1 ra-1145/2013 — 151 al 4, CP

Prin sentința Judecătoriei Ocnița din 14 martie 2013, Cristea Mihail a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin.(4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa cu închisoare pe un termen de 14 ani (paisprezece ani), cu executarea în penitenciar de tip închis.

Potrivit sentinței s-a constatat că, inculpatul la 09.01.2013, în jurul orelor 02.00, a venit în ospeție la cet. Tcani Liudmila, locuitoarea or. Ocnița, str. Sindicatelor 10, care este concubina fratelui său Cristea Vladimir, intrînd în casă, inculpatul l-a văzut pe Leah Vladimir, care dormea, acesta fiind indignat de faptul că la concubina fratelui sau, care la momentul de față se afla în detenție, dormea alt bărbat, l-a tîrît pe ultimul de pe pat aplicîndu-i lovituri cu picioarele. În continuare Leah V a fost tîrît în altă odaie, unde i-a aplicat o altă lovitură cu o cană în regiunea capului, după care l-a udat cu apă. Continuîndu-și acțiunile sale criminale 1 l-a scos din casă și în fața ușii din nou i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele peste toate părțile corpului, cauzîndu-i victimei leziuni corporale grave periculoase pentru viață. Prin urmare, Leah V, fiind însîngerat și ajungînd la o distanță de 60 m, de la locul unde i-a fost aplicate multiple lovituri, în scurt timp a decedat. Acțiunea civilă a fost admisă, s-au încasat de la Cristea M în beneficiul succesorului părții vătămate Leah Petru, prejudiciul moral și material în sumă totală de 120. 000 lei.

Sentința a fost atacată în ordine de apel de către inculpat, care a solicitat reexaminarea cauzei penale, invocînd ilegalitatea concluziei de condamnare și că nu este deacord cu termenul pedepsei aplicate.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 29 mai 2013, apelul a fost respins, fiind menținută sentința fără modificări.

În motivarea soluției sale, Colegiul penal a invocat faptul că, prima instanță în conformitate cu prevederile art. 101 CPP, a verificat complet sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale, instanța de judecată cu respectarea prevederilor art. 61-75 Cod penal, a ținut cont de scopul pedepsei penale întru stabilirea echității sociale, corectarea condamnaților și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, de gravitatea faptei penale, care în temeiul art.16 alin.(5) Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor deosebit de grave, urmările prejudiciabile, motivul săvîrșirii infracțiunii, persoana inculpatului, care este caracterizat nesatisfăcător, atitudinea societății față de pedeapsa penală.

Decizia este atacată în ordine de recurs ordinar de către inculpat, care solicită casarea hotărîrilor emise în privința lui, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei deciziei, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă. În temeiul art. 427 alin.(1) pct. 6) 8) 9) 12) Cod de procedură penală, se invocă ilegalitatea și netemeinicia hotărîrilor de condamnare, la baza cărora au stat declarațiile succesorului legal al părții vătămate și a martorilor. Nu este deacord cu încasarea prejudiciului moral și material. Consideră hotărîrile ilegale în partea laturii penale.

Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului ordinar declarat din următoarele motive: Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În recurs se face trimitere la prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) 8) 9) 12) Cod de procedură penală, însă nu este desfășurat concret care eroare de drept afectează 2 soluțiile adoptate, astfel, raportînd norma dată la situația în cauză, Colegiul conchide că acest temei nu și-a găsit confirmare, iar argumentele recursului contravin materialelor de fapt ale cauzei. Starea de fapt și de drept apreciată de către instanțele inferioare concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate, relatate și examinate în cuprinsul hotărîrilor atacate. Colegiul consideră că, instanțele judecătorești și-au fondat corect concluziile, reținînd - procesul-verbal de cercetare la fața locului și tabelul foto din 09.01.2013, prin care a fost fixat infracțiunea și locul unde a fost depistat cadavrul lui Leah Vladimir (f.d. 9-18); - raportul de expertiză medico-legală, prin care s-a constatat că leziunile corporale au fost cauzate în rezultatul aplicării loviturilor cu pumnii și picioarele. Plăcile în regiunea parietală stîngă, au fost cauzate de un obiect contondent dur cu suprafața de interacțiune limitată. Pătimașului i-au fost aplicate multiple lovituri, loviturile aplicate în regiunea capului și a feții au fost cu o putere fizică medie, iar în regiunea cutiei toracice au fost cu o putere mare. Între leziunile depistate și cauza decesului există legătură cauzală directă. Moartea lui Leah V., a survenit peste o perioadă de timp după pricinuirea leziunilor corporale (f.d 29-31). - procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii și tabelul foto prin intermediul căruia învinuitul de bună voie a indicat modul în care i-a aplicat loviturile lui Leah V (fd. 70 -72). - ordonanța de recunoaștere a obiectelor în calitate de corpuri delicte (f.d. 79) - raporturile de expertiză medico-legale nr. 66, 67, 68, 70, prin care au fost determinate grupele sangvine a pătimitului și a inculpatului. Astfel, Colegiul penal reține că, cauza a fost examinată sub toate aspectele, complet și obiectiv, fiind dată o apreciere probelor în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, iar acțiunile inculpatului fiind just încadrate în baza art. 151 alin.(4) al Codului penal – vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care au provocat decesul victimei. În atare împrejurări, argumentul recurentului, precum că la baza sentinței de condamnare au fost puse doar declarațiile reprezentatului legal al victimei și a martorilor, este combătut de cele expuse mai sus. La determinarea pedepsei corect s-a ținut cont de prevederile art. 7, 75 al Codului penal, și anume de gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, că infracțiunea comisă face parte din categoria celor deosebit de grave, de motivul infracțiunii, recunoașterea parțială a vinei, pedeapsa închisorii fiind stabilită în limitele sancțiunii art. 151 alin.(4) Cod penal. În ce privește dezacordul inculpatului în partea laturii civile, Colegiul penal consideră că, instanțele corect au examinat acțiunea civilă și au încasat în beneficiul succesorului părții vătămate Leah Petru, prejudiciul moral și material în sumă totală de 120. 000 lei. 3

Colegiul penal menționează, că hotărîrile adoptate nu sunt afectate de erori de drept, prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, motiv pentru care recursul dat se va declara inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva sentinței Judecătoriei Ocnița din 14 martie 2013 și deciziei Curții de Apel Bălți din 29 mai 2013, de către inculpatul Cristea Mihail Ivan, din motiv că este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 24 decembrie 2013. Președinte Petru Ursache Judecători Elena Covalenco Nicolae Gordilă 4