1ra-1095/2013 — delapidarea averii străine și falsul în acte publice

1ra-1095/2013 — delapidarea averii străine și falsul în acte publice (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul 1ra-1095/2013

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

04 decembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Constantin Gurschi,

judecători – Andrei Harghel și Constantin Alerguș,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

inculpata Iacovișin Liusea și de avocatul Ion Prisacari în numele inculpatei,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 10 iulie 2013, în

cauza penală privind-o pe

Iacovișin (Tincu) Liusea Alexandru,

născută la 17 iunie 1964, originară și domiciliată

în sat. Baraboi, r-nul Dondușeni.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.11.2011 – 08.02.2012;

Instanța de apel: 12.03.2012 – 10.07.2013;

Instanța de recurs: 24.09.2013 – 04.12.2013.

C O N S T A T Ă:

fost recunoscută vinovată și condamnată:

- în baza art. 191 alin. (4) CP, la 7 ani închisoare;

- în baza art. 332 alin. (1) CP, la 1 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții sau de a exercita activități ce țin de ÎS „Poșta Moldovei”, pe un

termen de 3 ani.

În temeiul art. 84 alin. (1) CP, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate lui Iacovișin L. i-a fost stabilită pedeapsa de 7 ani și 6

luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis pentru

femei și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activități ce țin

de ÎS „Poșta Moldovei”, pe un termen de 3 ani.

Acțiunea civilă s-a admis, cu dispunerea încasării din contul lui Iacovișin L.

în beneficiu:

1

- Centrului de Poștă Dondușeni, filiala ÎS „Poșta Moldovei”, suma de 46

598,19 lei;

- succesorului părții vătămate decedate, Demian A., suma de 7290,20 lei;

- părții vătămate Lazarenco T., suma de 13 191,60 lei.

L. în perioada lunii septembrie 2008, deținînd funcția de șef al Oficiului Poștal

Baraboi, r-nul Dondușeni, folosindu-se în interes personal, de situația de serviciu,

urmărind scopul însușirii ilegale a mijloacelor bănești din motive de cupiditate, a

însușit ilegal mijloace bănești, ce se aflau în administrarea sa, în sumă totală de

20481,80 lei, care constituiau recalculările la pensie a pensionarilor Demian A., în

sumă de 7290,20 lei și a pensionarului Lazarenco T., în sumă de 13191,60 lei,

cauzîndu-le astfel o daună materială considerabilă.

Tot ea, în perioada lunii aprilie 2009, fiind responsabilă de recepționarea

plăților pentru abonarea la presa periodică, serviciile comunale, convorbiri

telefonice, gaz, telefonie UNITE, Max DSL, precum și, de asigurarea păstrării

sumelor bănești încasate, avînd sarcina de a achita pensiile, indemnizațiile și

mandatele bănești în Oficiul Poștal, de a controla achitarea plăților, de a perfecta și

prezenta dările de seamă corespunzătoare, folosindu-se în scopuri proprii de

situația de serviciu, acționînd în interese personale și materiale, urmărind scopul

însușirii ilegale a mijloacelor bănești, din motive de cupiditate, prin neînregistrarea

în forma nr.130 și alte documente contabile, a transferului prin aparatul de casă, a

însușit ilegal mijloace bănești, aflate în administrarea sa, în cuantum de 46 589,19

lei, dintre care, 41101,98 lei - suma achitată de populație pentru serviciile de

telefonie, 2447,98 lei - suma pentru pensiile neplătite, chitanțe și 3039 lei și 23

bani - suma altor mijloace bănești însușite de inculpată ilegal.

Tot ea, a fost condamnată și pentru faptul că, în perioada lunilor septembrie

2008-februarie 2009, folosindu-se în scopuri personale de situația de serviciu,

acționînd în interese personale și materiale, urmărind scopul falsificării

semnăturilor pensionarilor Demian A. și Lazarenco T., în vederea însușirii ilegale a

mijloacelor bănești ce se aflau în administrarea sa, în sumă totală de 20481 lei și 80

bani, care constituia suma recalculărilor la pensie pentru acești pensionari, prin

metoda imitației, a falsificat semnăturile pensionarilor nominalizați în dispozițiile

de plată cu nr. 249987 și nr. 245767, însușind sumele bănești.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că, în drept, acțiunile inculpatei Iacovișin L. întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 191 alin. (4) CP – delapidarea averii

străine, adică însușirea ilegală a bunurilor altei persoane, încredințate în

administrarea vinovatului, săvîrșite în proporții mari și în baza art. 332 alin. (1) –

falsul în acte publice, adică înscrierea de către o persoană publică, în documentele

2

oficiale a unor date vădit false, precum și falsificarea unor astfel de documente,

dacă aceste acțiuni au fost săvîrșite din interes material sau din alte interese

personale.

prevăzut de art. 401- 402 CPP, a fost atacată cu apel de către avocatul I. Prisacari,

în numele inculpatei, care exprimîndu-și dezacordul cu soluția instanței de fond, în

ce privește condamnarea inculpatei Iacovișin L. în baza art.191 alin. (4) CP, a

solicitat rejudecarea cauzei în această parte, cu pronunțarea unei soluții de achitare

a inculpatei de învinuirea formulată, din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de

inculpată și, totodată, să fie dispusă de instanța de apel și atenuarea pedepsei

penale în baza art. 332 alin. (1) CP.

admis parțial apelul avocatului I. Prisacari, în interesele inculpatei Iacovișin L.,

dispunîndu-se casarea, inclusiv din oficiu, a sentinței în latura civilă, cu adoptarea

unei soluții noi privind încasarea de la Iacovișin L. în beneficiul ÎS „Poșta

Moldovei” a prejudiciului material în sumă de 43 549,96 lei.

În rest dispozițiile sentinței, în ce privește latura penală, încasarea

prejudiciului material în beneficiul părților vătămate T. Lazarenco și Demian A.,

precum și, în partea ce ține de soluționarea chestiunilor cu privire la corpurile

delicte, s-au păstrat fără modificări.

administrate în cauză, a ajuns la concluzia că corect instanța de fond a condamnat-

o pe Iacovișin L. în baza art. 191 alin. (4) și 332 alin. (1) CP, și i-a stabilit

pedeapsa prin prisma art. 84 alin. (1) CP, de 7 ani și 6 luni închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis pentru femei și cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita activități ce țin de ÎS „Poșta Moldovei”,

pe un termen de 3 ani, apreciind că nerecunoașterea de către inculpată a faptelor

imputate, cu pretinsa argumentare privind posibilitatea sustragerii acestor bunuri

de către alte persoane, inclusiv și lucrătorilor poștali, este pur declarativă, or baza

probatorie, cert denotă lipsa urmelor de spargere a lacătelor de la ușile și safeurile

Oficiului Poștal Baraboi, inculpata personal deținînd controlul asupra cheilor și

banilor în numerar. Nu s-a acceptat nici versiunea privitor la săvîrșirea infracțiunii

de neglijență în serviciu, or recepționarea banilor de la populație, cu liberarea

tichetelor și netrecerea lor prin forma nr. 130, iar ulterior prin casă, în lipsa reală a

acestor sume bănești, nu poate fi apreciată drept neglijență de serviciu, ci o însușire

prin delapidare a mijloacelor bănești ce-i aparțin ÎS „Poșta Moldovei”.

Cu toate acestea, Colegiul penal a considerat necesar de a micșora cuantumul

prejudiciului cauzat ÎS „Poșta Moldovei”, prin excluderea din învinuirea formulată

în privința lui Iacovișin L., a delapidării sumei bănești în cuantum de 3039,23 lei,

3

ce constituie o pensie neachitată, depistată la primul control, dar ulterior recuperată

integral de către inculpată, fapt confirmat de către reprezentantul Oficiului Poștal

Dondușeni, E. Lisnic. și pe lîngă excluderea acestei sume bănești, Colegiul a mai

conchis asupra incorectitudinii calculării sumei totale a prejudiciului cauzat prin

acțiunile inculpatei, or cele două sume de 20 481,80 lei și 46 589,19 lei, formează

nu 74 361,19 lei, după cum s-a indicat în rechizitoriu și în sentința, ci suma de 67

070,99 lei, iar cu excluderea din respectiva sumă a pensiei achitate de 3039,23 lei,

suma totală care constituie prejudiciul cauzat întreprinderii este de 64 031,76 lei.

Astfel, instanța de apel a considerat necesar de a păstra sentința neschimbată,

în ce privește latura penală, dat fiind că suma totală a prejudiciului material cauzat

prin acțiunile inculpatei oricum depășește valoarea de 2500 u.c, iar micșorarea lui

pînă la suma de 64 031,76, nu influențează încadrarea juridică a faptei comise de

inculpata Iacovișin L., iar cît privește soluționarea acțiunii civile, în această parte

sentința urmează a fi modificată, prin dispunerea încasării de la Iacovișin L. în

beneficiul ÎS „Poșta Moldovei” a prejudiciului material în sumă de 43 549,96 lei.

ordinare împotriva deciziei instanței de apel.

6.1. Avocatul în recursul declarat, a solicitat casarea sentinței Judecătoriei

Dondușeni din 08 februarie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 10 iulie 2013, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin

care Iacovișin L., în baza art. 191 alin. (4) CP, să fie achitată.

Recurentul invocă, în motivarea cererii sale, că hotărîrile adoptate de

instanțele ierarhic inferioare în partea condamnării lui Iacovișin L., în baza art. 191

alin. (4) CP, sunt ilegale și necesită a fi casate, din motiv că, la caz, nu s-a stabilit

prin care metodă inculpata a comis delapidarea averii străine în epizodul cu ÎS

„Poșta Moldovei”, de asemenea, instanțele au dat o apreciere eronată probelor

administrate, ceea ce a dus la adoptarea unor decizii arbitrare, inculpata nefiind

culpabilă de săvîrșirea infracțiunii de delapidare.

În drept, apărătorul își întemeiază recursul pe prevederile art. 420-436 CPP.

6.2. Inculpata, în recursul declarat, a solicitat casarea sentinței și deciziei

instanței de apel, cu dispunerea achitării sale de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (4) CP, deoarece nu a comis fapta incriminată. În argumentarea

cererii, inculpata a prezentat propria versiune asupra celor întîmplate și a menționat

că nu este culpabilă de delapidarea averii ÎS „Poșta Moldovei”, dînsa fiind dusă în

eroare și amenințată de către E. Lisnic. Inculpata a mai menționat că se consideră

vinovată de săvîrșirea neglijenței în serviciu și recunoaște învinuirea ce i se impută

în baza art. 332 alin. (1) CP, solicitînd o pedeapsă non privativă de libertate.

În drept, recursul inculpatei nu se întemeiază pe nici un temei din cele expres

stipulate de art. 427 alin. (1) CPP.

4

împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu în

baza motivelor invocate în recurs și în raport cu materialele dosarului, Colegiul

penal conchide asupra inadmisibilității acestora, pentru următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) CPP, hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, în baza temeiurilor expres prevăzute de acest articol.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) CPP, instanța de recurs decide

inadmisibilitatea recursului ordinar în cazul în care constată că acesta nu

corespunde după conținut prevederilor art. 430 CPP.

Art. 430 CPP, stipulează cerințele cărora trebuie să corespundă cererea de

recurs, în special, textul recursului trebuie să conțină argumentarea ilegalității

hotărîrii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art.427 CPP (unul sau mai

multe din acestea) și cu invocarea problemei de drept ce persistă în cauză, indicînd

care este eroarea comisă de instanța ierarhic inferioară.

În speță, verificînd motivele recursurilor declarate, se constată că inculpata

Iacovișin L. în motivarea recursului, face trimitere la o serie de evenimente care în

viziunea recurentei sînt încălcări procedurale admise de instanțe la judecarea

cauzei în privința sa, însă nu specifică concret temeiul prevăzut de legea procesuală

la utilizarea acestei căi de atac, și anume, nu descrie care este eroarea de drept din

cele enumerate în art. 427 CPP, comisă la judecarea cauzei de către instanța de

apel ș în ce constă esența erorii respective.

La fel, a fost formulat și recursul declarat de avocatul I. Prisacari, care își

întemeiază recursul pe prevederile art. 420-436 CPP, iar în argumentare invocă că,

hotărîrile adoptate de instanțele ierarhic inferioare în partea condamnării lui

Iacovișin L., în baza art. 191 alin. (4) CP, sunt ilegale și necesită a fi casate, din

motiv că, la caz, nu s-a stabilit prin care metodă s-a comis delapidarea averii

străine în epizodul cu ÎS „Poșta Moldovei”, de asemenea, instanțele au dat o

apreciere eronată probelor administrate, ceea ce a dus la adoptarea unor decizii

arbitrare, inculpata nefiind culpabilă de săvîrșirea infracțiunii de delapidare.

Sub acest aspect, Colegiul penal subliniază că, declararea recursului împotriva

unei hotărîri judecătorești constituie un elementul volitiv al atacării, iar motivarea

recursului - un elementul logic. Motivele justifică, prin arătarea temeiurilor ce stau

la baza lui, actul de voință pe care îl reprezintă folosirea căii de atac. De asemenea,

instanța de recurs menționează că, rolul motivelor invocate în susținerea căii de

atac nu pot fi reduse la simpla aducere la cunoștință a instanței superioare despre

dezacordul părților cu soluția pronunțată de instanțele ierarhic inferioare, ci și a

indicării erorilor concrete constatate de părți și prezente în cauză, care au fost

admise la judecarea acesteia. Astfel, prin motivarea recursului, în principiu se

5

precizează și se delimitează cadrul discuției în fața instanței de control și al

judecății acestei instanțe.

Colegiul penal reține că, art. 427 alin. (1) CPP, prevede 16 temeiuri de

declarare a recursului ordinar, astfel, dacă o parte a procesului consideră că soluția

instanței de apel conține erori de drept și o atacă în instanța superioară, atunci ea

este obligată, conform art.430 pct. 5) CPP, să motiveze recursul și să arate eroare

ce s-a comis în coraport cu cel puțin unul din temeiurile enumerate în art.427

alin.(1) CPP. În cazul în care autorul nu invocă concret în recurs temeiul pe care se

bazează din cele reglementate de norma procesuală, un asemenea recurs se

consideră ca necorespunzător după conținut, deoarece nu îndeplinește exigențele

prevăzute de pct. 5) a art. 430 CPP și urmează a fi respins ca inadmisibil.

Or, se constată că recursurile ordinare declarate, nu întrunesc condițiile legale

de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să le completeze cu

circumstanțe în fapt și în drept, care le-ar justifica sub acest aspect, întrucît potrivit

art. 24 alin. (2) CPP, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu

se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît

interesele legii.

Astfel, statuînd asupra faptului că autorii recursurilor au invocat cu totul alte

argumente care nu-și găsesc reflectare în temeiurile prevăzute în art. 427 CPP și

anume că, instanțele judecătorești nu au stabilit prin ce metodă a fost săvîrșită

delapidarea averii străine de către Iacovișin L. și au dat o apreciere incorectă

probelor administrate pe cauza respectivă, astfel fiind pronunțate hotărîri ilegale de

instanțele de fond și de apel, iar inculpata Iacovișin L. a fost greșit condamnată în

baza art. 191 alin. (4) CP și în baza art. 332 alin. (1) CP, la 7 ani și 6 luni

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar pentru femei de tip semiînchis,

Colegiul conchide că acestea nu sunt erori de drept care ar putea duce la adoptarea

unei soluții de casare a hotărîrii instanței de apel.

Mai mult, referitor la chestiunea de apreciere a probelor dată de instanțele

ierarhic inferioare, Colegiul penal menționează că, procedura de apreciere a

probelor, ține de starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de competența

instanței de fond. Prin urmare, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului

penal al Curții Supreme de Justiție, se reține că, regula generală desprinsă din

dispozițiile art. 427 alin. (1) CPP, prevede că la etapa de judecare a recursului

ordinar instanța de recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu apreciază

sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în speță.

De asemenea, Colegiul menționează că criticile formulate de recurent în

recursul declarat, au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale în instanța

de fond și apel și cărora instanțele de judecată ierarhic inferioare, le-au dat o

6

motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în decizie, soluție pe care

instanța de recurs și-o însușește pe deplin, și a cărei reluare nu se mai impune,

având în vedere și faptul că verificând hotărîrea atacată în raport cu prevederile art.

424 alin.(2) CPP, temeiuri de casare a hotărîrii atacate, nu s-au stabilit.

În consecință, raportând situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin.

(2) pct. 1) CPP, Colegiul conchide că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța

a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419 CPP, iar

recursurile ordinare declarate de inculpata Iacovișin L., și avocatul I. Prisacari în

numele acesteia, sunt inadmisibile, deoarece acestea nu îndeplinesc cerințele de

conținut, prevăzute în art. 430 CPP.

penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpata Iacovișin Liusea

și de avocatul Ion Prisacari în numele inculpatei, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 10 iulie 2013, în cauza penală privind-o pe

Iacovișin Liusea Alexandru, deoarece nu îndeplinesc cerințele de conținut

prevăzute de art. 429 și 430 CPP.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 decembrie 2013.

Președinte /semnătura/ Constantin Gurschi

Judecători /semnătura/ Andrei Harghel

/semnătura/ Constantin Alerguș

Copia corespunde originalului

Președinte Constantin Gurschi

7