1re-294/2013 — art. 201-1 al.1 CP

Dosarul nr. 1re-294/2013

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 decembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

președinte – Constantin Gurschi,

judecători – Andrei Harghel și Constantin Alerguș,

în camera de consiliu, fără citarea părților, a examinat admisibilitatea în principiu a

recursului în anulare declarat de avocatul Ion Gavriliuc, împotriva sentinței

Judecătoriei Buiucani din 22 februarie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 26 iunie 2013 în privința lui

Jalbă Gheorghe Nicolae, născut la 11.08.1964, originar din

r. laloveni, s. Costești , domiciliat în mun. Chișinău, str. Alba

Iulia 89/2 ap. 29.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 14.01.2013 pînă la 22.02.2013;

Instanța de apel de la 19.03.2013 pînă la 26.06.2013;

Instanța de recurs în anulare de la 08.10.2013 pînă la 04.12.2013.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în baza

actelor din dosar,

C O N S T A T Ă :

procedura acordului de recunoaștere a vinovăției în privința lui Jalbă Gheorghe în

baza art. 201/1 alin. (1) CP, a fost încetat procesul penal din motivul expirării

termenului de prescripție de tragere la răspundere penală, cu liberarea acestuia de

răspundere penală.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Jalbă Svetlana a fost lăsată fără

soluționare, explicîndu-i dreptul de a o intenta în ordinea procedurii civile.

la 23 ianuarie 2011, aflîndu-se la domiciliul său pe adresa mun. Chișinău, str. Alba

Iulia 89/2 ap. 29, în urma unui conflict, apărut cu fosta sa soție Jalbă Svetlana, cu

care conlocuiesc pe aceiași adresă, urmărind scopul aplicării violenței, i-a aplicat

ultimei o lovitură cu pumnul în regiunea capului și urechii pe stînga, cauzîndu-i

dureri fizice și leziuni corporale. Conform raportului de expertiză medico-legală nr.

1323/D din 31 mai 2012, la Jalbă Svetlana s-a constatat traumă cranio-cerebrală

închisă ce se califică ca vătămare corporală ușoară.

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie achitat, motivînd că:

- lipsește legătura cauzală dintre trauma cauzată și tratamentul ulterior;

- instanța a admis dubla condamnare, însă n-a explicat prin ce se manifestă

aceasta;

- a încheiat acord de recunoaștere a vinovăției cînd deja expirase termenul de

tragere la răspunderea penală.

a fost respins ca nefondat recursul inculpatului Jalbă Gheorghe cu menținerea

sentinței.

1

Pentru a se pronunța, Curtea de apel a menționat, că sentința instanței de fond

corespunde prevederilor art. 384, 389, 509 CPP și conține probele de vinovăție

acceptate de inculpat conform procedurii în acordul de recunoaștere a vinovăției și

respectiv recursul urmează a fi respins ca nefondat cu menținerea sentinței atacate.

hotărîrii Curții de apel, rejudecarea cauzei cu achitarea lui Jalbă Gh. motivînd că

decizia instanței de apel este afectată de un viciu fundamental.

Sub viciu fundamental recurentul subînțelege existența unei ordonanțe a

procurorului de prelungire a urmăririi penale care nu este semnată de autor și că

acordul de recunoaștere a vinovăției acceptat de instanță, a fost încheiat după

expirarea termenului de prescripție prevăzută de art. 60 CP.

din următoarele.

cauza penală a fost judecată de prima instanță în procedură specială privind

acordul de recunoaștere a vinovăției, fiind respectate de către instanța de

judecată normele de drept a procedurii alese de părți.

Astfel, conform art. 66 alin. (1) pct. 10), 11) CPP învinuitul, inculpatul este în

drept să recunoască învinuirea ce i se aduce și să încheie acordul de recunoaștere a

vinovăției, să accepte o procedură specială de judecare a cauzei în cazul

recunoașterii vinovăției.

Din procesul-verbal al ședinței de judecată (f.d. 110-113, vol. 2) rezultă, că

instanța de fond a respectat normele procedurale de judecare a cauzei în procedură

specială privind acordul de recunoaștere a vinovăției și a acceptat acordul de

recunoașterea vinovăției.

Ce ține de motivul recursului, că nu a fost demonstrată vina și legătura cauzală

dintre trauma depistată la partea vătămată și acțiunile inculpatului,că nu a fost

constatată fapta criminală, Colegiul penal menționează, că în această privință

inculpatul nici nu este în drept să contesteze sentința.

Totodată, urmează de menționat, că vinovăția inculpatului Jalbă Gh. în

comiterea infracțiuni se dovedește pe deplin prin probele prezentate, acceptate de

inculpat, și prin acțiunile efectuate în cadrul urmăririi penale care au fost cercetate în

ședința de judecată a instanței de fond cu participarea părților. Din materialele

dosarului probele cercetate în ședința de judecată și anume:

- plîngerea părții vătămate din 24.02.2012 (f.d. 4);

- raportul de examinare medico-legală nr. 438 din 28.01.2011 (f.d. 6);

- raportul de examinare medico-legală nr. 1323/D din 24.05.2012 (f.d. 36-37).

Sentința corespunde prevederilor art. 384, 389, 509 CPP, conține probele de

vinovăție acceptate de inculpat la judecarea cauzei.

Din procesul-verbal cu privire la contravenție întocmit la 13.02.2011, rezultă,

că Jalbă Gheorghe a fost sancționat pe art. 78 alin. 3 Cod contravențional pentru

vătămarea integrității corporale a soției sale, adică pentru fapta comisă la

22.01.2011.

2

Prin hotărîrea judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 11.04.2012 a fost

declarat nul procesul-verbal cu privire la contravenție întocmit la 13.02.2011 în

privința lui Jalbă Gh. (f.d. 93,vol. 1).

Prin urmare, nu sunt relevante motivele recursului cu privire la încălcarea

prevederilor art. 22 CPP în privința inculpatului, fiindcă Jalbă Gh. a fost sancționat

contravențional pentru fapta comisă la 22.01.2011, iar infracțiunea pentru care a fost

recunoscut vinovat a fost comisă la 23.01.2011, mai mult procesul verbal și decizia

cu privire la contravenție au fost anulate pînă la înaintarea învinuirii lui Jalbă

Gheorghe în baza art. 2011 alin. (1) CP .

Referitor la motivul recursului, precum că ordonanța de prelungire a termenului

urmăririi penale din 12.10.2012 (f.d. 124,vol. 1) nu a fost semnată de procuror,

Colegiul penal menționează, că pe parcursul urmăririi penale și a judecării cauzei

inculpatul, ori partea apărării nu s-au folosit de dreptul de a ataca ordonanța vizată în

ordinea prevăzută de art. 297, 298 CPP, iar potrivit art. 251 alin. (4) CPP dînșii au

ratat de acum această posibilitate.

În atare circumstanțe sentința corespunde prevederilor art. 384, 389, 509 CPP și

conține probele de vinovăție acceptate de inculpat conform procedurii în acordul de

recunoaștere a vinovăției și respectiv recursul urmează a fi respins ca nefondat cu

menținerea sentinței atacate.

Mai mult, instanța de fond și de apel au stabilit, că vinovăția inculpatului este

dovedită, însă în virtutea circumstanțelor prevăzute de art. 60 alin. (1) lit. a) CP

procesul penal a fost încetat cu liberarea de răspunderea penală – temei ce nu îl

reabilitează, întrucît nu-i situația înlăturării caracterului penal al faptelor lui Jalbă Gh.

– concluzia susținută de Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție.

Astfel, prin argumentele deciziei Curții de Apel se combat toate afirmațiile

recursului în anulare referitor la achitarea lui Jalbă Gh..

sine nu viciul fundamental, ci dezacordul inculpatului cu concluziile instanțelor de

judecată privind constatarea faptei infracționale – violența în familie față de alt

membru al familiei, precum și stabilirea circumstanțelor care au dus la încetarea

procesului penal.

Colegiul remarcă faptul, că dezacordul recurentului cu concluziile instanței este

o opinie proprie al autorului recursului în anulare, care optează pentru o soluție de

achitare, dar aceste argumente nu constituie viciul fundamental pentru o redeschidere

a procesului penal.

atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea

cauzei numai în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a

afectat hotărîrea atacată. Viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a

afectat hotărîrea pronunțată, se consideră încălcarea esențială a drepturilor și

libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii

Moldova și de alte legi naționale.

Totodată, în pofida acestor prevederi legale, în recursul vizat nu sunt invocate

circumstanțe ce ar putea fi considerate viciu fundamental, cu indicarea normelor

legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial încălcate, denumirea

3

acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective raportate la normele

procesual-penale și la alte legi naționale, convenții și tratate internaționale, modul și

măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat hotărîrea atacată, omițîndu-se

completamente argumentarea ilegalității hotărîrii contestate și indicarea unor concrete

erori de drept în acest sens.

prevăzute în normele de lege vizate, iar instanța de recurs nu este competentă să

completeze din oficiu recursul în anulare al apărătorului cu circumstanțe în fapt și în

drept, care l-ar justifica.

Or, potrivit art. 24 alin. (2) CPP instanța judecătorească nu este organ de

urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte

interese decît interesele legii.

Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 1) CPP instanța va decide

inadmisibilitatea recursurilor în anulare, dacă se constată că acestea nu îndeplinesc

cerințele de conținut.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Ion Gavriliuc,

împotriva sentinței Judecătoriei Buiucani din 22 februarie 2013 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 26 iunie 2013 în privința lui Jalbă Gheorghe

Nicolae, deoarece nu îndeplinesc cerințele de conținut.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 decembrie 2013, ora 930.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Andrei Harghel

Constantin Alerguș

4