4-1re-243/2013 — Vătămare intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății

Prin sentința Judecătoriei Strășeni din 04 iulie 2011, Zestrea I. a fost recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin.(2) lit.c1 ) CP și stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. Conform art.85 CP, ținînd cont de pedeapsa neispășită numită prin hotărîrea judecătoriei Strășeni din 09.04.2010, parțial i s-a adăugat la pedeapsa aplicată prin noua sentință pedeapsa cu închisoare pe un termen de 2 luni, stabilindu-i pedeapsa definitivă de 4 ani 8 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. Măsura de reprimare în privința lui Zestrea I. a fost menținută starea de arest, pînă la intrarea în vigoare a sentinței. Termenul executării pedepsei s-a calculat din data de 04.07.2011, cu includerea termenului deținerii sub arest preventiv de la 13.01.2011 pînă la 04.07.2011.

Potrivit sentinței s-a stabilit că, la data de 11.01.2011 în jurul orei 17:00, Zestrea I., fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflându-se în casa părintească din satul Vorniceni, str. Dragoș Vodă, nr.28, r-nul Strășeni, unde locuia și inculpatul, în procesul certei apărute între el și tatăl său, Zestrea V., având scopul cauzării intenționate a leziunilor corporale și știind de faptul că, tatăl are o vârstă înaintată și nu se poate singur apăra din cauza stării sale neputincioase, a luat aparatul de telefon, ce se afla în odaie și i-a aplicat lovituri peste cap părții vătămate, apoi cu scaunul, peste 1 diferite părți ale corpului, cauzîndu-i vătămări corporale medii cu dereglări de lungă durată.

Sentința a fost atacată de avocatul L. Panuș în numele inculpatului Zestrea I., solicitînd casarea totală a acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Zestrea I. să fie achitat pe art.152 alin. (2) lit.c1 ) CP, invocînd că, partea vătămată face abuz de băuturi spirtoase, iar inculpatul a dorit să-l interneze la spital pentru tratament. În semn de protest și de răzbunare partea vătămată a declarat că fiul său, Zestrea I., l-a agresat, însă aceste declarații nu au dovedit vinovăția inculpatului. De asemenea, și inculpatul Zestrea I. a atacat sentința, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie achitat, deoarece nu a săvîrșit infracțiunea incriminată lui. Partea vătămată a declarat fapte mincinoase cu scopul de a fi condamnat el, Zestrea I., care a dorit să interneze partea vătămată la spital pentru tratament, fiindcă ultimul întrebuința băuturi spirtoase.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2011, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către inculpatul Zestrea I. și de avocatul acestuia L. Panuș, cu menținerea fără modificări a sentinței instanței de fond.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, corect fiind recalificate acțiunile inculpatului Zestrea I. în baza art.152 alin.(2) lit.c1 ) CP, împrejurări care au fost constatate prin totalitatea de probe acumulate la dosar, fiind corect apreciate, cu respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele, în ansamblu, din punct de vedere a coroborării lor. Referitor la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a stabilit că, instanța de fond în temeiul art. 7, 61, 75-77 CP, justificat a tras concluzia că, reeducarea și corectarea lui Zestrea I. este posibilă numai în condițiile izolării de societate, luînd în considerație personalitatea inculpatului care se caracterizează negativ, săvîrșirea infracțiunii în stare de ebrietate.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul Zestrea I., care a solicitat casarea hotărîrilor judecătorești cu adoptarea unei noi hotărîri, prin care să fie achitat de sub învinuirea săvîrșirii infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) CP, invocînd aceleași temeiuri ca și în cererea de apel.

Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 04 iulie 2012, s-a dispus inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Zestrea I., din motiv că nu îndeplinește cerințele de formă și conținut prevăzute de art. 429-430 CPP.

În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a constatat că, recursul declarat de inculpatul Zestrea I. nu conține argumentele ilegalității deciziei de apel, precum și în ce constă problema de drept de importanță generală abordată în cauza dată – cerințe stipulate în art.430 pct.5) CPP, ceea ce echivalează cu nemotivarea recursului.

Decizia instanței de recurs este atacată cu recurs în anulare de către condamnatul Zestrea I., invocînd art.427,429,430 CPP, solicită casarea hotărîrilor 2 judecătorești, redeschiderea procesului pentru o nouă rejudecare cu pronunțarea unei hotărîri de achitare, fiind descrise aceleași motive ca și în precedentele cereri depuse în cadrul examinării cauzei în prima instanță, în cererea de apel și de recurs, în care își expune dezacordul său cu probele acumulate pe dosar, în baza cărora a fost condamnat.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile alin. (2) art. 453 CPP, recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în prezentul articol sau este declarat repetat. Potrivit art. 6 pct. 44) și 453 alin. (1) CPP, hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, numai în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată. Viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărîrea pronunțată, se consideră încălcarea esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale. Colegiul penal reține faptul că, criticele formulate de recurent în recursul în anulare declarat, au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale în privința sa, în instanța de fond, ulterior, verificate de instanța de apel, asupra cărora s-a expus printr-o hotărîre motivată și argumentată, în privința tuturor capetelor de cerere invocate de recurent. Colegiul penal menționează că, conform practicii judiciare, inclusiv și a Curții Europene pentru Drepturile Omului, Colegiul reține că, în temeiul art.6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, dreptul la un proces echitabil enunță preeminența principiului supremației dreptului. Unul dintre elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, printre altele, că o soluție definitivă (irevocabilă) a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată. Acest principiu insistă asupra faptului că nici o parte la proces nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărîri judecătorești definitive și executorii, chiar și în scopul reluării procesului de judecată și a unei noi soluționări a cazului. Competența de rejudecare (revizuire) a hotărîrilor judecătorești definitive poate fi exercitată pentru a corecta erorile de drept și nu pentru a efectua o reexaminare a cauzei. Existența a două păreri asupra aceleiași probleme nu poate servi temei pentru reexaminarea cazului. Mai mult, sub acest aspect, se impune și precizarea că, potrivit dispozițiilor art. 4§2 din Protocolul 7 CEDO, redeschiderea procesului, conform legii și procedurii penale a statului respectiv, poate fi efectuată dacă fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sînt de natură să afecteze hotărîrea pronunțată. 3 Raportînd normele citate, la textul recursului declarat, se conchide că, recurentul nu invocă circumstanțe concrete, considerate a fi relevante pentru dispunerea achitării lui sau nu motivează în ce constă viciu fundamental admis de instanțele ierarhic inferioare la judecarea cauzei în privința sa, cu indicarea normelor legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial încălcate, denumirea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective raportată la normele procesual penale și la alte legi naționale, convenții și tratate internaționale, modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat hotărîrea atacată, omițîndu-se cu desăvîrșire argumentarea ilegalității hotărîrii contestate în acest sens. Astfel, din considerentele menționate și avînd în vedere că, recursul în anulare a condamnatului Zestrea I. nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în alin. (1) art. 453 CPP, Colegiul penal conchide inadmisibilitatea acestuia, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute de art. 455 CPP.

În conformitate cu prevederile art.art. 453 alin. (2), 456 CPP, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Zestrea Ion Vasile împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 04 iulie 2012, în propria cauză penală, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute de art. 455 CPP. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la data de 05 decembrie 2013. Președinte semnătura Constantin Gurschi Judecători semnătura Ion Arhiliuc semnătura Iurie Diaconu semnătura Constantin Alerguș semnătura Andrei Harghel Copia corespunde originalului Președinte Constantin Gurschi 4