1 ra-676/2013 — 186 al 2 lit. b, c, d CP

Prin sentința Judecătoriei Cahul din 10 aprilie 2012 Gîdilică Victor a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de prevederile art. 186 alin.(2) lit. b) c) d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. 1 În baza art. 84 alin.(4) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate prin prezenta sentință și prin sentința Judecătoriei Leova din 07 octombrie 2010, prin care Gîdilică V., a fost condamnat în baza art. 186 alin.(2) lit. c) d) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de 240 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, echivalentul a 120 de zile închisoare, astfel i s-a stabilit lui Gîdilică V., pentru concurs de infracțiuni pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani și 10 luni, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit sentinței s-a stabilit, că Gîdilică Victor la data de 12 septembrie 2011, în jurul orelor 05:00, prin înțelegere prealabilă cu Cioran Fiodor, avînd scopul de a sustrage pe ascuns bunurile altei persoane, au pătruns în gospodăria lui Negru Ion, situată în s. Chircani, com. Cucoara, r-nul Cahul, de unde au sustras un cal de culoare roșie în valoare de 4000 lei și o vacă de culoare neagră în valoare de 3000 lei, astfel, cauzîndu-i lui Negru Ion un prejudiciu material considerabil în valoare de 7000 lei.

Sentința a fost atacată în ordine de apel de către inculpatul Gîdilică Victor, care a solicitat casarea sentinței, cu emiterea unei hotărîri de achitare în privința sa, din motiv că fapta nu a fost comisă de el. Ulterior, în cadrul ședinței de judecată apelantul a renunțat la conținutul cererii de apel, și-a recunoscut pe deplin vina, solicitînd casarea sentinței cu încetarea procesului penal în privința sa, din motivul împăcării părților.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 20 februarie 2013, a fost admis apelul declarat, casată parțial sentința Judecătoriei Cahul din 10 aprilie 2012, în partea condamnării lui Gîdilică Victor în baza art. 186 alin.(2) lit. b) c) d) Cod penal și pronunțată o nouă hotărîre, prin care a fost încetat procesul penal în privința inculpatului, din motivul împăcării părților.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, la pronunțarea sentinței, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și just a tras concluzia, că inculpatul în urma înțelegerii prealabile cu Cioran Fiodor au sustras pe ascuns bunurile altei persoane în sumă de 7000 lei. Aceste împrejurări au fost constatate și elucidate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate respectîndu-se prevederile art. 101 CPP. În cadrul ședinței instanței de apel, partea vătămată Negru Ion și inculpatul Gîdilică Victor au solicitat încetarea procesului penal, din motivul împăcării părților, faptul dat confirmîndu-se prin încheierea acordului de împăcare. Din materialele cauzei s-a constatat, că judecarea prezentei cauze penale în prima instanță a avut loc în lipsa inculpatului, care a fost în imposibilitatea de a-și realiza dreptul său prevăzut de art. 66 alin.(2) pct. 29 Cod de procedură penală. În astfel de circumstanțe, instanța de apel a considerat că împăcarea părților în cauza penală este admisibilă și la judecarea acesteia în instanța de apel. 2

Decizia este atacată în ordine recurs de către procuror, în baza art. 427 alin.(1) pct. 6) 10) 16) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei, cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel în alt complet de judecată. Consideră decizia ilegală și pasibilă casării. Se invocă, că decizia instanței de apel nu cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului declarat de către inculpat, precum și motivele adoptării soluției date. Referitor la acordul de împăcare între părți, recurentul invocă că în cadrul urmăririi penale și judecării cauzei, cereri de împăcare din partea inculpatului sau a părții vătămate nu au fost depuse, iar asupra acestei situații, instanța de fond nu s-a pronunțat cu o concluzie din lipsă de temei. Consideră neîntemeiat, argumentul instanței de apel, precum că, judecarea cauzei în prima instanță a avut loc în lipsa inculpatului, care era lipsit de posibilitatea de a a-și realiza dreptul său prevăzut de art. 66 alin.(2) pct.29 Cod de procedură penală, deoarece informația privind drepturile și obligațiile, inculpatul Gîdilică V, a primit-o încă de la începutul urmăririi penale la data de 14.09.2012. Se mai menționează faptul că, cererea de împăcare a fost întocmită la 12 februarie 2013, adică după retragerea completului de judecată pentru deliberare. Instanța de apel, încetînd procesul penal în baza art.186 alin.(2) lit. b) c) d) Cod penal, nu s-a expus asupra continuării executării pedepsei stabilite lui Gîdilică Victor prin sentința din 07 octombrie 2011. Astfel dispozitivul hotărîrii este neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. De asemenea s-a invocat faptul că de către instanța de fond, a fost aplicată o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale.

Verificînd argumentele invocate în recursul declarat în raport cu actele cauzei, Colegiul penal lărgit consideră, că acesta urmează a fi admis, reieșind din următoarele considerente. Recurentul invocă ca temei de casare a hotărîrii, prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) 10) 16) Cod de procedură penală – hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de drept, care a afectat soluția instanței, norma de drept aplicată în hotărîrea atacată contravine unei hotărîri de aplicare a aceleași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție. Colegiul penal constată, că temeiurile invocate de recurent își găsesc confirmare în speța dată. Potrivit sentinței, instanța de fond corect a concluzionat asupra vinovăției inculpatului în săvîrșirea infracțiunii imputate, prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. b) c) d) Cod penal – Furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvîrșit de două sau mai multe persoane, prin pătrundere în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuință, cu cauzarea de daune în proporții considerabile. Starea de fapt a fost constatată din totalitatea de probe cercetate în cadrul ședințelor judiciare, acestea fiind corect apreciate, respectîndu-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, 3 utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblul din punct de vedere al coroborării lor În conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, urma să verifice legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor în cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate de apel. Potrivit art.417 alin (1) pct.8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului precum și motivele adoptării soluției date. Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă faptul că instanța de apel, ignorînd stipulările normelor menționate a comis următoarele erori de drept. Potrivit deciziei recurate, a fost admis apelul, casată parțial sentința Judecătoriei Cahul din 10 aprilie 2012, în partea condamnării lui Gîdilică Victor în baza art. 186 alin.(2) lit. b) c) d) Cod penal și pronunțată o nouă hotărîre, prin care a fost încetat procesul penal în privința inculpatului, din motivul împăcării părților în conformitate cu prevederile art. 109 Cod penal. Această soluție nu este motivată sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, adică decizia instanței de apel nu cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului declarat de inculpat, precum și motivele adoptării soluției date. Instanța de apel contrar prevederilor legale a aplicat în privința inculpatului art. 109 al Codului penal. Astfel, potrivit alin. (2) art. 109 Cod penal împăcarea este personală și produce efecte juridice din momentul pornirii urmăririi penale și pînă la retragerea completului de judecată pentru deliberare. Conform Codului de procedură penală Titlului II, intitulat “JUDECATA”, cuprinde capitolele I-VI. Dintre acestea, Capitolul III reglementează judecarea cauzei penale în prima instanță, procedură, care este descrisă în amănunte în patru secțiuni. Secțiunea a 4- a este dedicată anume unei faze speciale a procedurii de judecare - “Deliberarea și adoptarea sentinței”. Prin urmare, pînă la acest moment părțile se pot împăca. Imposibilitatea de-a admite împăcarea părților la următoarele căi a procesului penal, cai ordinare de atac – apelul și recursul, rezultă din prevederile art.230 CPP, care stipulează în alin. (2) că în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Fazele următoare a judecării cauzei sînt căi de verificare a temeiniciei și legalității hotărîrii judecătorești, inclusiv și în partea aplicării procedurii împăcării părților, potrivit legii materiale și procesual penale. Potrivit materialelor dosarului, în timpul judecării cauzei, în instanța de fond cereri de împăcare din partea inculpatului ori a părții vătămate, nu au fost depuse și asupra acestei situații, instanța nu s-a pronunțat cu o careva concluzie din lipsă de temei. 4 Din dosar rezultă că cererea de împăcare (f.d. 206) a fost întocmită la 12 februarie 2013, adică peste 10 luni, după retragerea completului de judecată pentru deliberare, ceea ce contravine prevederilor art. 109 Cod penal. Astfel, se apreciază că instanța de apel a comis o eroare de drept, care constituie temei de recurs prevăzut de art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, în baza căruia decizia instanței de apel urmează a fi casată, cu remiterea cauzei la rejudecare, dat fiind încălcarea prevederilor art. 109 Cod penal.

Potrivit dispozițiilor art. 436 alin. (2) Cod de procedură penală, pentru instanța care va judeca apelul, indicațiile instanței de recurs sînt obligatorii. La rejudecarea cauzei, instanța de apel va ține cont de cele relevate prin prezenta hotărîre, de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele acesteia, urmînd să rejudece cauza penală dată în temeiul prevederilor art. 414, 419 Cod de procedură penală, și să adopte o hotărîre legală și întemeiată.

În conformitate cu prevederile art. 338 alin.(2), 434,435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit DECIDE: Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în cadrul Procuraturii de nivelul Curții de Apel Cahul, Dumitru Calendari, casează decizia Curții de Apel Cahul din 20 februarie 2013, în cauza penală în privința lui Gîdilică Victor Ion, și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată. Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată. Pronunțată în ședință publică la 10 decembrie 2013. Președinte Petru Ursache Judecători Elena Covalenco Vladimir Timofti Nicolae Gordilă Ghenadie Nicolaev Copia corespunde originalului Judecător: Petru Ursache. 5 6