1ra-1123/2013 — art. 186 alin. 5 CP

Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 25 mai 2010, Vîlcov Iuri a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (5) CP, din motivul că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat. Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Mîndrilă Constantin cu privire la repararea prejudiciului material în sumă de 606 600 lei a fost respinsă.

De către organul de urmărire penală, Vîlcov Iuri a fost învinuit de faptul, că la 10 aprilie 2009, prin înțelegere prealabilă cu alte persoane necunoscute, care din timp pregătise o rangă metalică, au forțat ușa și a pătruns în casa Nr. 11 ,,b” str. Belinschi, mun. Chișinău, au deschis safeul, din care au sustras suma de 50000 dolari SUA, o brățară din aur cu briliante și un I-Phone, în sumă totală de 606600 lei, care aparțin lui Mîndrilă Constantin, cauzîndu-i părții vătămate o daună materială în proporții deosebit de mari.

Procurorul a declarat apel solicitînd casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Vîlcov Iuri să fie condamnat conform învinuirii înaintate, întrucît în dosar se conțin suficiente probe.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2010, apelul procurorului a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Vîlcov Iuri a fost condamnat în baza art.186 alin.(5) Cod penal, la 7 ani închisoare. În temeiul art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa numită, i-a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei 1 Buiucani, mun. Chișinău din 09 aprilie 2009, definitiv fiindu-i stabilită pedeapsa de 9 ani închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip semiînchis. Acțiunea civilă a fost admisă, dispunîndu-se încasarea de la Vîlcov Iuri în beneficiul părții vătămate Mîndrilă Constantin a prejudiciului material în mărime de 606 600 lei. Instanța de apel a constatat, că vinovăția lui Vîlcov Iuri este dovedită prin probele: declarațiile inculpatului depuse la urmărirea penală în care el si-a recunoscut vinovăția, procesul-verbal de reconstituire a faptei la fața locului, care au fost efectuate în prezența avocatului, declarațiile părții vătămate Mîndrilă Constantin, martorului Mîndrilă Ala, concluziile experților Ciric A. și Țurcan L., care în ansamblu au confirmat vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(5) CP.

Împotriva hotărîrii nominalizate, în temeiul pct. 4), 6) și 8) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, avocatul Mihail Scrob în interesele condamnatului Vîlcov Iuri a declarat recurs ordinar, solicitînd rejudecarea cauzei în aceeași instanță, pe motiv că: - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția; - judecata a avut loc fără participarea inculpatului, prin ce i-a fost încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil.

Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 05 iulie 2011, recursul ordinar declarat de către avocatul Mihail Scrob, a fost admis, casată decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Prin decizia Colegiului penal al Curți de apel Chișinău din 24 noiembrie 2011 apelul procurorului a fost respins ca nefondat.

Decizia în cauză a fost contestată cu recurs ordinar de către procuror, care invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură, a solicitat remiterea dosarului în instanța de apel, întrucît această instanță a încălcat art. 436 CPP.

Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 15.05.2012, s-a admis recursul ordinar declarate de procuror, s-a casat decizia Curții de Apel Chișinău din 24.11.2011 cu remiterea cauzei la rejudecare.

Prin decizia Colegiului penal al Curți de apel Chișinău din 20 mai 2013, a fost admis apelul procurorului, casată sentința și pronunță o hotărîre nouă, după cum urmează: Vîlcov Iuri se recunoaște vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (5) CP stabilindu-i pedeapsa de 7 ani închisoare. Conform art. 85 CP pentru concurs de sentințe, definitiv i s-a stabilit de 8 ani închisoare. De la Vîlcov Iuri în beneficiul lui Mîndrilă Constantin a fost încasat prejudiciului cauzat de 606 600 lei. Instanța de apel a concluzionat, că instanța de fond a analizat și a apreciat probele unilateral cu încălcarea procedurii prevăzută de art. 101 CPP, de aceea a rejudecat cauza.

Avocatul Mihail Scrob în numele inculpatului Vîlcov Iuri, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 4), 8) Cod de procedură penală, a declarat recurs 2 ordinar împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea acesteia, cu menținerea sentinței instanței de fond, invocînd că nu au fost întrunite elementele infracțiunii și că lipsesc probe pentru condamnarea lui.

Verificînd argumentele recursului în raport cu actele cauzei, Colegiul penal atestă că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) CPP, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Instanța de apel a relatat, că vinovăția lui Vîlcov Iuri se confirmă prin: declarațiile părții vătămate Mîndrilă Constantin, declarațiile expertului Iulia Țurcan și Ciurin Anela, declarațiile martorilor Mîndrilă Ala, Mancev Nicolai, Vîlcova Olesea precum și: - procesul-verbal de cercetare la fața locului și foto-tabelul (f.d. 5-26, vol. I); - procesul-verbal de verificare a declaraților învinuitului Iu. Vîlcov la fața locului în care acesta benevol a demonstrat căile de acces în gospodăria părții vătămate precum și modul cum a forțat ușa de la casă cu ajutorul unei răngi metalice (f.d. 149-151, vol. I); - raportul de expertiză dactiloscopică, conform căruia o urmă papilară depistată la locul infracțiunii aparține lui Vîlcov Iuri (f.d. 56, vol. I); - procesele-verbale de confruntare între Vîlcov Iuri și Macari Vitali, Zop Anatolie, Pîrău Tudor (f.d. 13-20, 21-29, 69-70, vol. II); - procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografii, în care Vîlcov Iuri a recunoscut persoanele care au participat la furt (92-93, vol. I). Instanța de apel a notat, că toate probele în ansamblul lor cu certitudine dovedesc vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (5) CP - sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane cu cauzarea daunei în proporții deosebit de mari. Totodată, Colegiul penal menționează, că pedeapsa inculpatului a fost numită în limitele legii imputate, ținînd cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii, datele privind personalitatea inculpatului, circumstanțele atenuante și agravante, inclusiv și cele invocate în recurs.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) CPP, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 CPP, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) CPP prevede, că hotărîrile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Însă în speță, se reține că recursul declarat de avocatul Mihail Scrob, nu se întemeiază pe nici unul din temeiurile stipulate expres în dispoziția art. 427 alin. (1) CPP, mai mult, recurentul nu reflectă în ce constă problema de drept de importanță generală care persistă în cauză, care este eroarea comisă de instanța de apel ce ar duce la casarea hotărîrii atacate prin prisma temeiurilor din norma de drept vizată.

În consecință, raportînd situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) CPP, Colegiul concluzionează că la judecarea cauzei în ordine de apel, 3 instanța de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419 CPP, iar recursul declarat, este vădit neîntemeiat și se apreciază ca inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 431, 432 alin. (2) pct. 4) Cod de Procedură Penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Mihail Scrob, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 mai 2013 în privința lui Vîlcov Iuri Ivan, ca vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 decembrie 2013, ora 930. Președinte Constantin Gurschi Judecători Andrei Harghel Iurie Bejenaru 4