile martorului Papuc Dorel.
Verificînd argumentele invocate în recursurile ordinare în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora, ca vădit
neîntemeiate, din următoarele considerente.
Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în
care se constată că este vădit neîntemeiat.
Procurorul a invocat în recursul ordinar declarat ca temeiuri pentru recurs art.
427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală.
Conform pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, o hotărîre a
instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul
cînd instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea
atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar conform pct. 10) alin.
(1) al aceluiași articol, în cazul cînd - s-au aplicat pedepse în alte limite decît cele
prevăzute de lege.
Din conținutul recursului declarat de inculpat nu se menționează careva
temeiuri prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, însă din argumentele
expuse în recurs, Colegiul penal consideră că sunt relevante temeiurile pentru recurs
prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 8) și 12) Cod de procedură penală.
Conform acestor prevederi legale, o hotărîre a instanței de apel poate fi
supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul cînd nu au fost întrunite
elementele infracțiunii și cînd faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită,
însă instanța de recurs nu poate reține temeiurile invocate din motiv că inculpatul nu
3
a motivat prin careva argumente întemeiate dezacordul său cu condamnarea în baza
art. 151 alin. (1) și 360 alin. (1) Cod penal, ci doar a solicitat recalificarea acțiunilor
sale sau achitarea sa.
Astfel, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de
procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.
Cît privește recursul procurorului, acesta este deacord cu încadrarea juridică a
acțiunilor inculpatului în baza art. 151 alin.(1) Cod penal și 360 alin. (1) Cod penal,
criticînd doar aplicarea, la stabilirea pedepsei inculpatului, a prevederilor art. 90
Cod penal.
Instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură
penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar, verificîndu-le
sub aspectul pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, fapt ce face ca
concluziile despre condamnarea lui Melniciuc Petru în baza art. 151 alin.(1) și 360
alin. (1) Cod penal, cu suspendarea executării pedepsei, în baza art. 90 Cod penal pe
un termen de probă de 5 ani, să fie juste și întemeiate.
În susținerea acestora, prima instanță corect, la adoptarea sentinței de
condamnare, menținută prin decizia instanței de apel, a dat o apreciere justă atît
declarațiilor părții vătămate Melniciuc Pavel, ale martorilor Bucur Nadejda, Papuc
Dorel, Cîlcic Galina, Ivanov Vitalie, Leah Maxim și Țaruș Sergiu, cît și procesului-
verbal de cercetare la fața locului din 11 iulie 2011 cu planșă fotografică (vol. 1, f.d.
10-12), procesului-verbal de cercetare la fața locului din 19 octombrie 2011 (vol. 1,
f.d. 216-218/2), procesului-verbal de ridicare din 15 iulie 2011 (vol. 1, f.d. 38),
procesului-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 18 iulie 2011 (vol.
1, f.d. 31), cartela transportului VAZ 2104 (vol. 1, f.d. 19), raportului de expertiză
medico-legală nr. 1741/D din 20 iulie 2011 (vol. 1, f.d. 44-45), raportului de
expertiză medico-legală nr. 441 din 29 iulie 2011 (vol. 1, f.d. 51-55); raportului de
expertiză psihiatrică legală ambulatorie nr. 542a-2011 din 20 septembrie 2011 (vol.
1, f.d. 161-162), acestea fiind veridice și în coraborare cu celelalte probe.
Argumentele inculpatului, precum că nu a comis vătămarea intenționată
gravă a integrității corporale și a sănătății persoanei, care este periculoasă pentru
viață și degradarea, distrugerea documentelor ce aparțin instituțiilor, considerînd că
la materialele cauzei nu există probe în confirmarea vinovăției sale, sunt
neîntemeiate, instanța de apel just concluzionînd asupra faptului că versiunea
înaintată de inculpat este declarativă și contravine circumstanțelor cauzei, aceasta
fiind apreciată de instanțele de fond ca o metodă de apărare.
Referitor la argumentul inculpatului precum că învinuirea se bazează în
exclusivitate pe declarațiile martorului Papuc Dorel, care a indicat că la 11 iulie
2011, Melniciuc Petru s-a apropiat de Melniciuc Pavel și i-a aplicat o lovitură cu
obiectul pe care îl luase din automobilul de model „VAZ” de culoare albă, în partea
stîngă a toracelui, acesta a fost deja obiect de cercetare în instanța de apel și ultima
întemeiat a conchis că instanța de fond, în sentință a indicat de ce au fost admise
probele prezentate de către acuzare, în speță, declarațiile martorului Papuc Dorel,
care, ulterior, au fost anexate la procesul- verbal al ședinței de judecată și au
completat hotărîrea în cauză.
4
Argumentul inculpatului precum că la ancheta preliminară i-au fost încălcate
drepturile procesuale prin faptul că nu a făcut cunoștință cu materialele cauzei, nu
poate fi reținut de instanța de recurs, din motiv că conform procesului-verbal de
anunțare a învinuitului despre terminarea urmăririi penale și de prezentare a
materialelor dosarului penal pentru luarea cunoștinței din 28 octombrie 2011 (vol. 2,
f.d. 8), acestuia i-au fost prezentate spre cunoștință materialele cauzei, însă el a
refuzat de a se folosi de acest drept, fapt consemnat în procesul- verbal menționat.
Argumentul recurentului precum că nu a făcut cunoștință cu sentința instanței
de fond este neîntemeiat din motiv că, ca răspuns la cererea inculpatului din 18
aprilie 2012 (vol. 3, f.d. 57), acestuia i-a fost expediată copia sentinței în limba rusă
și limba română, la unica adresă indicată în materialele cauzei, fapt confirmat prin
scrisoarea din 02 mai 2012 (vol. 3, f.d. 84).
Argumentul inculpatului despre faptul maltratării sale la ancheta preliminară,
la fel, urmează a fi respins deoarece conform ordonanței din 17 noiembrie 2011
(vol. 3, f.d. 135), a fost dispusă neînceperea urmăririi penale, din motivul lipsei
faptului infracțiunii.
Cît privește argumentul procurorului precum că, instanțele de judecată, la
stabilirea pedepsei inculpatului, au aplicat art. 90 Cod penal, neluînd în considerație
faptul că acesta nu a recunoscut vina, nu se căiește sincer, are o atitudine răutăcioasă
față de părțile în proces, nu a întreprins nici o acțiune în vederea recuperării
pagubelor materiale, nu are loc permanent de trai, acestea nu pot fi reținute de
instanța de recurs, or, nerecunoașterea vinovăției este un drept al inculpatului
prevăzut de legislația în vigoare.
Cît privește argumentul procurorului despre aplicarea neîntemeiată, la
stabilirea pedepsei inculpatului, a prevederilor art. 90 Cod penal, din motivul
nerestituirii pagubei materiale părții vătămate, acesta este fără suport legal, fiindcă
alin.(3) al art. 90 Cod penal (2002), conform căruia, în cazul condamnării pentru o
infracțiune prin care s-au cauzat daune, instanța de judecată poate dispune
suspendarea condiționată a executării pedepsei cu condiția că daunele au fost
integral reparate pînă la pronunțarea hotărîrii judecătorești, a fost exclus prin Legea
nr.277 din 18 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial nr.41-44 din 24
februarie 2009; în vigoare din 24 mai 2009 astfel neexistînd impedimente pentru
aplicarea acestor prevederi legale.
La stabilirea pedepsei lui Melniciuc Petru, s-a ținut cont pe deplin de
principiile generale de aplicare a pedepsei prevăzute de art. 61 alin.(2) Cod penal, de
criteriile generale de individualizare a pedepsei conform prevederilor art. 75 Cod
penal, de personalitatea inculpatului, ostilitatea relațiilor dintre acesta și partea
vătămată pe motiv de partajare a averii succesorale, precum și de circumstanțele
cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, fiindu-i aplicată o pedeapsă
echitabilă, adecvată personalității inculpatului, faptelor comise, dar și
circumstanțelor cauzei.
Ținînd cont de cele enunțate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
enunță că recursurile procurorului și al inculpatului urmează a fi declarate
inadmisibile, fiindcă argumentele invocate sunt vădit neîntemeiate.
5
Din aceste motive, în conformitate cu prevederile pct. 4) alin. (2) art. 432
Cod de procedură penală, Colegiul penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul, în Procuratura
de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sergiu Brigai și inculpat împotriva sentinței
Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 06 aprilie 2012 și deciziei Colegiului penal
al Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2012 în cauza penală în privința lui
Melniciuc Petru Nicolae , ca fiind vădit neîntemeiate.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 iunie 2013.
Președinte Judecător Judecător
semnătura semnătura semnătura
Petru Ursache Ghenadie Nicolaev Nicolae Gordilă
Copia corespunde originalului
Judecător Ghenadie Nicolaev
6
Dosarul 1ra-583/13
CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE
D E C I Z I E
DISPOZITIV
29 mai 2013 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte –Petru Ursache,
judecători – Ghenadie Nicolaev și Nicolae Gordilă,
a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de
procurorul, în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sergiu Brigai și
inculpat împotriva sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 06 aprilie 2012
și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2012 în
cauza penală în privința lui
Melniciuc Petru Nicolae, născut la 12 iulie 1972,
originar și domiciliat în mun. Chișinău, bd. Mircea
cel Bătrîn 10 ap. 108;
Datele referitoare la termenul de examinare a
cauzei:
03.11.2011 – 06.04.2012 (prima instanță)
26.06.2012 – 12.12.2012 (instanța de apel)
23.04.2013 – 29.05.2013 (instanța de recurs)
În conformitate cu prevederile pct. 4) alin. (2) art. 432 Cod de procedură
penală, Colegiul penal
DECIDE:
Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul, în Procuratura
de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sergiu Brigai și inculpat împotriva sentinței
Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 06 aprilie 2012 și deciziei Colegiului penal
al Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2012 în cauza penală în privința lui
Melniciuc Petru Nicolae , ca fiind vădit neîntemeiate.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată se va pronunța la 19 iunie 2013.
Președinte Judecător Judecător
Petru Ursache Ghenadie Nicolaev Nicolae Gordilă
7