PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 6107/06 Sabatina SINISI și alții împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 4 aprilie 2023 în calitate de comitet compus din: Péter Paczolay , Președintele Alena Poláčková, Raffaele Sabato , judecători și Liv Tigerstedt, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea (nu. 6107/06) împotriva Republicii Italiene depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 4 februarie 2006 de către reclamanții enumerați în tabelul apendice („reclamanții”) reprezentați de dl S. Basso, un avocat care practică la Bari; decizia de a anunța cererea la Guvernul italian („Guvernul”), reprezentat de fostul lor co-agent, dl N. Lettieri; observațiile părților; după deliberare, hotărăsește după cum urmează: OBJETORUL CAUZULUI Cauza Cauza se referă la privarea terenurilor reclamanților prin aplicarea de către instanțele interne a normei constructive-expropriare (aderare invitazione occupazione acquisitiva Reclamanții au fost proprietarii unei parcele de teren din comuna Minervino Murge, înregistrate în registrul de terenuri ca folio nr. 116, parcele nr. 239, 410 și 413. Potrivit planului de utilizare a terenurilor din 1972 (programa di fabbricazione), terenul a fost desemnat pentru utilizare agricolă. La 12 iunie 1989, municipalitatea a aprobat un proiect de construcție a unei închisoarei. La 2 octombrie 1990, a adoptat o modificare a planului de utilizare a terenului pentru a permite construirea pe teren. La 2 septembrie 1993, ocuparea imediată a terenului reclamantului a fost autorizată și la 6 Octombrie 1993 municipiul a luat posesia fizică a acestuia. Până la expirarea autorizației, o parte din terenurile reclamanților au fost modificate irreversibil de lucrările de construcții, dar autoritățile nu au eliberat un ordin oficial de expropiere. Reclamanții au introdus o acțiune pentru daune în fața Curții de district Trani, susținând că ocuparea terenurilor era ilegală și că solicitarea compensației. Prin hotărârea din 6 februarie 2003, Curtea de district Trani a susținut plângerile reclamanților și a constatat că ocuparea terenurilor lor era ilegală, dar acea parte a terenului (corespondent cu parcelele 239 și 410) a fost modificată irreversibil în urma finalizării lucrărilor publice. În consecință, în conformitate cu reglementarea constructivă-expropriare, reclamanții nu mai erau proprietarii acestui teren. Curtea de district Trani a acceptat în continuare că reclamanții au dreptul la daune pentru pierderea proprietății lor și a ordonat o evaluare independentă a terenului. Expertul desemnat a efectuat două evaluări alternative ale terenului. În primul rând, acesta a considerat denumirea sa agricolă și, după ce a evaluat că caracteristicile specifice terenului au făcut dificil de cultivat, a determinat valoarea pieței deplină a terenurilor expropriate (patrus nos. 239 și 410) la 3.650.874 lire italiene (ITL), care corespunde la 1.886 lire italiene. Cu toate acestea, aceasta a considerat că numai pentru parcela nr. 239, a căror ocupare era ilegală ab initio , compensația a trebuit să reflecte această valoare de piață. În ceea ce privește parcela nr. 410, criteriile prevăzute pentru terenurile agricole în temeiul articolului 5 bis din Legea nr. 359/1992 au fost aplicabile și, prin urmare, compensația pentru expropriare a fost bazată pe valoarea medie agricolă ( Vale agricolo medio Ca alternativă, expertul desemnat de instanță a considerat că terenul reclamantului are un potențial de facto de construcție, având în vedere utilizarea și caracteristicile zonei înconjurătoare și, pe această bază, și-a determinat valoarea de piață la ITL 174.409.995 (90.075). Curtea de district Trani a susținut că determinarea valorii de piață a terenurilor ar trebui să se bazeze pe caracteristicile sale juridice și factuale, având în vedere desemnarea sa înainte de expropriare, care, în conformitate cu planul de utilizare a terenului din 1972, era agricultură. Din aceste motive, în opinia instanței, noua denumire nu a putut fi luată în considerare pentru determinarea valorii terenurilor. Pe această bază, aceasta a acordat compensații bazate pe valoarea medie agricolă în ceea ce privește parcela nr. 410 și pe valoarea pieței deplină în ceea ce privește parcela nr. 239, pentru o sumă globală de 1,755,06 EUR, plus o ajustare a inflației și a dobânzii statutare. Curtea a acordat în continuare 438,76 EUR ca compensare pentru nedisponibilitatea terenurilor în timpul perioadei de ocupare legală ( indennità di occupazione ) și 90,60 EUR ca compensație pentru deprecierea terenurilor din jurul valorii. 10. Apelul reclamanților la Curtea de Apel a fost respins la 9 august 2005 și reclamanții nu au depus apel la Curtea de Casație. 11. Reclamanții au plâns că au fost ilicit deținuți de terenurile lor din cauza cererii de către instanțele interne a reglementării constructive-expropriate, în încălcarea drepturilor lor în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. EVALUAREA TRIBUNALULUI 12. Curtea constată, la început, că nu trebuie să decidă obiecția preliminară a Guvernului cu privire la neepuizarea recourslor interne, deoarece cererea este inadmisibilă în orice caz din motivele următoare. 13. Legea și practicile interne relevante privind expropierea constructivă se găsesc în Guiso-Gallisay c. Italia (și doar satisfacția) [GC], nr. 58858/00, §§ 18-48, 22 decembrie 2009). 14. Curtea remarcă că reclamanții au fost privați de proprietăți prin expropiere indirectă sau „constructivă”, o ingerință în dreptul la bucuria pașnică a bunurilor pe care Curtea le-a considerat anterior, într-un număr mare de cazuri, să fie incompatibilă cu principiul lucrării, conducând la constatarea unei încălcări a articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea, printre multe alte autorități, Carbonara și Ventura v. Italia , nr. 24638/94 , §§ 63-73, CEDH 2000 VI, și, ca o autoritate mai recentă, Messana v. Italia , nr. 26128/04, §§ 38-43, 9 februarie 2017). 15. Curtea observă, de asemenea, că Curtea de district Trani a recunoscut că privarea de proprietăți era ilegală și a susținut că reclamanții aveau dreptul la compensare (a se vedea alineatele (5) și (6) mai sus). Curtea este convinsă că acest lucru constituie o recunoaștere de către instanța internă a încălcării. 16. În urma acestei hotărâri, Curtea de district Trani a acordat compensații pe baza valorii agricole medii în ceea ce privește parcela nr. 410 și pe valoarea pieței deplină în ceea ce privește parcela nr. 239 (a se vedea punctul 9 de mai sus). 17. În ceea ce privește adecvarea acestei compensații, reclamanții au susținut că determinarea valorii de piață efectuată de Curtea de District Trani nu este corectă, deoarece nu a luat în considerare nici potențialul de facto al terenului de dezvoltare sau utilizarea ulterioară a acestuia efectuată de municipiu. 18. În acest sens, Curtea nu pare irezonabil că valoarea pieței a fost calculată ținând seama de desemnarea juridică a terenurilor înainte de expropriare. Într-adevăr, reamintește că compensația trebuie calculată pe baza valorii proprietăților la data în care a fost pierdută proprietatea acestora, care este intrinsec legată de desemnarea terenului în acel moment, și nu pe baza desemnării sale ulteriore. În plus, Curtea a constatat deja că, în absența așteptării concrete a dezvoltării înainte de expropriare, nu este adecvat să se bazeze numai pe punctul de vedere al reclamantului că terenul avea potențial de dezvoltare (a se vedea Maria Azzopardi v. Malta , nr. 22008/20, §§ 62-63, 9 iunie 2022). În acest caz, înainte de inițierea procedurii de expropriare, terenul a fost desemnat ca agricultură (a se vedea punctul 2 de mai sus). Modificarea planului de utilizare a terenului a avut loc atunci când procedurile de expropriare au fost deja în curs de desfășurare și a fost desfășurată exclusiv în legătură cu expropriarea (a se vedea punctele 3 și 9 de mai sus). Prin urmare, reclamantul nu a avut nicio așteptare legitimă concretă că, în absența procedurii de expropriare, terenul ar fi devenit constructibil. 20. În ceea ce privește partea de atribuire bazată pe valoarea agricolă medie (a se vedea punctul 9 de mai sus), Curtea a constatat deja că utilizarea unui astfel de criteriu pentru calcularea compensației duce la premii care nu au nicio relație rezonabilă cu valoarea de piață a terenurilor (a se vedea Preite v. Italia , nr. 28976/05, § 51, 17 noiembrie 2015). Cu toate acestea, în cazul în cauză, Curtea constată că diferența dintre suma atribuită de instanțe naționale și valoarea de piață, astfel cum a fost determinată de expertul desemnat de instanță, a fost minimă. În aceste circumstanțe, Curtea este dispusă să accepte că Curtea de district Trani a acordat o sumă care, în mare măsură, reflectă, în fond, suma pe care Curtea ar fi acordat-o într-un caz similar, prin respectarea principiilor stabilite în jurisprudența sa (a se vedea Guiso-Gallisay, citată mai sus, §§ 105 și 107). 21. Curtea subliniază că, într-un caz similar celui sub control, a constatat că o atribuire asemănătoare cu cea eliberată de Curtea de District Trani a constituit o soluție adecvată și suficientă pentru încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 suferit de solicitant, care a fost deportat ilegal de proprietatea sa, și a concluzionat că reclamantul nu mai putea fi considerat victimă a încălcării se plângea (a se vedea Armando Iannelli c. Italia, nr. 24818/03, §§ 35-37, 12 februarie 2013). 22. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este dispusă să accepte că, în circumstanțele specifice ale prezentului caz, instanța internă a oferit un recurs adecvat și suficient pentru încălcarea Convenției. Prin urmare, Curtea este convinsă că reclamanții nu mai pot fi considerați victime de o astfel de încălcare. 23. În consecință, cererea este incompatibilă ratione personae cu dispozițiile Convenției în sensul articolului 35 litera (a) și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Numele reclamantului Anul nașterii Naționalitate Locul de reședință Sabatina SINISI 1922 Italian Turin Maria TIANI 1951 Italian Turin Rosanna TIANI 1953 Italian Turin Sabina TIANI 1956 Italian Turin Vincenza TIANI 1959 Italian Turin Vincenzo TIANI 1962 Italian Grugliasco
Application no. 6107/06
Sabatina SINISI and Others
against Italy
The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 4
April
2023 as a Committee composed of:
Péter Paczolay
, President
,
Alena Poláčková,
Raffaele Sabato
, judges
,
and Liv Tigerstedt,
Deputy
Section Registrar,
Having regard to:
the application (no.
6107/06) against the Italian Republic lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 4 February 2006 by the applicants listed in the appended table (“the applicants”) who were represented by Mr S. Basso, a lawyer practising in Bari;
the decision to give notice of the application
to the Italian Government (“the Government”), represented by their former co-Agent, Mr N. Lettieri;
the parties’ observations;
Having deliberated, decides as follows:
1.
The case concerns the deprivation of the applicants’ land through the application by the domestic courts of the constructive-expropriation rule (
accessione invertita
or
occupazione acquisitiva
).
2
.
The applicants were the owners of a plot of land in the municipality of Minervino Murge, recorded in the land register as folio no. 116, parcels nos.
239, 410 and 413. According to the 1972 land-use plan (
programma di fabbricazione
), the land was designated for agricultural use.
3
.
On 12 June 1989, the municipality approved a project for the construction of a jail. On 2 October 1990, it adopted an amendment to the land-use plan in order to allow building on the land. On 2 September 1993, the immediate occupation of the applicant’s land was authorised and on 6
October 1993 the municipality took physical possession thereof. By the time the authorisation expired, part of the applicants’ land had been irreversibly altered by construction works, but the authorities had not issued a formal expropriation order.
4.
The applicants brought an action for damages before the Trani District Court, arguing that the occupation of the land had been unlawful and seeking compensation.
5
.
By judgment of 6 February 2003, the Trani District Court upheld the applicants’ complaints and found that the occupation of their land had been unlawful, but that part of the land (corresponding to parcels 239 and 410) had been irreversibly altered following the completion of the public works. As a consequence, pursuant to the constructive-expropriation rule, the applicants were no longer the owners of that land.
6
.
The Trani District Court further accepted that the applicants were entitled to damages for the loss of their property, and ordered an independent expert valuation of the land.
The appointed expert conducted two alternative valuations of the land.
7.
First, it considered its agricultural designation and, after having assessed that the land’s specific characteristics rendered it difficult to farm, determined the full market value of the expropriated land (parcels nos.
239
and 410) at 3,650,874 Italian lire (ITL), corresponding to 1,886
euros (EUR). Nevertheless, it considered that only for parcel no. 239, the occupation of which had been unlawful
ab initio
, compensation had to reflect that market value. As regards parcel no. 410, the criteria provided for agricultural land by section 5
bis
of Law no. 359/1992 were applicable and thus the expropriation compensation had to be based on the average agricultural value (
valore agricolo medio
).
8.
As an alternative, the court-appointed expert considered that the applicant’s land had a
de facto
building potential in light of the use and characteristics of the surrounding area and, on this basis, determined its market value at ITL 174,409,995 (EUR 90,075).
9
.
The Trani District Court held that the determination of the market value of the land should be based on its legal and factual characteristics in light of its designation before the expropriation which, according to the 1972 land
‑
use plan, was agricultural. It further considered that the subsequent the land-use plan had been amended with a view to expropriation (
vincolo espropriativo
). For these reasons, in the court’s view the new designation could not be taken into account for the determination of the land’s value. On this basis, it awarded compensation based on the average agricultural value in respect of parcel no. 410 and on the full market value in respect of parcel no. 239, for an overall amount of EUR 1,755.06, plus an adjustment for inflation and statutory interest.
The court further awarded EUR 438.76 as compensation for the unavailability of the land during the period of lawful occupation (
indennità di occupazione
) and EUR 90.60 as compensation for the depreciation of the surrounding land.
10.
The applicants’ appeal to the Bari Court of Appeal was dismissed on 9
August 2005 and the applicants did not lodge an appeal with the Court of Cassation.
11.
The applicants complained that they had been unlawfully deprived of their land on account of the application by the domestic courts of the constructive-expropriation rule, in breach of their rights under Article
1 of Protocol No. 1 to the Convention.
12.
The Court notes at the outset that it does not have to decide on the Government’s preliminary objection concerning non-exhaustion of domestic remedies, since the application is inadmissible in any event on the following grounds.
13.
The relevant domestic law and practice concerning constructive expropriation is to be found in
Guiso-Gallisay v. Italy
((just satisfaction) [GC], no.
58858/00, §§ 18-48, 22 December 2009).
14.
The Court notes that the applicants were deprived of their property by means of indirect or “constructive” expropriation, an interference with the right to the peaceful enjoyment of possessions which the Court has previously considered, in a large number of cases, to be incompatible with the principle of lawfulness, leading to findings of a violation of Article 1 of Protocol No.
1 (see, among many other authorities,
Carbonara and Ventura v. Italy
, no.
‑
VI, and, as a more recent authority,
Messana v. Italy
, no.
26128/04, §§ 38-43, 9 February 2017).
15.
The Court further observes that the Trani District Court acknowledged that the deprivation of property had been unlawful and held that the applicants were entitled to compensation (see paragraphs 5 and 6 above). The Court is satisfied that this amounts to an acknowledgement by the domestic courts of the infringement complained of.
16.
Following that determination, the Trani District Court awarded compensation based on the average agricultural value in respect of parcel no.
410 and on the full market value in respect of parcel no. 239 (see
paragraph 9 above).
17.
As to the adequacy of such compensation, the applicants argued that the determination of the market value carried out by the Trani District Court was incorrect, as it did not take into account either the land’s
de facto
potential for development or the subsequent use made of it by the municipality.
18.
In this respect, it does not appear unreasonable to the Court that the market value was calculated by taking into account the legal designation of the land before the expropriation. Indeed, it recalls that compensation must be calculated based on the property’s value on the date on which ownership thereof was lost, which is intrinsically linked to the designation of the land at that time, and not on the basis of its later designation. Furthermore, the Court has already found that, in the absence of any concrete expectation of development prior to the expropriation, it is not appropriate to rely solely on the applicant’s view that the land had potential for development (see
Maria Azzopardi v. Malta
, no. 22008/20, §§ 62-63, 9 June 2022).
19
.
In the present case, before the expropriation procedure was initiated, the land was designated as agricultural (see paragraph 2 above). The amendment to the land-use plan took place when the expropriation proceedings were already ongoing and was carried out exclusively in connection with the expropriation (see paragraphs 3 and 9 above). Therefore, the applicant had no concrete legitimate expectation that, in the absence of the expropriation proceedings, the land would have become constructible.
20.
As regards the part of the award based on the average agricultural value (see paragraph 9 above), the Court has already found that the use of such a criterion to calculate compensation leads to awards that bear no reasonable relationship with the market value of the land (see
Preite v. Italy
, no.
28976/05, § 51, 17 November 2015). Nevertheless, in the present case, the Court notes that the difference between the sum awarded by the national courts and the market value as determined by the court-appointed expert was minimal. In these circumstances, the Court is prepared to accept that the Trani District Court awarded a sum which largely reflected, in substance, the amount the Court would have awarded in a similar case by following the principles established in its case-law (see
Guiso-Gallisay,
cited above, §§
105
and 107).
21.
The Court points out that, in a similar case to the one under scrutiny, it found that a similar award to the one issued by the Trani District Court had constituted appropriate and sufficient redress for the breach of Article 1 of Protocol
No.
1 suffered by the applicant, who had been unlawfully dispossessed of his property, and concluded that the applicant could no longer be considered a victim of the violation complained of (see
Armando Iannelli v.
Italy
, no. 24818/03, §§ 35-37, 12 February 2013).
22.
In the light of the foregoing considerations, the Court is prepared to accept that, in the specific circumstances of the present case, the domestic courts afforded appropriate and sufficient redress for the breach of the Convention complained of. The Court is therefore satisfied that the applicants can no longer be considered victims of such a breach.
23.
It follows that the application is incompatible
ratione personae
with the provisions of the Convention within the meaning of Article 35
§
3
(a) and must be rejected in accordance with Article 35
§
4.
For these reasons, the Court, unanimously,
Declares
the application inadmissible.
Done in English and notified in writing on 27 April 2023.
Liv Tigerstedt
Péter Paczolay
Deputy Registrar
President
Appendix
No.
Applicant’s Name
Year of birth
Nationality
Place of residence
1.
Sabatina SINISI
1922
Italian
Turin
2.
Maria TIANI
1951
Italian
Turin
3.
Rosanna TIANI
1953
Italian
Turin
4.
Sabina TIANI
1956
Italian
Turin
5.
Vincenza TIANI
1959
Italian
Turin
6.
Vincenzo TIANI
1962
Italian
Grugliasco