1re-279/13 — liberarea condiționată înainte de termen a condamnatului Curzac Nicolai sau înlocuirea părții neexecutate a pedepsei stabilite cu o pedeapsă mai blîndă
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- liberarea condiţionată înainte de termen a condamnatului Curzac Nicolai sau înlocuirea părţii neexecutate a pedepsei stabilite cu o pedeapsă mai blîndă
- Temei legal
- art. 91 CP
1re-279/13 — liberarea condiționată înainte de termen a condamnatului Curzac Nicolai sau înlocuirea părții neexecutate a pedepsei stabilite cu o pedeapsă mai blîndă (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
Dosarul nr. 1re-279/13
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
20 noiembrie 2013 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președinte Constantin Gurschi
Judecători Iurie Diaconu, Ion Arhiliuc,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare împotriva
încheierii judecătorului de instrucție al Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din
30 ianuarie 2013 și deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 aprilie 2013, declarat
de condamnatul
Curzac Nicolai Gheorghe, născut la
28 iunie 1985. Penitenciarul nr. 16, s. Pruncul,
mun. Chișinău.
Termenul de examinare a cauzei
în recurs: 24 septembrie - 20 noiembrie 2013.
C O N S T A T Ă
Prin încheierea judecătorului de instrucție al Judecătoriei Buiucani, mun.
Chișinău din 30 ianuarie 2013, prezentarea penitenciarului nr. 16 Pruncul, mun.
Chișinău, privind liberarea condiționată înainte de termen a condamnatului Curzac
Nicolai sau înlocuirea părții neexecutate a pedepsei stabilite cu o pedeapsă mai
blîndă, a fost respinsă ca neîntemeiată.
Instanța a stabilit că Curzac Nicolai a fost condamnat prin sentința
Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 26 iunie 2008 în temeiul art. 171 alin. (3)
lit. b) Cod penal la 10 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip
închis, începînd din 26 iunie 2008, deducîndu-se durata arestului preventiv de la 25
noiembrie 2006 pînă la 26 martie 2007 și de la 22 noiembrie 2007 pînă la 25 iunie
2008 inclusiv.
Administrația penitenciarului nr. 16 Pruncul, mun. Chișinău a înaintat în
instanța de judecată o prezentare prin care a solicitat liberarea condiționată
înaintate de termen sau înlocuirea părții neexecutate din pedeapsă cu una mai
blîndă în privința condamnatului Curzac Nicolai, pe motiv că acesta a executat ¾
din termenul de pedeapsă stabilit, luîndu-se în considerație cele 824 de zile de
muncă privilegiate.
Dar, instanța a luat în considerare că faptul că Curzac Nicolai a fost
1
condamnat pentru comiterea violului în privința unei persoane minore și, avînd în
vedere caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii săvîrșite, în raport cu
termenul de pedeapsă deja executat, cît și comportamentul condamnatului în
detenție, a concluzionat că corectarea ultimului nu este posibilă fără ca acesta să
execute în continuare pedeapsa.
Condamnatul a declarat recurs ordinar, în care a solicitat casarea acestei
încheieri, rejudecarea cauzei și pronunțarea altei hotărîri, prin care să fie aplicate
față de el prevederile art. 91 Cod penal.
Recurentul a mai specificat că a executat deja ¾ din pedeapsa stabilită, este
încadrat în cîmpul muncii, participă activ la activitățile obștești petrecute în
penitenciar, întreține 2 copii minori, a beneficiat de compensarea privilegiată a
zilelor de muncă.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 aprilie 2013, recursul ordinar
a fost respins ca neîntemeiat.
Instanța de recurs a reținut că încheierea instanței de fond este legală și
întemeiată, că deși pe parcursul executării pedepsei condamnatul a comis 2 abateri
disciplinare, de 7 ori a fost stimulat, termenul de ¾ din pedeapsa stabilită a fost
executat la data înaintării prezentării, la moment liberarea condiționată de pedeapsă
înainte de termen a acestuia este prematură, reieșind din faptul că acesta este
condamnat pentru comiterea violului în privința unei minore, care nu a împlinit
vîrsta de 14 ani.
Respectiv, corectarea condamnatului nu este posibilă fără ca să execute în
continuare pedeapsa.
În virtutea prevederilor art. 466 Cod de procedură penală, hotărîrile
nominalizate au devenit irevocabile.
La 15 iulie 2013, condamnatul a declarat recurs în anulare, în care solicită
rejudecarea cauzei și aplicarea față de el a prevederilor art. 91 Cod penal.
Recurentul a indicat că instanțele judecătorești au ignorat faptul că el
întrunește condițiile prevăzute de lege pentru liberarea condiționată înainte de
termen.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, pe baza
materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal
concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele
considerente.
Este adevărat că potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală,
condamnatul poate declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare
împotriva hotărîrii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac.
Însă, art. 453 alin. (1), 455 alin. (2) pct. 3) – 5), 3 alin. (1) Cod de procedură
penală, prevăd că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul
reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu
fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată. Cererea de
recurs în anulare trebuie să cuprindă denumirea instanței care a pronunțat sentința,
data sentinței, fapta constatată și dispozitivul sentinței, data deciziei în apel,
dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii apelului, data
adoptării deciziei în recurs și argumentele admiterii sau respingerii recursului. În
2
desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul
judecării cauzei în instanța judecătorească.
Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi
atacate cu recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești prin care a fost judecată
cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau
de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac.
Circumstanțele enunțate atestă, astfel, că celelalte categorii de hotărîri
judecătorești irevocabile, inclusiv cele adoptate în baza art. 469-471 Cod de
procedură penală, nu sunt pasibile de drept de a fi contestate prin intermediul
recursului în anulare.
Rezultă că recursul în anulare de pe rol, în aspectul vizat, adică fiind declarat
împotriva unei hotărîri judecătorești irevocabile dar prin care nu a fost soluționat
fondul cauzei penale, nu are suport legal, adică este vădit neîntemeiat.
Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că
acesta este vădit neîntemeiat.
Dat fiind că recursul în anulare este vădit neîntemeiat, el urmează a fi
declarat inadmisibil.
În conformitate cu art. 456, 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin.
(3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Curzac
Nicolai Gheorghe împotriva încheierii judecătorului de instrucție al Judecătoriei
Buiucani, mun. Chișinău din 30 ianuarie 2013 și deciziei Curții de Apel Chișinău
din 09 aprilie 2013, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Adoptată integral la 20 noiembrie 2013.
Președinte Constantin Gurschi
Judecători Iurie Diaconu
Ion Arhiliuc
3