2ra-396/17 — cu privire la repararea prejudiciului moral

prima instanță: S. Pilipenco dosarul nr. 2ra-396/17

instanța de apel: G. Colev, A. Curdov, Șt. Starciuc

ÎNCHEIERE

10 martie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de

Procuratura Generală a Republicii Moldova și Ministerul Justiției al Republicii

Moldova

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Dmitrii Babov

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea

prejudiciului moral

împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 24 noiembrie 2016, prin care

apelul declarat de Dmitrii Babov a fost admis parțial, casată hotărârea Judecătoriei

Ceadîr-Lunga din 26 iulie 2016 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost

admisă parțial

constată:

La 28 aprilie 2016, Dmitrii Babov a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la repararea

prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a invocat că la 21 februarie 2013, la solicitarea

ofițerului superior de urmărire penală O. Chiseeva, s-a prezentat la Inspectoratul de

Poliție Comrat, unde i-a fost înmânată ordonanța privind recunoașterea în calitate

de bănuit și explicate drepturile bănuitului pentru apărare.

Menționează că în ordonanța privind recunoașterea în calitate de bănuit a

fost indicat că în privința lui există probe privind comiterea infracțiunii prevăzută

de art. 190 alin. (5) Cod penal.

Susține că de la ofițerul de urmărire penală O. Chiseeva a aflat că la

03 ianuarie 2013, procurorul interimar al UTA Găgăuzia V. Hrapacov a emis

ordonanța privind pornirea urmăririi penale în privința funcționarilor SA „Carina”

pe semnele componenței infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal,

copia ordonanței respective fiindu-i înmânată în aceeași zi la 21 februarie 2013.

1

Evidențiază că prin încheierea judecătorului de instrucție al Judecătoriei

Comrat din 26 aprilie 2013 a fost admisă contestația depusă de către el și

ordonanța procurorului UTA Găgăuzia V. Hrapacov din 03 ianuarie 2013 privind

pornirea urmăririi penale pe faptul comiterii de către funcționarii SA „Carina” a

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, dosarul nr. 2013198001, a

fost anulată.

Explică că în perioada examinării de către judecătorul de instrucție a

contestației, urmărirea penală în privința lui continua și la 17 aprilie 2013 dosarul

împreună cu raportul ofițerului al SUP al CRP Comrat O. Chiseeva coordonat cu

șeful SUP al IP Comrat A. Ostreva, a parvenit în Procuratura mun. Comrat pentru

punerea lui sub învinuire în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190

alin. (5) Cod penal și transmiterea cauzei în instanța de judecată ulterioară pentru

examinarea cauzei în fond.

Indică că pentru prezentarea acuzației a fost invitat de procurorul F. Colța la

Procuratura mun. Comrat pentru data de 29 aprilie 2013, însă, în rezultatul

recunoașterii de judecătorul de instrucției a nulității ordonanței privind pornirea

urmăririi penale, la 30 aprilie 2013 procurorul mun. Comrat F. Colța a emis

ordonanța prin care a încetat procesul penal și 1-a scos de sub urmărirea penală.

Consideră că dânsul a fost scos de sub urmărirea penală și urmărirea penală

în privința lui a fost încetată pe temei de reabilitare.

Susține că a fost tras ilegal la răspunderea penală și prin prisma prevederilor

art. 3 alin. (1) lit. a) și art. 6 lit. b) din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești este îndreptățit

la recuperarea prejudiciului în modul și în limitele prevăzute de această lege.

Remarcă că în legătură cu tragerea ilegală la răspunderea penală, i-au fost

cauzate suferințe manifestate prin influențarea negativă asupra stării lui de sănătate

rezultate prin stări de insomnie și agitație.

Mai explică că tragerea la răspunderea penală i-a schimbat modul lui de

viață, fiind nevoit pe parcursul a 2 luni să irosească mult timp la consultările cu

avocatul privind situația creată, participarea în ședințele de judecată, iar, în același

timp fiind director la SA „Carina” nu se putea concentra la lucrul său și din cauza

această rezultatele activității întreprinderii au început să se agraveze. Mai mult că

atitudinea angajaților întreprinderii față de el s-a schimbat și mulți parteneri s-au

refuzat de serviciile întreprinderii.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 8, 10, 11, 1398, 1405 Cod

civil, art. 3, 6, 10, 11 din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul

de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, art. 7, 39 alin. (7), 85 alin.

(1) pct. 1), 166-167 CPC.

Solicită admiterea acțiunii și încasarea din contul bugetului de stat a sumei

de 300000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

2

Prin încheierea Judecătoriei Ciadîr-Lunga din 18 mai 2016, a fost atrasă în

proces în calitate de intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii

Moldova.

Prin hotărârea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 26 iulie 2016, acțiunea a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Comrat din 24 noiembrie 2016, a fost admis

parțial apelul declarat de Dmitrii Babov, casată hotărârea primei instanțe și emisă o

nouă hotărâre prin care acțiunea a fost admisă parțial.

A fost încasat din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului

Justiției al Republicii Moldova în beneficiul lui Dmitrii Babov suma de 2000 lei cu

titlu de prejudiciu moral. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 30 noiembrie 2016, prin intermediul Oficiului Poștal, Procuratura

Generală a Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel

Comrat din 24 noiembrie 2016, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea

deciziei recurate cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată,

considerând-o neîntemeiată.

Având în vedere prevederile art. 118 alin. (1) CPC, menționează că Dmitrii

Babov, cât și reprezentantul acestuia nu au prezentat instanței careva dovezi

concludente în susținerea faptului că efectuarea urmăririi penale în privința lui

Dmitrii Babov negativ a influențat asupra stării lui fizice sau psihice.

Cu referire la prevederile art. 11 din Legea nr. 1545-XIII din

25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești, susține că la examinarea cauzei în instanța de apel nu s-a dovedit că

acțiunile organului de urmărire penală sunt ilicite, în special careva încălcări

procedurale în cadrul urmăririi penale prin care ar putea fi încălcate drepturile lui

Dmitrii Babov.

Explică că dispozițiile art. 3 din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești indică în ce

cazuri anume apare dreptul la repararea prejudiciului, pe când în ședințele de

judecată nu s-a constatat că în privința lui Dmitrii Babov de către organul de

urmărire penală în mod ilicit ar fi fost aplicate reținerea, măsura preventivă în

formă de arest sau declarația de a nu părăsi localitatea sau țara etc.

La 22 decembrie 2016, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat

recurs împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 24 noiembrie 2016, prin care a

solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei recurate cu menținerea hotărârii

primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată,

considerând-o neîntemeiată.

Susține că instanța de apel a interpretat eronat normele de drept material ce

reglementează aprecierea prejudiciului material și moral.

3

Menționează că dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1545 din

25 februarie 1998 stabilesc că este ireparabil prejudiciul material și moral cauzat

persoanei fizice sau juridice în urma reținerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor

preventive sub formă de arest, de declarațiile de a nu părăsi localitatea sau țara,

tragerii ilegale la răspundere penală, astfel pentru angajarea răspunderii statului

pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare și de urmărire penală sunt necesare

unele condiții speciale și anume existența faptei ilicite, respectiv nu orice acțiune a

organelor de drept atrage răspunderea statului.

Atenționează că Dmitrii Babov nu a fost reținut sau arestat, în privința sa nu

a fost aplicată nicio măsură preventivă, respectiv nu a fost limitat în drepturile sale

și tras la răspunderea penală pentru a încasa prejudiciu din bugetul de stat.

Totodată explică că Dmitrii Babov nu a prezentat careva probe concludente

prin care să se atestă faptul că bănuiala sa ar fi avut careva efecte negative asupra

reputației sale.

Susține că instanța de apel nejustificat a încasat din bugetul de stat în

beneficiul lui Dmitrii Babov suma de 2000 lei drept compensație pentru prejudiciu

moral, or, relevă că temeiul de încetare a procesului penal în privința lui Dmitrii

Babov nu cade sub incidența prevederilor Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

Obiectează că instanța de apel nu a constatat pe deplin toate circumstanțele

importante ale pricinii, ținând cont de faptul că cererea de chemare în judecată a lui

Dmitrii Babov privind încasarea prejudiciului moral în temeiul Legii nr. 1545,

urma a fi depusă în termenul de 3 ani calculat de la 10 aprilie 2013 când s-a încetat

urmărirea penală în privința ultimului, termenul limită fiind până la

10 aprilie 2016, pe când cererea de chemare în judecată a fost depusă la

29 aprilie 2016.

În acest sens, remarcă că termenul de 3 ani nu poate fi calculat de la

26 aprilie 2013 data emiterii încheierii definitive și irevocabile, ori, în cauza

enunțată la 26 aprilie 2013 a fost respinsă ca neîntemeiată pornirea urmăririi penale

și la această dată deja a rămas irevocabilă ordonanța de încetare a urmărire penală

din 10 aprilie 2013.

Consideră că având în vedere că a fost omis termenul legal de înaintare a

acțiunii, reclamantul Dmitrii Babov urmează a fi sancționat de lege pentru

pasivitatea sa față de respectarea termenului de prescripție, cu respingerea acțiunii

ca fiind depusă peste termenul stabilit de lege.

La 16 februarie 2017, Procuratura Generală a Republicii Moldova a depus

referință la cererea de recurs declarată de către Ministerul Justiției al Republicii

Moldova, prin care a solicitat admiterea cererii de recurs declarată de Ministerul

Justiției al Republicii Moldova, casarea deciziei instanței de apel și pronunțarea

unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

4

Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recursurile la 30 noiembrie 2016 și respectiv 22 decembrie 2016 împotriva

deciziei Curții de Apel Comrat din 24 noiembrie 2016, în termenul legal.

Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile

sunt inadmisibile din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Procuratura

Generală a Republicii Moldova și Ministerul Justiției al Republicii Moldova nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile

declarate de Procuratura Generală a Republicii Moldova și Ministerul Justiției al

Republicii Moldova, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

5

considera recursurile declarate de Procuratura Generală a Republicii Moldova și

Ministerul Justiției al Republicii Moldova ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

dispune:

Recursurile declarate de Procuratura Generală a Republicii Moldova și

Ministerul Justiției al Republicii Moldova se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iuliana Oprea

Ion Druță

6