4-1re-243/2013 — Vătămare intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății

Dosarul nr.4-1re-243/2013

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

22 noiembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Constantin Gurschi,

judecători – Ion Arhiliuc, Iurie Diaconu, Constantin Alerguș, Andrei Harghel,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare împotriva deciziei

Curții Supreme de Justiție din 04 iulie 2012, declarat de condamnatul

Zestrea Ion Vasile, născut la 10.01.1974, originar și

domiciliat în r-nul Strășeni, s. Vorniceni, str. Dragoș

Vodă, nr.28,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.01.2011 – 04.07.2011

Instanța de apel: 05.08.2011 – 20.10.2011

Instanța de recurs: 31.05.2012 – 04.07.2012

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin.(2) lit.c1 ) CP și

stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani 6 luni, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis.

Conform art.85 CP, ținînd cont de pedeapsa neispășită numită prin hotărîrea

judecătoriei Strășeni din 09.04.2010, parțial i s-a adăugat la pedeapsa aplicată prin

noua sentință pedeapsa cu închisoare pe un termen de 2 luni, stabilindu-i pedeapsa

definitivă de 4 ani 8 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Măsura de reprimare în privința lui Zestrea I. a fost menținută starea de arest,

pînă la intrarea în vigoare a sentinței.

Termenul executării pedepsei s-a calculat din data de 04.07.2011, cu includerea

termenului deținerii sub arest preventiv de la 13.01.2011 pînă la 04.07.2011.

Zestrea I., fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflându-se în casa părintească din satul

Vorniceni, str. Dragoș Vodă, nr.28, r-nul Strășeni, unde locuia și inculpatul, în

procesul certei apărute între el și tatăl său, Zestrea V., având scopul cauzării

intenționate a leziunilor corporale și știind de faptul că, tatăl are o vârstă înaintată și nu

se poate singur apăra din cauza stării sale neputincioase, a luat aparatul de telefon, ce

se afla în odaie și i-a aplicat lovituri peste cap părții vătămate, apoi cu scaunul, peste

1

diferite părți ale corpului, cauzîndu-i vătămări corporale medii cu dereglări de lungă

durată.

solicitînd casarea totală a acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri,

prin care Zestrea I. să fie achitat pe art.152 alin. (2) lit.c1 ) CP, invocînd că, partea

vătămată face abuz de băuturi spirtoase, iar inculpatul a dorit să-l interneze la spital

pentru tratament. În semn de protest și de răzbunare partea vătămată a declarat că fiul

său, Zestrea I., l-a agresat, însă aceste declarații nu au dovedit vinovăția inculpatului.

De asemenea, și inculpatul Zestrea I. a atacat sentința, solicitînd casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie achitat, deoarece nu

a săvîrșit infracțiunea incriminată lui. Partea vătămată a declarat fapte mincinoase cu

scopul de a fi condamnat el, Zestrea I., care a dorit să interneze partea vătămată la

spital pentru tratament, fiindcă ultimul întrebuința băuturi spirtoase.

2011, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către inculpatul Zestrea I. și

de avocatul acestuia L. Panuș, cu menținerea fără modificări a sentinței instanței de

fond.

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, corect fiind recalificate acțiunile

inculpatului Zestrea I. în baza art.152 alin.(2) lit.c1 ) CP, împrejurări care au fost

constatate prin totalitatea de probe acumulate la dosar, fiind corect apreciate, cu

respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele, în ansamblu, din

punct de vedere a coroborării lor.

Referitor la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a stabilit că, instanța

de fond în temeiul art. 7, 61, 75-77 CP, justificat a tras concluzia că, reeducarea și

corectarea lui Zestrea I. este posibilă numai în condițiile izolării de societate, luînd în

considerație personalitatea inculpatului care se caracterizează negativ, săvîrșirea

infracțiunii în stare de ebrietate.

care a solicitat casarea hotărîrilor judecătorești cu adoptarea unei noi hotărîri, prin care

să fie achitat de sub învinuirea săvîrșirii infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) CP,

invocînd aceleași temeiuri ca și în cererea de apel.

s-a dispus inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Zestrea I., din

motiv că nu îndeplinește cerințele de formă și conținut prevăzute de art. 429-430 CPP.

declarat de inculpatul Zestrea I. nu conține argumentele ilegalității deciziei de apel,

precum și în ce constă problema de drept de importanță generală abordată în cauza

dată – cerințe stipulate în art.430 pct.5) CPP, ceea ce echivalează cu nemotivarea

recursului.

condamnatul Zestrea I., invocînd art.427,429,430 CPP, solicită casarea hotărîrilor

2

judecătorești, redeschiderea procesului pentru o nouă rejudecare cu pronunțarea unei

hotărîri de achitare, fiind descrise aceleași motive ca și în precedentele cereri depuse în

cadrul examinării cauzei în prima instanță, în cererea de apel și de recurs, în care își

expune dezacordul său cu probele acumulate pe dosar, în baza cărora a fost

condamnat.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi

declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile alin. (2) art. 453 CPP, recursul în anulare este

inadmisibil dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în prezentul articol sau este

declarat repetat.

Potrivit art. 6 pct. 44) și 453 alin. (1) CPP, hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu

recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, numai

în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat

hotărîrea atacată. Viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat

hotărîrea pronunțată, se consideră încălcarea esențială a drepturilor și libertăților

garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de

alte legi naționale.

Colegiul penal reține faptul că, criticele formulate de recurent în recursul în

anulare declarat, au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale în privința sa,

în instanța de fond, ulterior, verificate de instanța de apel, asupra cărora s-a expus

printr-o hotărîre motivată și argumentată, în privința tuturor capetelor de cerere

invocate de recurent.

Colegiul penal menționează că, conform practicii judiciare, inclusiv și a Curții

Europene pentru Drepturile Omului, Colegiul reține că, în temeiul art.6 § 1 din

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, dreptul la un proces echitabil enunță preeminența principiului

supremației dreptului. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului

este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, printre altele, că o soluție

definitivă (irevocabilă) a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată. Acest principiu insistă

asupra faptului că nici o parte la proces nu este în drept să solicite revizuirea unei

hotărîri judecătorești definitive și executorii, chiar și în scopul reluării procesului de

judecată și a unei noi soluționări a cazului. Competența de rejudecare (revizuire) a

hotărîrilor judecătorești definitive poate fi exercitată pentru a corecta erorile de drept și

nu pentru a efectua o reexaminare a cauzei. Existența a două păreri asupra aceleiași

probleme nu poate servi temei pentru reexaminarea cazului.

Mai mult, sub acest aspect, se impune și precizarea că, potrivit dispozițiilor art.

4§2 din Protocolul 7 CEDO, redeschiderea procesului, conform legii și procedurii

penale a statului respectiv, poate fi efectuată dacă fapte noi ori recent descoperite sau

un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sînt de natură să afecteze

hotărîrea pronunțată.

3

Raportînd normele citate, la textul recursului declarat, se conchide că, recurentul

nu invocă circumstanțe concrete, considerate a fi relevante pentru dispunerea achitării

lui sau nu motivează în ce constă viciu fundamental admis de instanțele ierarhic

inferioare la judecarea cauzei în privința sa, cu indicarea normelor legale care prevăd

drepturile și libertățile pretinse a fi esențial încălcate, denumirea acestor drepturi și

libertăți, esența încălcărilor respective raportată la normele procesual penale și la alte

legi naționale, convenții și tratate internaționale, modul și măsura în care încălcările

presupuse ar fi afectat hotărîrea atacată, omițîndu-se cu desăvîrșire argumentarea

ilegalității hotărîrii contestate în acest sens.

Astfel, din considerentele menționate și avînd în vedere că, recursul în anulare a

condamnatului Zestrea I. nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în alin. (1) art. 453

CPP, Colegiul penal conchide inadmisibilitatea acestuia, pe motiv că nu îndeplinește

cerințele de conținut prevăzute de art. 455 CPP.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Zestrea Ion Vasile

împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 04 iulie 2012, în propria cauză

penală, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute de art. 455 CPP.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 05 decembrie 2013.

Președinte semnătura Constantin Gurschi

Judecători semnătura Ion Arhiliuc

semnătura Iurie Diaconu

semnătura Constantin Alerguș

semnătura Andrei Harghel

Copia corespunde originalului

Președinte Constantin Gurschi

4