1ra-1062/2013 — art. 264 alin.3 lit.b, 266 Cod penal

Prin sentința Judecătoriei Căușeni din 18 februarie 2013, Ceban Piotr a fost condamnat: 1 - în baza art. 264 alin.(3) lit. b) Cod penal la 4 (patru) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 (doi) ani; - în baza art. 266 Cod penal – 1 (un) an închisoare; În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 (cinci) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 (doi) ani. Conform art. 90 Cod penal, executarea pedeapsei sub formă de închisoare a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 (doi) ani. Acțiunea civilă a reprezentantului părții vătămate Indoitu Piotr a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

În fapt, instanța de fond pe baza probelor administrate la dosar a constatat că, Ceban Piotr la 31 ianuarie 2011, în jurul orelor 22-00, conducînd pe str. Alba Iulia, or. Căușeni, automobilul de model VAZ-2102 cu n/î TG AB 274, din neglijență a încălcat prevederile art. 45 alin. (2) din Regulamentul Circulației Rutiere, dîndu-și astfel seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, dar considerînd în mod ușuratic că acestea vor putea fi evitate, observînd pe partea carosabilă în limita vizibilității o persoană culcată, care ulterior s-a dovedit a fi Indoitu Pavel, nu a redus viteza și nu a oprit mijlocul de transport pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, dar a manevrat cu scopul de a o ocoli, însă nu a reușit și ca urmare l-a traversat pe ultimul cu automobilul, provocîndu-i leziuni corporale grave periculoase pentru viață, în urma cărora partea vătămată a decedat. Tot el, Ceban Piotr, la 31 ianuarie 2011, în jurul orelor 22-00, după comiterea accidentului rutier, care s-a soldat cu decesul lui Indoitu Pavel, în scopul de a nu fi identificat, a părăsit locul accidentului rutier.

Împotriva sentinței au declarat apeluri : - reprezentantul părții vătămate Indoitu Piotr, care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care, lui Ceban Piotr să-i fie aplicată o pedeapsă mai aspră și să fie admisă integral acțiunea civilă; - avocatul Cevdari Vladimir în numele inculpatului, care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatul să fie achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunilor incriminate. La fel, a considerat că Ceban Piotr nu a încălcat Regulamentul Circulației Rutiere, deoarece deplasîndu-se pe str. Alba Iulia, or. Căușeni, el a observat în vizor un obiect negru, care semăna cu un sac de gunoi și a hotărît să-1 ocolească, dar nu a reușit și a mers peste el. Mai mult, a invocat că partea vătămată a încălcat regulile circulației rutiere, deoarece fiind în stare de ebrietate, a creat obstacole circulației rutiere.

Prin decizia Curții de Apel Bender din 23 mai 2013, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de reprezentantul părții vătămate Indoitu Piotr și avocatul Cevdari Vladimir în numele inculpatului, cu menținerea sentinței, fără modificări. 2 4.1. În motivarea deciziei sale, instanța de apel a menționat că, prima instanță corect a dat apreciere tuturor probelor existente și reieșind din circumstanțele cauzei, just a calificat acțiunile inculpatului în baza art.art. 264 alin. (3) lit. b), 266 Cod penal, cu aplicarea unei pedepse corespunzătoare faptelor săvîrșite. La fel, a conchis că instanța de fond just a admis în principiu acțiunea civilă, dar a lăsat ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile din motiv că nu au fost prezentate probe ce ar fi confirmat cuantumul pretențiilor înaintate.

Împotriva deciziei instanței de apel, succesorul părții vătămate Indoitu Piotr a declarat recurs ordinar, prin care, invocînd ca temei de declarare a recursului art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, menționează faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul său, neexpunîndu-se asupra solicitării privind aplicarea unei pedepse mai aspre inculpatului și incorect nu a examinat acțiunea civilă înaintată, lăsînd-o spre soluționare în ordinea procedurii civile. Din motivul nerestituirii prejudiciului material și moral, consideră că pedeapsa stabilită sub formă de închisoare inculpatului nu putea fi suspendată condiționat pe un termen de probă, concomitent solicitînd și admiterea acțiunii civile înaintate, cu încasarea prejudiciului material și moral cauzat.

Judecînd recursul ordinar, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente. Succesorul părții vătămate Indoitu Piotr, a invocat ca temeiuri de declarare a recursului ordinar- pct. pct. 6) și 10) alin.(1) al art. 427 Cod de procedură penală, însă Colegiul penal lărgit menționează că aplicabile în speța dată sunt temeiurile prevăzute de art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, conform cărora, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. În conformitate cu prevederile art.436 alin.(1) Cod de procedură penală, procedura de rejudecare a cauzei, după casarea hotărîrii în recurs, se desfășoară conform regulilor generale pentru examinarea ei. Conform alin.(2) al aceluiași articol, pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs sunt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămîne cea care a existat la soluționarea recursului. Potrivit prevederilor art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Însă, Colegiul penal lărgit menționează că instanța de apel, în decizia sa din 23 mai 2013, judecînd apelul succesorului părții vătămate Indoitu Piotr, insuficient a motivat faptul menținerii concluziei instanței de fond privind admiterea în 3 principiu a acțiunii civile înaintate de apelant, lăsînd-o spre examinare în ordinea procedurii civile, argumentînd că „nu au fost prezentate probe ce ar confirma cuantumul pretențiilor înaintate”, fiindcă conform materialelor cauzei, succesorul părții vătămate a prezentat probe în ședința de judecată ce ar fi confirmat cuantumul prejudiciului material solicitat. Astfel, instanța de recurs consideră că argumentul instanței de apel privind faptul că „nu au fost prezentate probe ce ar confirma cuantumul pretențiilor înaintate” este incorect, probe fiind prezentate(f.d.199-205), însă instanța de apel urma să se expună asupra suficienței acestora pentru stabilirea cuantumului exact al pagubei materiale cauzate succesorului părții vătămate. Concomitent, Colegiul penal lărgit reiterează că instanța de apel neîntemeiat nu s-a expus nici în partea încasării prejudiciului moral de la inculpat, cu toate că ultima putea evalua cuantumul acestuia, luînd în considerație suferințele fizice și psihice ale recurentului, călăuzitoare în acest sens fiind și Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 9 din 09 octombrie 2006, cu privire la aplicarea de către instanțele de judecată a legislației ce reglementează repararea prejudiciului moral. Mai mult ca atît, succesorul părții vătămate, invocînd în apel că pedeapsa sub formă de închisoare stabilită inculpatului, cu aplicarea art. 90 Cod penal este prea blîndă în raport cu faptele comise, ultimul săvîrșind o infracțiune din imprudență și una cu intenție, instanța de apel, contrar legislației procesual- penale, în general nu s-a expus în această parte, fapt ce contravine alin. (5) al art. 414 Cod de procedură penală. La fel, nu poate fi reținut nici argumentul instanței de fond, menținut tacit de instanța de apel, precum că succesorul părții vătămate Indoitu Piotr nu a fost împuternicit în mod legal de către partea vătămată Indoitu Anna, de a-i reprezenta interesele în instanța de judecată, din motiv că la materialele cauzei, există ordonanța de recunoaștere în calitate de succesor al părții vătămate și părții civile din 28 noiembrie 2011 a cet. Indoitu Piotr (f.d.132), cît și cererea lui Indoitu Anna(f.d.207), prin care ea confirmă împuternicirile acordate recurentului pentru a o reprezenta în ședințele de judecată. Prin urmare, instanța de apel a admis erori procesuale, care nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs ordinar deoarece soluționarea acestora ține de desfășurarea legală a procedurii de judecată în instanța de apel care, conform art.414 Cod de procedură penală, trebuie să judece apelurile din punct de vedere al stării de fapt și de drept, deci al legalității și temeinicii sentinței atacate. 4 În cadrul rejudecării cauzei, instanța de apel, urmează să țină seama de motivele indicate în prezenta decizie, care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414, 419 Cod de procedură penală, să verifice minuțios legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apeluri și să adopte o hotărîre legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

Reieșind din cele expuse, în conformitate cu art. 435 alin. (1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit D E C I D E : Admite recursul ordinar declarat de succesorul părții vătămate Piotr Indoitu. Casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 23 mai 2013 în cauza penală în privința lui Ceban Piotr Efim, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel în alt complet de judecători. Decizia nu este supusă căilor de atac, pronunțată în ședință publică la data de 26 decembrie 2013. Președinte Petru Ursache Judecători Ghenadie Nicolaev Vladimir Timofti Elena Covalenco Nicolae Gordilă 5