1ra-1200/2013 — art. 179 alin. 1 CP

Dosarul nr.1ra-1200/13

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

11 decembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

președinte –Petru Ursache,

judecătorii –Ghenadie Nicolaev și Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul, în Procuratura de nivelul Curții de Apel Bender, Raisa Bațura împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 02 octombrie 2012 în cauza

penală în privința lui

Pleșca Gheorghe Marc, născut la 02 ianuarie 1960,

originar și domiciliat în s. Suchirceni, r-nul Căușeni;

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă :

Marc a fost achitat de sub învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 179

alin. (1) Cod penal din motiv că, fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Gheorghe, locuitor al s.Suchirceni, r-nul Căușeni, pentru faptul că el, la data de 11

septembrie 2011, pe la orele 10:00, ilegal a pătruns în domiciliul lui Solotchi

Ghenadie și Solotchi Vera, locuitori al aceluiași sat.

cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care Pleșca Gheorghe să fie condamnat în baza

art. 179 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea unei pedeapse sub formă de amendă în

mărime de 300 unități convenționale.

Apelantul a menționat că prima instanță, greșit a reținut, că vina inculpatului nu

și-a găsit confirmare, fără a fi constatată intenția acestuia de a intra ilegal în

1

domiciliul familiei Solotchi, fără consimțămînt, faptul dat fiind infirmat prin

declarațiile părții vătămate și a martorilor audiați în cauză.

Acuzatorul de stat a invocat aprecierea instanței ca fiind unilaterală și bazată

doar pe declarațiile inculpatului, care în scopul de a se apăra, nu a recunoscut vina,

declarînd că nu a pătruns în ograda familiei Solotchi, doar a mînat gîștele prin poarta

intredeschisă a gospodăriei acestora.

Mai mult, instanța a lăsat fără apreciere și faptul că, inculpatul cu familia

Solotchi se aflau de mai mult timp în relații ostile.

2012, a fost respins ca nefondat apelul procurorului, cu menținerea sentinței fără

modificări.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a statuat că, prima instanță,

călăuzindu-se de principiul prezumției nevinovăției, în mod întemeiat a ajuns la

concluzia, că cercetînd nemijlocit toate probele prezentate și interpretînd toate dubiile

în favoarea inculpatului, s-a constatat lipsa laturii obiective, cît și a laturii subiective

ale componenței de infracțiune incriminate inculpatului.

În cadrul cercetării judecătorești nu s-a constatat în afara unor dubii rezonabile,

că inculpatul Pleșca Gheorghe ar fi avut intenția să pătrundă în domiciliul părții

vătămate fără consimțămîntul acesteia, nici pătrunderea propriu-zisă, prin care se

înțelege, ca introducerea contrar legii, a făptuitorului cu întreg corpul său în spațiul,

în care victima își are domiciliul său.

de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de

judecători, în vederea pronunțării unei hotărîri de condamnare în privința

inculpatului.

Recurentul, invocînd ca temei de declarare a recursului- art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, menționează faptul că decizia nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția și instanța de apel nu s-a pronunțat pertinent și obiectiv asupra

tuturor motivelor invocate în apelul procurorului, făcînd o selectare a probelor din

dosar, luînd ca bază probele favorabile inculpatului, ignorînd faptul că ele nu sunt

obiective, credibile și consecvente.

Instanța de apel a pus la baza hotărîrii pronunțate în exclusivitate declarațiile

inculpatului, persoană care are interesul firesc de a se eschiva de răspundere și

pedeapsă penală prin orice metode, inclusiv și prin construirea unei versiuni false.

La fel, consideră că nu s-a ținut cont că pătrunderea ilegală în domiciliul sau în

reședința unei persoane fără consimțămîntul acesteia se consideră consumată din

momentul pătrunderii pe teritoriul aflat în proprietatea altuia.

Astfel, instanța de apel a examinat cauza penală cu încălcarea prevederilor art.

414 alin. (1) și 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, care echivalează cu

eroarea judiciară care nu poate fi corectată de instanța de recurs, deoarece conform

art. 435 alin. (1) lit. c) Cod de procedură penală, aceasta nu este în drept să agraveze

situația inculpatului prin rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri.

2

cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Drept temei pentru declararea recursului ordinar, procurorul a invocat

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, din care rezultă că

hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept, în

cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

În fapt, decizia atacată corespunde tuturor prevederilor legii de procedură

penală, ea fiind legală și întemeiată.

Astfel, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar, ca

declarațiile părții vătămate Solotchi Vera, ale martorilor Solotchi Doina, Solotchi

Gheorghe, Armaș Ana, Armaș Onisim, Diaconu Vitalie, verificîndu-le sub aspectul

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, fapt ce face ca concluziile despre

achitarea lui Pleșca Gheorghe de sub învinuirea în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de

art. 179 alin.(1) Cod penal, din motiv că fapta acestuia nu întrunește elementele

infracțiunii, să fie întemeiate.

În susținerea acestora, instanța de apel corect a menționat faptul că la judecarea

cauzei, prima instanță a respectat normele procesuale, a stabilit circumstanțele de fapt

și de drept și just a ajuns la concluzia privind achitarea inculpatului, nefiind stabilită

vinovăția acestuia.

Din textul recursului se conchide că autorul critică aprecierea probelor

administrate de instanța de apel, considerîndu-le necorespunzătoare circumstanțelor

de fapt ale cauzei, însă acest argument nu poate fi reținut de instanța de recurs,

întrucît motivul precum că probele au fost apreciate tendențios a fost deja obiect de

cercetare în instanța de apel și ultima întemeiat a conchis că prima instanță just a

argumentat concluzia sa privind aprecierea probelor.

În susținerea opiniei sale, Colegiul penal a menționat că prima instanță, la

adoptarea sentinței, călăuzindu-se de principiul prezumției vinovăției, în mod

întemeiat a ajuns la concluzia, că cercetînd toate probele și interpretînd toate dubiile

în favoarea inculpatului, just a constatat lipsa laturii obiective și subiective ale

componenței de infracțiune incriminate inculpatului, întrucît, în cadrul cercetării

judecătorești nu s-a constatat în afara unor dubii rezonabile, că inculpatul Pleșca

Gheorghe ar fi avut intenția să pătrundă în domiciliul părții vătămate fără

consimțămîntul acesteia, dar nu s-a constatat nici pătrunderea propriu-zisă, prin care

se înțelege, ca introducerea contrar legii, a făptuitorului cu întreg corpul său în

spațiul, în care victima își are domiciliul său.

Referitor la argumentul recurentului precum că la pronunțarea hotărîrii de

condamnare, instanța de apel s-a bazat exclusiv pe declarațiile inculpatului Pleșca

Gheorghe, neluînd în considerație declarațiile părții vătămate Solotchi Vera, ale

martorilor Solotchi Doina, Solotchi Gheorghe, la fel nu pot fi reținute de instanța de

recurs întrucît aceste argumente sunt declarative, iar probele prezentate au fost

apreciate prin prisma prevederilor art. 27 Cod de procedură penală.

3

În această ordine de idei, instanța de apel, a menționat că soluția primei instanțe

despre achitarea inculpatului, este corectă, deoarece pe parcursul urmăririi penale și a

judecării cauzei nu au fost prezentate probe precum că inculpatul ar fi comis violarea

de domiciliu, adică pătrunderea sau rămînerea ilegală în domiciliul altei persoane fără

consimțămîntul acesteia, ori refuzul de a-l părăsi la cererea ei.

Astfel, instanța de recurs menționează că conform art. 389 Cod de procedură

penală, sentința de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării

judecătorești, vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a fost confirmată prin

ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată, iar conform art. 8 alin. (3) Cod

de procedură penală, concluziile despre vinovăția persoanei, de săvîrșirea unei

infracțiuni nu pot fi întemeiate pe presupuneri, iar toate dubiile în probarea învinuirii

se interpretează în favoarea inculpatului, iar instanței de apel nu i-au fost prezentate

alte probe concludente și pertinente care ar confirma cu certitudine vinovăția

inculpatului, iar în lipsa acestora, îndoielile care nu pot fi înlăturate corect au fost

interpretate în favoarea acestuia.

Mai mult ca atît, argumentele reținute de acuzatorul de stat au fost obiectul

judecării în instanța de apel, iar aceasta, respectînd prevederile art. 414 alin. (3) Cod

de procedură penală, s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate, just

respingîndu-le.

Ținînd cont de cele enunțate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

enunță că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Cod de procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul, în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Bender, Raisa Bațura împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bender din 02 octombrie 2012 în cauza penală în privința lui Pleșca

Gheorghe Marc, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 decembrie 2013.

Președinte Judecător Judecător

Petru Ursache Ghenadie Nicolaev Vladimir Timofti

4