1re-289 /13 — 313 CPP

Prin ordonanța procurorului interimar al UTA Găgăuzia, Vasilii Hrapacov din 03 ianuarie 2011, a fost pornită urmărirea penală în baza art. 190 alin. (5) Cod penal pe cauza penală nr. 2013198001, la plîngerea cet. Stefu N., în temeiul bănuielii rezonabile privind dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune, în proporții deosebit de mari, acțiuni comise de către factorii de decizie din cadrul SA ”Carina”.

Directorul SA ”Carina”, Dmitrii Babov ne fiind de acord cu ordonanța de începere a urmăririi penale menționată supra, în temeiul art. 299/1 CPP a contestat-o la procurorul ierarhic superior, invocînd faptul că litigiul civil dintre cet. Nicolai Stefu și SA ”Carina”, la moment se soluționa de către instanța de judecată în ordinea procedurii civile .

Prin ordonanța procurorului, șef interimar al Direcției control al urmăririi penale și asistență metodică, Adrian Mircos din 26 martie 2013, a fost respinsă ca neîntemeiată plîngerea cet. Dmitrii Babov.

Directorul SA ”Carina”, Dmitrii Babov la 01.03.2013 s-a adresat cu plîngere în instanța de judecată în ordinea art. 313 CPP, solicitînd anularea ordonanței procurorului interimar al UTA Găgăuzia, Vasilii Hrapacov din 03 ianuarie 2011, invocînd că aceasta este ilegală din motiv că a fost emisă în lipsa temeiului stabilit de lege, pentru începerea urmăririi penale, mai mult materialele administrate la cererea lui Stefu N., reieșind din cerințele art. 262 alin. (1) CPP, nu fac parte din cele elucidate. Totodată, recurentul a explicat că la emiterea ordonanței privind începerea urmăririi penale, procurorul evident a depășit împuternicirile acordate lui, deoarece litigiul între SA ”Carina” și Stefu N. și stabilirea faptului încheierii sau neîncheierii contractului privind afacerea în comun, este de competența instanței de judecată, în procedura civilă, cu respectarea cerințelor legislației civile și de procedură civilă.

Prin încheierea judecătorului de instrucție a Judecătoriei Comrat din 26 aprilie 2013, a fost admisă plîngerea depusă de directorul SA ”Carina”, Babov D. și s-a declarat nulă ordonanța procurorului interimar al UTA Găgăuzia, Hrapacov V. din 03.01.2013. La adoptarea soluției sale, instanța a reținut că, ordonanța privind începerea urmăririi penale a fost adoptată ilegal, după expirarea termenului de 30 zile, prevăzute de art. 274 CPP pentru începerea urmăririi penale, iar relațiile dintre SA ”Carina” și cet. 1 Stefu N., care s-a adresat cu cerere de chemare în judecată în instanța civilă, - sunt relații de caracter civil.

Procurorul General Adjunct, Igor Serbinov, invocînd art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs în anulare încheierea judecătorului de instrucție, solicitînd casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării plîngerii în aceiași instanță de către un alt judecător. În susținerea recursului, procurorul recurent a invocat că, instanța a ignorat faptul că, urmare a examinării petiției cet. Stefu N., de către procuror au fost stabilite circumstanțe ce justificau prezența unei bănuieli rezonabile că a fost comisă o infracțiune, motiv pentru care, procurorul interimar al UTA Găgăuzia s-a autosesizat la 14.12.2012, înregistrînd raportul respectiv în Registrul de evidență a sesizărilor despre infracțiuni, iar ulterior la 03.01.2013 prin ordonanță, a dispus începerea urmăririi penale. La fel, făcînd referire la prevederile art. 313 alin. (2) CPP, precum și la prevederile pct. 5.3, 5.4. ale Hotărîrii Plenului CSJ nr. 7 din 04.07.2005 ”Cu privire la practica asigurării controlului judecătoresc de către judecătorul de instrucție în procesul urmăririi penale”,a invocat că la examinarea plîngerii cet. Babov D. instanța de judecată și-a depășit competențele, deoarece ordonanțele de pornire a urmăririi penale și punere sub învinuire nu cad sub incidența controlului judecătoresc al judecătorului de instrucție în procesul urmăririi penale, ordonanțele de începere a urmăririi penale nu sunt incluse în lista acțiunilor și actelor ilegale ale organului de urmărire penală care pot fi atacate la judecătorul de instrucție. Mai mult, procurorul recurent a mai invocat că, judecătorul de instrucție, încălcînd grav legea, a acceptat examinarea plîngerii fără procedura prealabilă obligatorie, fapt care denotă tendențiozitatea instanței, punînd la îndoială imparțialitatea acesteia. 6.1.Petiționarul Nicolai Stefu, invocînd prevederile art. 452-457 CPP, la fel a contestat cu recurs în anulare încheierea judecătorului de instrucție, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă plîngerea cet. Babov D. ca neîntemeiată.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor în anulare în baza materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestora, din următoarele considerente. 7.1. La 27 octombrie 2012 a întrat în vigoare Legea nr. 66 din 05 aprilie 2012 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală. Conform art. I pct. 144) din lege, prevederile expuse în alin. (2) și (3) din art. 452 Cod de procedură penală, s-au abrogat. Alin. (3) art. 452 Cod de procedură penală, pînă la abrogare, stipula că persoanele menționate la art. 313 alin. (1) Cod de procedură penală, precum și Procurorul General și adjuncții acestuia, pot declara recurs în anulare împotriva încheierii irevocabile a judecătorului de instrucție cu privire la pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale și reluarea urmăririi penale în cazurile prevăzute la art. 453 Cod de procedură penală. Articolul 3 CPP stipulează, că în desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul urmăririi penale sau al judecării cauzei în instanța de judecătorească. Potrivit art. 313 alin. (6) Cod de procedură penală, încheierile judecătorului de instrucție, adoptate pe marginea examinării plîngerilor asupra ordonanțelor procurorului 2 privind încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale cu reluarea urmăririi penale sînt hotărîri irevocabile. 7.2. Autorul recursului, argumentându-și poziția procesuală, s-a axat pe prevederile alin. (1) al art. 452 CPP, normă care oferă Procurorului General și adjuncților lui, dreptul de declarare a recursului în anulare, însă această normă se referă numai în privința a acelor hotărîri judecătorești irevocabile, care pot fi atacate pe căi ordinare de atac, deci cu apel și recurs împotriva acelor hotărîri care au parcurs deja aceste căi de atac. Or, încheierea judecătorului de instrucție, adoptată în speța examinată, nu cade sub categoria hotărîrilor irevocabile prevăzute de alin. (1) art. 452 Cod de procedură penală din punctul de vedere că nu a parcurs calea apelului și a recursului, or potrivit prevederii alin. (6) art. 313 Cod de procedură penală, nici nu putea să le parcurgă, fiindcă legea nu prevede posibilitatea atacării încheierilor, adoptate în ordinea art. 313 Cod de procedură penală. Astfel spus, noțiunea de “hotărîrii judecătorești irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac”, nu cuprinde încheierile adoptate de către judecătorul de instrucție, dar se referă la sentințele adoptate de instanțele de judecată care au parcurs căile ordinare de atac, astfel, în acest sens legiuitorul a prevăzut la alin. (2) art. 455 Cod de procedură penală, că cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă: - denumirea instanței care a pronunțat sentința; - denumirea instanței care a adoptat decizia în apel; - denumirea instanței care a adoptat decizia în recurs. Prin urmare, noile modificări survenite în procedura penală, permit de a conchide că hotărîrile adoptate de judecătorul de instrucție în ordinea art. 313 Cod de procedură penală, privind pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale și reluarea urmăririi penale, începînd cu 27 octombrie 2012 nu mai pot fi examinate în ordinea recursului în anulare. În urma modificărilor operate în Codul de procedura penală, precum și constatările expuse, Colegiul penal conchide că recursurile în anulare urmează a fi declarate ca inadmisibile, fiindcă legea nu mai prevede o atare cale de atac.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursurilor în anulare declarate de Procurorul General Adjunct, Igor Serbinov și de petiționarul Stefu N., împotriva încheierii judecătorului de instrucție a Judecătoriei Comrat din 26 aprilie 2013, prin care s-a dispus anularea ordonanței procurorului din 03.01.2013 privind începerea urmăririi penale pe dosarul nr. 2013198001. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 11 decembrie 2013. Președinte Constantin Gurschi Judecătorii Ion Arhiliuc Iurie Diaconu 3