1ra-1086/2013 — Art. 155 CP

Prin sentința Judecătoriei Strășeni din 12.03.2013 Coșolan Mihail a fost condamnat în baza art. 155 CP la 240 ore muncă neremunerată în folosul comunității.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a constat, că Coșolan Mihail, la 19 octombrie 2012, aflîndu-se la marginea s-lui Codreanca, r-nul Strășeni, fiind în relații ostile cu E. Rusu, avînd scopul amenințării cu omor a acesteia, a blocat drumul, instalînd căruța în mijlocul drumului, limitînd astfel deplasarea cet. E. Rusu, a coborît din căruță și intenționat i-a aplicat acesteia două lovituri cu pumnul în regiunea capului, a numit-o cu cuvinte necenzurate, apoi luînd toporul din căruță, a amenințat-o cu moartea, urmărind-o în fugă pe aceasta, creînd pericolul realizării amenințărilor sale, acțiuni care au fost percepute ca reale de către E. Rusu. În rezultat cet. E. Rusu i-au fost cauzate vătămări corporale neînsemnate, cu dereglarea sănătății pînă la 6 zile.

Sentința a fost atacată cu apeluri de către: - acuzatorul de stat, care a solicitat casarea sentinței, pronunțarea unei noi hotărîri prin care lui Coșolan Mihail să fie recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 155 CP, stabilîndu-i pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani. - partea vătămată E. Rusu, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea uni noi hotărîri prin care lui Coșolan M. să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2013 au fost respinse apelurile procurorului și părții vătămate E. Rusu ca nefondate, menținînd sentința atacată. Pentru a pronunța decizia instanța de apel a reținut, că instanța de fond a ținut cont atît de scopul preventiv și educativ al pedepsei, cât și de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat care la locul de trai se 1 caracterizează pozitiv, are la întreținere trei copii minori, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recursuri ordinare de către: - procuror, care a solicitat casarea deciziei instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, motivînd, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apel privind înăsprirea pedepsei, iar acesta s-a soldat cu aplicarea pedepsei contrar prevederilor legale; - partea vătămată E. Rusu, solicitînd casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărîri cu înăsprirea pedepsei.

Verificînd argumentele recursurilor în raport cu actele cauzei, Colegiul penal atestă că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) CPP, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. Instanța de apel a constatat, că vinovăția lui Coșolan M. se confirmă prin: declarațiile părții vătămate Rusu Elena, declarațiile martorilor Rusu Tudor, Pălitu Galina, Postolache Fiodor, Gîrlean Feodora, Budeci Claudia și Botnari Gheorghe, Budeci Claudia, Arici Elena, Țîer Parascovia, precum și: - raportul de expertiză medico-legală nr. 267 din 21.12.2012, din care se vede, că la partea vătămată E. Rusu, au fost depistate echimoze pe piciorul drept, excoriație pe urechea dreaptă, leziuni corporale, care s-au format posibil în timpul și circumstanțele indicate, acestea duc la dereglări de sănătate pînă la șase zile și se califică ca vătămări corporale neînsemnate.(f.d. 107); - procesul-verbal de confruntare din 21.11.2012 între Coșolan M. și Rusu E. (f.d. 99-100) ș.a.; Colegiul penal remarcă, că instanța de fond și de apel au dat o apreciere corectă probelor prezentate de acuzare și au apreciat multilateral și obiectiv probele administrate, care în cumul dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate în baza art. 155 CP- amenințarea cu omor, existînd pericolul realizării lui. La soluționarea chestiunii privind pedeapsa, Colegiul penal menționează, că s-a acordat deplină eficiență prevederilor articolului 7, 61, 75, CP, astfel, ținînd cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii, datele privind personalitatea inculpatului, circumstanțele atenuante și agravante, astfel corect s-a concluzionat, că atingerea scopului pedepsei se v-a asigura prin aplicarea muncii neremunerate în folosul comunității.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) CPP, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 CPP, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) CPP, prevede că hotărîrile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Însă în speță, se reține că recursurile declarate de acuzatorul de stat și de partea vătămată E. Rusu, nu se întemeiază pe nici unul din temeiurile stipulate expres de dispoziția art. 427 alin. (1) CPP, mai mult, recurenții nu reflectă în ce constă 2 problema de drept de importanță generală care persistă în cauză, care este eroarea comisă de instanța de apel ce ar duce la casarea hotărîrii atacate prin prisma temeiurilor din norma de drept vizată. Colegiul penal notează și faptul, că pretinsele argumente, expuse în recurs, că instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor argumentelor din apel nu corespund realității.

În consecință, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2) CPP, Colegiul concluzionează că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419 CPP, iar recursurile declarate, sunt vădit neîntemeiate și se apreciază ca inadmisibile.

În conformitate cu prevederile art. 431, 432 alin. (2) pct. 4) Cod de Procedură Penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Djulieta Devder și de partea vătămată Rusu Elena, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2013 în privința lui Coșolan Mihail Ion, ca vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 decembrie 2013, ora 930. Președinte Constantin Gurschi Judecători Andrei Harghel Constantin Alerguș 3