1ra-1137/13 — 192 alin 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- 192 alin 1 CP
- Temei legal
- 192 alin 1 CP
1ra-1137/13 — 192 alin 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
Dosarul nr. 1ra-1137/13
CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE
D E C I Z I E
04 decembrie 2013 mun. Chișinău
Colegiul penal în componență:
președinte – Constantin Gurschi,
judecătorii – Ion Arhiliuc și Iurie Diaconu, examinînd admisibilitatea în
principiu a recursului ordinar declarat de condamnatul Cegodari Igor împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 iunie 2013, în cauza
penală în privința lui
Cegodari Igor Vasile, născut la 23 ianuarie 1977, originar și
domiciliat în mun. Chișinău, str. C. Brîncuși, 146, ap. 75, cetățean
al R. Moldova.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
Instanța de fond din 24 ianuarie 2012 - pînă la 22 martie 2013;
Curtea de Apel Chișinău din 26 aprilie - pînă la 12 iunie 2013;
Curtea Supremă de Justiție din 08 octombrie - pînă la 04
decembrie 2013;
Colegiul penal asupra recursului,-
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 22 martie 2013,
Cegodari Igor a fost condamnat în baza art. 192 alin. (1) Cod penal, la 2 ani
închisoare, iar în baza art. 84 alin. (4) Cod penal, în termenul pedepsei stabilite prin
sentința dată, a fost inclusă durata pedepsei executate parțial în baza sentinței
Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 04.04.2012, fiindu-i stabilită lui I.
Cegodari pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate,
pedeapsa definitivă de 2 ani și 3 zile închisoare, cu executarea în penitenciar de tip
semiînchis.
1.1. Prin aceiași sentință a fost încetat procesul penal în privința lui Cegodari
Igor în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (1) Cod penal, în legătură cu
împăcarea părții vătămate L. Damian cu inculpatul.
A fost admisă acțiunea civilă, fiind încasat de la Cegodari Igor în beneficiul
Valentinei Boguțcaia suma de 1.000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut în fapt, că Cegodari
Igor la 07 decembrie 2011 în intervalul de timp cuprins între ora 20:20-20:25 în
apropierea stației de troleibuze de pe str. Alecu Russo 10, mun. Chișinău, avînd
scopul sustragerii bunurilor altei persoane a sustras din geanta lui Boguțcaia
Valentina în timp ce aceasta se deplasa cu rutiera 116, din regiunea străzii Alecu
Russo, 2, în sectorul Ciocana, mun. Chișinău, portmoneul de dame la prețul de 50
1
lei, în care erau 160 lei, cauzîndu-i acesteia o pagubă materială considerabilă în
sumă totală de 210 lei.
Astfel, acțiunile inculpatului Cegodari I., pe acest capăt de învinuire au fost
încadrate în baza art. 192 alin. (1) Cod penal – pungășie, adică acțiunea în scopul
sustragerii bunurilor altei persoane din buzunare, genți sau din alte obiecte prezente
la persoană.
Tot el, Cegodari Igor la 12 martie 2012 aproximativ la orele 19:50, avînd
scopul sustragerii bunurilor altei persoane, deplasîndu-se cu rutiera care circulă în
mun. Chișinău pe ruta nr. 129, de la str. M. Kogălniceanu pînă la str. Alexandru cel
Bun, a deschis geanta lui Damian L. de unde i-a sustras pe ascuns un portmoneu în
valoare de 200 lei, în care se aflau banii în numerar în sumă de 380 lei, 3 lei
românești, buletinul de identitate, polița de asigurare, carnetul sindical pe numele lui
Damian L., prin ce i-a cauzat un prejudiciu material considerabil în valoare totală de
596 lei.
Astfel, acțiunile inculpatului Cegodari I., pe acest capăt de învinuire au fost
încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal – furt, adică sustragerea pe
ascuns a bunurilor altei persoane săvîrșită, cu cauzarea de daune considerabile.
Avocatul Nicolae Popescu în numele inculpatului și inculpatul Cegodari
Igor, au contestat cu apeluri sentința instanței de fond, solicitînd casarea acesteia,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, deoarece fapta nu a
fost săvîrșită de inculpat.
În acest sens, apelanții au invocat că nu au fost prezentate careva probe certe
care ar confirma vinovăția inculpatului în sustragerea din geanta lui Boguțcaia V.,
deoarece nimeni din cei prezenți în microbuzul cu care se deplasau inculpatul și
partea vătămată, nu au văzut că anume Cegodari I. ar fi sustras bunurile indicate în
rechizitoriu.
Cît privește epizodul cu partea vătămată L. Damian, inculpatul Cegodari I. a
fost pus sub învinuire în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, lucru menționat în
repetate rînduri în sentință, însă în dispozitivul sentinței instanța a încetat procesul
penal în privința lui Cegodari I. în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 192 alin.
(1) Cod penal, în legătură cu împăcarea părții vătămate Damian L. cu inculpatul.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 iunie 2013,
au fost admise apelurile avocatului Nicolae Popescu în numele inculpatului și al
inculpatului Cegodari Igor, casată parțial sentința instanței de fond, rejudecată cauza
și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care
potrivit art. 109 Cod penal, a fost admis acordul de împăcare dintre partea vătămată
L. Damian cu inculpatul Cegodari I. și conform art. 391 alin. (1) pct. 1) CPP, a fost
încetat procesul penal intentat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal.
Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute fără modificări.
4.1. La adoptarea soluției date, instanța de apel a statuat că, starea de fapt
reținută și de drept apreciată de instanța de fond concordă cu circumstanțele stabilite
în baza probelor administrate în cauză, acțiunile inculpatului I. Cegodari fiind corect
încadrate în baza art. 192 alin. (1) Cod penal, pe epizodul sustragerii bunurilor de la
Boguțcaia V., soldat cu cauzarea de daune materiale în proporții considerabile.
2
La acest capitol instanța de apel a conchis, că argumentele apărării prin care se
solicită achitarea inculpatului, sunt neîntemeiate în raport cu faptul că inculpatul nu
este pentru prima oară pe banca acuzaților, în privința acestuia au fost intentate peste
15 procese penale, or, în asemenea împrejurări instanța de apel nu a avut motive de a
pune la îndoială declarațiile părții vătămate care a fost preîntâmpinată despre
răspunderea penală în baza art. 312-313 CPP.
4.2. Referitor la individualizarea pedepsei, instanța de apel a stabilit că prima
instanță a ținut pe deplin cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, iar acțiunea civilă
a fost corect soluționată.
4.3. Totodată, instanța de apel a constatat, că afirmația din apelul apărării
precum că instanța de fond incorect a încetat procesul penal în baza art. 192 alin. (1)
Cod penal, odată ce acțiunile lui I. Cegodari privind sustragerea bunurilor din geanta
lui L. Damian, au fost încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, are
relevanță și este fondat, or, lecturînd textul sentinței se reliefează împrejurarea cînd
instanța de fond a admis și motivat tranzacția de împăcare dintre partea vătămată L.
Damian și inculpat pe faptul furtului, dar a încetat procesul penal pe acest episod
făcînd referire la pungășie, astfel, partea descriptivă a sentinței nu corespunde cu
dispozitivul.
Inculpatul Cegodari Igor, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 16) CPP, a
contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel, solicitînd casarea acesteia,
rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru
prima instanță prin care, să fie încetat procesul penal în privința lui I. Cegodari pe
epizodul sustragerii bunurilor lui Boguțcaia V. din motiv că fapta greșit a fost
încadrată, ceea ce impune soluția că în acțiunile inculpatului nu sunt întrunite
elementele componenței de infracțiune.
În susținerea cerințelor menționate supra, recurentul cu referire la Hotărîrea
Plenului CSJ nr. 23 din 28.06.2004 ”Cu privire la practica judiciară în procesele
penale despre sustragerea bunurilor”, susține că în cazul sustragerii prin metoda
pungășiei a banilor, bunurilor, cu cauzarea daunelor considerabile ori în proporții
mari și deosebit de mari, faptele se vor califica în baza art. 186, 195 Cod penal. În
cazul dat partea vătămată Boguțcaia V. a declarat că pentru ea suma de 210 lei, este
considerabilă, deci în viziunea recurentului, acțiunile lui urmau a fi încadrate în baza
art. 186 Cod penal, și, deoarece acțiunile lui nu întrunesc obiectul infracțiunii (500
lei), instanța de fond și apel urmau să înceteze procesul penal în privința lui pe
epizodul sustragerii bunurilor lui Boguțcaia V., deoarece în acțiunile lui nu sunt
întrunite elementele componenței de infracțiune (obiectul).
Verificînd argumentele invocate de inculpatul Cegodari Igor, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea recursului
ordinar, reieșind din următoarele considerente.
6.1. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în
care constată că este vădit neîntemeiat.
În pct. 18 din Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.9 din 30.X.2009 „Cu privire
la judecarea recursului ordinar în cauza penală”, este atenționat că instanța de
3
recurs controlează dacă s-a aplicat corect dreptul față de faptele constatate de către
instanța de apel și dacă faptele au fost constatate respectîndu-se normele de drept
material sau procesual.
Sub acest aspect Colegiul penal, atestă că, instanța de apel la judecarea cauzei
în ordine de apel nu a comis careva erori de drept.
6.2. Colegiul penal, reține că instanța de apel, rejudecînd cauza și verificînd
probele administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate în ședința
de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) CPP, le-a dat o apreciere
justă potrivit art. 101 CPP, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții,
veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și
de drept, astfel ajungînd la concluzia corectă cu privire la vinovăția condamnatului
Cegodari Igor Vasile în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (1) Cod
penal, pe epizodul sustragerii bunurilor de la Boguțcaia V., fiindu-i corect stabilită
pedeapsa sub formă de 2 ani închisoare.
În ce privesc criticele formulate de recurent, enunțate la pct. 5. al prezentei
decizii, prin care se susține că acțiunile inculpatului Cegodari I. pe epizodul
sustragerii bunurilor părții vătămate Boguțcaia V. urmau a fi încadrate în baza art.
186 alin. (2) lit. d) Cod penal, Colegiul penal menționează că, în cererea de apel
înaintată de către avocatul Nicolae Popescu în numele inculpatului și de inculpatul
Cegodari I., nu a fost contestată încadrarea juridică pe epizodul sustragerii bunurilor
părții vătămate Boguțcaia V., dar a fost solicitată achitarea inculpatului, poziție
susținută și în cadrul judecării apelului. Astfel, ulterior în cererea de recurs,
condamnatul recunoaște sustragerea bunurilor de la victimă, însă nu este de acord cu
încadrarea juridică a faptei.
Or, potrivit alin. (2) al art. 427 CPP, temeiurile menționate la alin.(1) pot fi
invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut
loc în instanța de apel.
Colegiul penal lărgit menționează că recurentul greșit a interpretat explicațiile
date la pct. 19 din Hotărîrea Plenului CSJ nr. 23 din 28.06.2004 ”Cu privire la
practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor”.
Astfel, dacă de acceptat poziția recurentului, precum că acțiunile inculpatului
de sustragere prin pungășie a bunurilor în sumă de 210 lei, urmau a fi reîncadrate în
baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, și, deoarece acțiunile inculpatului nu
întrunesc obiectul infracțiunii (500 lei), procesul penal trebuia să fie încetat, - soluția
finală ar fi fost alta, de atragere la răspundere contravențională a inculpatului în baza
art.105 Cod contravențional.
Însă, din dispoziția art.105 Cod contravențional rezultă că, prin sustragerea în
proporții mici din avutul proprietarului (art.18 CC-valoarea pagubei pricinuite care,
la momentul săvîrșirii contravenției, nu depășește 25 de unități convenționale), se
subînțelege “sustragerea în proporții mici din avutul proprietarului prin furt,
însușire, delapidare, abuz de serviciu sau escrocherie” și nici într-un caz „prin
pungășie”.
Așa fiind, acțiunile inculpatului Cegodari I., pe acest capăt de învinuire au fost
corect încadrate în baza art. 192 alin. (1) Cod penal – pungășie, adică acțiunea în
4
scopul sustragerii bunurilor altei persoane din buzunare, genți sau din alte obiecte
prezente la persoană.
Astfel, raportând situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2)
CPP, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a hotărîrilor adoptate în cauza
inculpatului Cegodari Igor Vasile și, prin urmare, se impune soluția
inadmisibilității recursului ordinar declarat de inculpat, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de condamnatul Cegodari Igor
Vasile împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 iunie
2013, în propria cauză penală, fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată integral la 26 decembrie 2013.
Președinte Constantin Gurschi
Judecători Ion Arhiliuc
Iurie Diaconu
5