1ra-1001/2013 — art. 186 alin. 2 lit. b,c,d CP

Prin sentința Judecătoriei Strășeni din 10 ianuarie 2013, Paraschiv Vasile Constantin, Iurco Ion Eugeniu, Gobja Constantin Andrei au fost condamnați în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă 1 de muncă neremunerată în folosul comunității, lui Paraschiv Vasile și Gobja Constantin în mărime de 160 ore, iar lui Iurco Ion în mărime de 80 ore. Acțiunea civilă a părții vătămate Scutari Mihail privind încasarea prejudiciului material și moral a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

În fapt, instanța de fond, pe baza probelor administrate pe dosar a constatat că, Paraschiv Vasile și Iurco Ion, la data de 07 ianuarie 2012, între orele 15:00-17:00, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin deteriorarea lacătului au pătruns în beciul din gospodăria lui Scutari Mihail, amplasată în r-nul Strășeni, s. Căpriana, de unde intenționat, pe ascuns au sustras 25 litri de vin, cauzîndu-i ultimului o daună materială în mărime de 250 lei. Tot ei, împreună cu Gobja Constantin, la 10 ianuarie 2012, între orele 15:00- 17:00, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin deteriorarea lacătului, au pătruns în beciul din gospodăria lui Scutari Mihail, amplasată în r-nul Strășeni, s. Căpriana, de unde intenționat, pe ascuns au sustras bunuri, cauzîndu-i o daună materială în sumă de 1 250 lei.

Împotriva sentinței a declarat apel partea vătămată Scutari Mihail, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpaților să le fie aplicată o pedeapsă mai aspră, cu admiterea acțiunii civile. Apelantul a solicitat tragerea la răspundere penală a tuturor făptașilor, care au participat la sustragerea bunurilor sale.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 mai 2013, a fost respins ca nefondat apelul declarat de partea vătămată Scutari Mihail, cu menținerea sentinței, fără modificări. 4.1. Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că, prima instanță corect a concluzionat privind necesitatea aplicării pedepsei, sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, judecînd cauza în procedura simplificată prevăzută de art. 364 1 Cod de procedură penală.

Împotriva hotărîrii instanței de apel nominalizate a declarat recurs ordinar partea vătămată Scutari Mihail, care solicită casarea deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpaților să le fie aplicată o pedeapsă mai aspră și să fie admisă acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului material în mărime de 3 400 lei și a celui moral în mărime de 50 000 lei. Recurentul invocă că instanța de apel, la stabilirea pedepsei inculpaților, nu a luat în considerație faptul că aceștea, pe parcursul examinării cauzei, au avut față de el un comportament agresiv, fiind amenințat să-și retragă cererile depuse la poliție.

Verificînd argumentele invocate în recursul ordinar în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, ca vădit neîntemeiat, din următoarele considerente. Conform art. 432 alin. (4) Cod de procedură penală, recursul se consideră admisibil în cazul în care acesta îndeplinește cerințele de formă și conținut, iar temeiurile invocate se încadrează în cele prescrise de art. 427 Cod de procedură 2 penală, din care se întrevede încălcarea gravă a drepturilor persoanei, iar cauza prezintă un interes deosebit pentru jurisprudență. Potrivit dispoziției art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină motivele recursului cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate și solicitările recurentului, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală invocate în recurs și explicarea problemei de drept de importanță generală adoptată în cauza dată. În recursul ordinar declarat de partea vătămată Scutari Mihail nu este specificat în ce constă problema de drept de importanță generală ce există în cauză și care este eroarea comisă de instanțele de judecată, ce ar motiva casarea hotărîrii, solicitîndu-se doar stabilirea unei pedepse mai aspre și admiterea acțiunii civile privind încasarea prejudiciului material în mărime de 3 400 lei și a celui moral în mărime de 50 000 lei. Din conținutul recursului, Colegiul penal găsește relevante temeiurile prevăzute de art. 427 alin.(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, conform cărora, o hotărîre a instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul cînd instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar conform pct. 10) alin. (1) al aceluiași articol, în cazul cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Însă, instanța de recurs menționează că recurentul nu a adus careva argumente privind comiterea careva erori de drept de instanța de apel la judecarea cauzei date. În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată. Instanța de recurs nu găsește un careva temei de a interveni în latura civilă a hotărîrii contestate, fiind justă concluzia instanței de apel precum că partea vătămată nu a depus acțiunea civilă în modul prevăzut de art. 221 Cod de procedură penală, nu și-a concretizat cerințele privind încasarea prejudiciului material în mărime de 3 400 lei și a celui moral în mărime de 50 000 lei, de aceea acțiunea civilă, just a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța, în ordinea procedurii civile, conform art. 225 alin. (3) Cod de procedură penală, fapt ce nu lezează nici un drept al succesorului părții vătămate. Cît privește pedeapsa stabilită inculpaților, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 7, 61 și 75 Cod penal, de circumstanțele care agravează sau atenuează răspunderea lor și de faptul că judecarea cauzei s-a desfășurat în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală și corect le- a aplicat pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității. Mai mult ca atît, argumentele reținute de partea vătămată Scutari Mihail au fost obiectul judecării în instanța de apel, iar aceasta, respectînd prevederile art. 414 alin. (3) Cod de procedură penală, s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate, just respingîndu-le. Ținînd cont de cele enunțate, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție enunță că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat. 3

Pentru aceste motive, în conformitate cu prevederile pct. 4) alin. (2) art. 432 Cod de procedură penală, Colegiul penal D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de partea vătămată Mihail Scutari împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 mai 2013 în cauza penală în privința lui Paraschiv Vasile Constantin, Iurco Ion Eugeniu, Gobja Constantin Andrei, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 noiembrie 2013. Președinte Judecător Judecător (semnătura) (semnătura) (semnătura) Petru Ursache Ghenadie Nicolaev Vladimir Timofti Copia corespunde originalului Judecător: Ghenadie Nicolaev 4