1 ra-471/2013 — 220 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- 220 alin. 1 CP
- Temei legal
- 220 alin. 1 CP
1 ra-471/2013 — 220 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
Dosarul nr. 1ra-471/2013
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
DECIZIE
28 mai 2013 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit șa Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Petru Ursache,
Judecători – Vladimir Timofti, Nicolae Gordilă, Ghenadie Nicolaev, Iurie Diaconu,
Judecînd în ședință publică recursul ordinar declarat de către procurorul în
Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău Djulieta Devder împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel din 18 decembrie 2012, în cauza penală
Roșca Elena Fiodor, născută la
05 august 1991, originară din s.
Baurci, domiciliată în s.Zîrnești. r-nul
Cahul.
Datele referitoare la termenul de
examinare a cauzei:
de la 12 aprilie 2012 pînă la 12
octombrie 2012(prima instanță)
de la 22 noiembrie 2012 pînă la
18 decembrie 2012 (instanța de
apel)
de la 28 martie 2013 pînă la 28
mai 2013 (instanța de recurs)
Procedura de citare a fost legal executată.
S-au prezentat:
Procurorul Nicolae Suvac, care a pledat pentru admiterea recursului ordinar
declarat.
Avocatul Cornelia Gorenco și inculpata care au solicitat respingerea recursului.
Partea vătămată care a solicitat respingerea recursului procurorului în sensul
declarat.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei sect. Centru, mun. Chișinău din 12 octombrie 2012,
Roșca Elena a fost recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art.
220 alin.(1) Cod penal, acțiunile acesteia fiind recalificate din prevederile art.165
alin.(2) lit.d) Cod penal, ulterior condamnată la 2 ani închisoare. În baza art. 90
executarea pedepsei stabilite a fost suspendată condiționat pe un termen de probă
de 2 ani.
Potrivit sentinței s-a stabilit că, inculpata Roșca Elena a fost învinuită de către
organul de urmărire penală că la începutul lunii iunie 2011, aflîndu-se în or. Ercan,
Cipru (regiunea de Nord), acționînd împreună și de comun acord cu persoana
stabilită de organul de urmărire penală de origine turcă pe nume „Mumin Aii"
urmărind scopul exploatării sexuale a persoanei, prin abuz de poziție de
vulnerabilitate a cet. Bessonova Alina, a recrutat-o prin telefon pe Alina
Bessonova, pentru a se deplasa în or. Ercan, Cipru (regiunea de Nord), pentru
practicarea prostituției într-un cazinou, prin convingeri că va fi plătită în rezultatul
practicării acestei activități sub supravegherea persoanei pe nume „Mumin Aii".
În continuare, la 13 iunie 2011, persoana stabilită de organul de urmărire
penală de origine turcă pe nume „Mumin Aii", acționînd împreună și de comun
acord cu Roșea Elena, urmărind scopul realizării intențiilor lor infracționale
comune, a organizat transportarea Alinei Bessonova în or. Ercan, Cipru (regiunea
de Nord), prin achitarea costului biletului avia de călătorie pe ruta Chișinău-
lstanbul-Ercan.
La 13 iunie 2011, Bessonova Alina ajungînd în aeroportul din or. Ercan, Cipru
(regiunea de Nord), a fost întîlnită de către persoana stabilită de organul de
urmărire penală de origine turcă pe nume „Mumin Aii", unde ultima fiind
deposedată de pașaportul național de plecare în străinătate, a fost adăpostită de
către ultimul într-un apartament închiriat în acest oraș și exploatată sexual în
casino, prin prestarea serviciilor sexuale contra plată diferitor persoane pînă la 12
iunie 2011, pînă cînd Bessonova Alina a revenit în Republica Moldova.
Sentința a fost atacată cu apel de către acuzatorul de stat Ion Dadu, care a
solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri
potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Roșca Elena să fie
recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin.(2) lit.d)
Cod penal și condamnată la 7 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar
pentru femei, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o
anumită activitate pe un termen de 4 ani.
În apelul declarat s-a invocat ilegalitatea și netemeinicia sentinței, la fel faptul
că, vinovăția inculpatei a fost dovedită pe deplin prin cumulul de probe prezentate
și cercetate de către partea acuzării, considerînd greșită reîncadrarea juridică a
acțiunilor săvîrșite de către aceasta în baza art. 220 Cod penal.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2012,
apelul a fost respins ca depus peste termen cu menținerea sentinței fără modificări.
În motivarea soluției adoptate, instanța a reținut că, potrivit informației privind
redactarea sentinței și a procesului verbal al ședinței de judecată nr. B-55 expediată
de către judecătoria Centru la 18 octombrie 2012 și recepționată de către
Procuratura Generală la 24 octombrie 2012, dată de la care începe să curgă
termenul de atac, iar data limită 08 noiembrie 2012, cererea de apel a fost depusă la
data de 09 noiembrie 2012 în cadrul judecătoriei Centru mun. Chișinău, motiv din
care instanța de apel l-a respins ca depus peste termen, iar careva motive
întemeiate de expirare a termenului de depunere a cererii de apel de către
acuzatorul de stat nu au fost prezentate.
Decizia a fost atacată cu recurs de către procuror, care în baza art. 427 alin.(1)
pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea totală a deciziei cu dispunerea
rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel în alt complet de judecată.
Se invocă, neexecutarea strictelor prevederi ale legii, precum și explicațiile
Plenului Curții Supreme de Justiție nr.22 din 12 decembrie 2005, instanța
neîntemeiat nu s-a expus asupra motivelor invocate în apel, indicînd în decizie
tardivitatea acestuia.
Verificînd argumentele invocate în recursul declarat în raport cu actele cauzei,
Colegiul penal lărgit consideră, că acesta urmează a fi admis, reieșind din
următoarele considerente.
Recurentul invocă ca temei de casare a hotărîrii prevederile art. 427 alin.(1) pct.
6) Cod de procedură penală –instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor invocate în apel.
Colegiul penal constată, că temeiul invocat de recurent își găsește confirmare în
speța dată.
Art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, stipulează că, instanța de apel este
obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Potrivit art.417 Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie
să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la
respingerea sau admiterea apelului precum și motivele adoptării soluției
date.
Aceste prevederi legale nu au fost respectate de către aceasta.
Argumentul, precum că instanța de apel greșit a respins apelul procurorului
fiind tardiv este întemeiat și urmează a fi admis.
Examenînd materialele cauzei,Colegiul lărgit ajunge la concluzia, că apelul a
fost declarat în termen, deoarece potrivit art. 231 alin.(3) Cod de procedură penală,
la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se i-a în calcul ora sau ziua de la care
începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.
Se menționează, că cauza a fost examinată în apel pînă la modificările operate
în art. 402 Cod de procedură penală, prin legea nr. 66 din 05 aprilie 2012, în
vigoare din 27 octombrie 2012.
Informația privind redactarea sentinței și semnarea procesului –verbal al
ședinței de judecată în prima instanță, a fost recepționată de către procuratură la 24
octombrie 2012, zi care nu se ia în calcul.
Astfel, termenul de 15 zile se împlinea la 08 noiembrie 2012, zi care de
asemenea nu se ia în calcul.
Depunerea de către procuror a apelului la 09 noiembrie 2012 se încadrează în
termenul legal de declarare a apelului prin prisma art. 231 și 402 Cod de procedură
penală, în redacția de pînă la 27 octombrie 2012.
Astfel, în opinia Colegiului penal lărgit, instanța de apel greșit a respins apelul
procurorului ca tardiv, fără să se expună asupra motivelor acestuia.
7.1 În așa mod, se apreciază că instanța de apel a comis o eroare de drept, care
constituie temei de recurs prevăzut de art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură
penală, în baza căruia decizia instanței de apel urmează a fi casată, cu remiterea
cauzei la rejudecare.
La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile
art. 436 Cod de procedură penală, care prevede că, procedura de rejudecare a
cauzei după casarea hotărîrii în recurs se desfășoară conform regulilor generale
pentru examinarea ei, pentru instanța de rejudecare, indicațiile instanței de recurs
sînt obligatorii în măsura în care situația de fapt rămîne cea care a existat la
soluționarea recursului și va ține cont că, soluția instanței de apel se casează pe
motivul, necalculării corecte de către instanță a termenului de declarare a apelului
procurorului. Instanța urmează să adopte o hotărîre legală și întemeiată,
pronunțîndu-se în fond asupra tuturor motivelor invocate în apel.
În conformitate cu prevederile art. 338 alin.(2), 434,435 alin.(1) pct.2) lit.c)
Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E:
Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de nivelul
Curții de Apel Chișinău Djulieta Devder, casează total decizia Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 18 decembrie 2012, în cauza penală Roșca Elena
Fiodor, și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt
complet de judecată.
Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.
Pronunțată în ședință publică la 18 iunie 2013.
Președinte Petru Ursache
Judecători Vladimir Timofti
Nicolae Gordilă
Ghenadie Nicolaev
Iurie Diaconu