1 ra-941/2013 — 186 al. 2

Dosarul nr. 1ra-941/2013

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 octombrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

judecători – Elena Covalenco și Nicolae Gordilă,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către partea

vătămată Rogojina Agafia, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

10 aprilie 2013, în cauza penală în privința lui

Filipciuc Alexandru Alexandru, născut la 30

octombrie 1990, originar și domiciliat în s. Rotunda,r-

nul Edineț

Datele referitoare la examinarea cauzei:

(prima instanță)

(instanța de apel)

(instanța de recurs).

C O N S T A T Ă :

Alexandru a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.

(2) lit. c) și d) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa închisorii pe un termen de 1 (unu) an,

cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, la pedeapsa aplicată inculpatului a fost

adăugată parțial pedeapsa executată de el în baza sentinței din 15.03.2012, fiindu-i stabilită

pedeapsa defintivă sub formă de 1 (unu) an 2 (două) luni, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă înaintată de către partea civilă Rogojina Agafia a fost admisă în

principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța

civilă.

aproximativ pe la orele 20-21:00, fiind în stare de ebrietate, avînd scopul sustragerii pe

ascuns a bunurilor altei persoane, a pătruns în curtea gospodăriei cet. Rogojina Agafia din

s. Vancicauți, r. Edineț, unde, apropiindu-se de automobilul acesteia de model VAZ-2106,

n/î OC AA 165, a demontat și a sustras 4 roți cu raza jantei 13, cu jante și anvelope în

complet, la prețul de 940 lei bucata, cauzînd astfel părții vătămate o daună materială în

proporții considerabile în sumă totală de 3760 lei.

prejudicului cauzat prin infracțiune și atragerea la răspundere penală a coparticipanților la

această infracțiune.

respins ca nefondat apelul declarat fiind menținută sentința fără modificări.

instanța de fond a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și

1

în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din

punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, iar toate în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungînd la concluzia privind

vinovăția inculpatului în faptele incriminate și făcînd o încadrare juridică justă a acțiunilor

inculpatului conform art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, în limitele învinuirii aduse.

Totodată, la stabilirea pedepsei în privința inculpatului s-a acordat deplină eficiență

principiilor generale de aplicare a pedepsei consfințite în art. 61 alin. (2) Cod penal,

precum și s-a ținut cont de circumstanțele reale și personale în privința inculpatului, care a

comis o infracțiune mai puțin gravă, s-a ținut cont de motivul infracțiunii, de persoana

inculpatului, care a recunoscut vina, a reparat parțial prejudiciul adus, faptul că execută

pedeapsa stabilită prin altă sentință, la fel s-a ținut cont de influența pedepsei asupra

corectării vinovatului fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare.

La fel instanța de apel a statuat asupra faptului că pedeapsa numită este echitabilă

faptelor infracționale săvîrșite de inculpat, fiind în corespundere cu împrejurările cauzei,

normele legale și va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului.

S-a mai indicat și faptul că partea vătămată în apelul său nu a adus careva motive a

cerințelor sale, totodată nefiind solicitată cercetarea suplimentară a probelor, argumentele

expuse fiind în contrazicere cu circumstanțele stabilite de instanța de fond pe parcursul

examinării cauzei.

Referitor la alte persoane presupuse de A. Rogojina că au participat la comiterea

furtului dat, instanța de apel a indicat că instanța de fond a judecat cauza penală în limitele

învinuirii formulate în privința lui A. Filipciuc, iar potrivit ordonanței de disjungare din

19.11.2012 /f.d.79/ au fost separate materialele cauzei, în gestiune aparte pentru stabilirea

persoanelor necunoscute și verificarea complicității lor la săvîrșirea infracțiunii pe dosarul

în cauză și primirea unei hotărîri obiective.

Au fost apreciate critic și afirmațiile invocate de partea vătămată că a rămas cu

paguba nerestituită, deoarece aceasta a declarat că i-au fost întoarse 4 roți, dintre care una

nu-i aparține, totodată a înaintat pretenții materiale în sumă de 1500 lei și 940 lei pentru

roată, a solicitat să-i fie reparat automobilul, la fel a solicitat repararea prejudiciului moral

în sumă de 3000 lei, fără a motiva cerințele sale, la momentul judecării cauzei nefiind

posibilă stabilirea cuantumului despăgubirilor cerute și fiind lăsate pretențiile părții

vătămate spre soluționare în ordine civilă, soluție care la părerea instanței de apel a fost

corectă și în corespundere cu prevederile legii.

La fel a fost considerat neîntemeiat argumentul părții vătămate referitor la faptul că

a fost purtată pe drumuri și a cheltuit pentru avocat, deoarece în sensul dat afirmațiile erau

declarative și nu au fost dovedite.

care a solicitat casarea acesteia cu transmiterea cauzei la rejudecare aceleași instanțe în alt

complet de judecată.

În motivarea sa, recurentul a indicat că față de inculpat a fost aplicată pedeapsa

minimă prevăzută de sancțiunea art. 186 alin. (2) Cod penal, contrar criteriilor generale de

individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75 alin. (1) Cod penal și contrar prevederilor

art. 61 Cod penal, privind scopul pedepsei penale.

La fel a mai indicat și dezacordul cu concluzia instanței de apel, privind faptul că

inculpatul i-a restituit parțial prejudiciul cauzat, odată ce roțile sustrase, nu le-a restituit

primul, ci ea a venit la poliție și personal le-a luat de la colaboratorii de poliție.

2

Partea vătămată consideră că pedeapsa minimă aplicată inculpatului nu este

echitabilă faptelor infracționale comise de către inculpat și nu-și va atinge scopul de

corectare și reeducare atît a condamnatului, cît și a altor persoane.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că

recursul este vădit neîntemeiat.

Astfel, Colegiul penal consideră întemeiate concluziile instanței de apel, potrivit

cărora, la stabilirea pedepsei inculpatului au fost respectate principiile generale de

aplicare a pedepsei, prevăzute în art. 61 alin. (2) Cod penal, la fel cum și s-a ținut cont de

circumstanțele reale și personale în privința inculpatului, care a comis o infracțiune mai

puțin gravă și a recunoscut vina în faptele comise, fiindu-i aplicată o pedeapsă echitabilă

în raport cu faptele infracționale săvîrșite, care-și va atinge scopul de corectare și

reeducare a inculpatului.

Totodată este de menționat și faptul că în esența sa, recursul declarat, critică și

soluția instanței de fond, care după părerea părții vătămate a aplicat o pedeapsa prea blîndă

inculpatului.

În acest sens urmează a fi menționat faptul că potrivit art. 420 alin. (4) nu pot fi

atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele indicate în art. 401 nu au folosit

calea apelului, dacă legea prevede această cale de atac. Astfel, din materialele cauzei se

constată că în apelul declarat, partea vătămată a criticat sentința în latura civilă, privind

nerestituirea pagubei de către inculpat, precum și neatragerea la răspundere penală a altor

coparticipanți la această infracțiune, însă nicidecum nu a criticat soluția instanței de fond

privind blîndețea pedepsei aplicate lui Filipciuc Alexandru.

Luînd în considerație cele expuse se constată că partea vătămată nu poate folosi

calea recursului în acest caz, odată ce critica expusă în recurs se referă la blîndețea

pedepsei aplicate inculpatului.

Astfel hotărîrea contestată nu a fost afectată de erori de drept prevăzute de art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către partea vătămată Rogojina

Agafia, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 10 aprilie 2013 în

cauza penală privindu-l pe Filipciuc Alexandru Alexandru, pe motiv că este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată public la 13 noiembrie 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Elena Covalenco

Nicolae Gordilă

Copia corespunde originalului

Judecător Petru Ursache

3