1ra-523/2013 — 264-1 al.1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- 264-1 al.1 CP
- Temei legal
- 264-1 al.1 CP
1ra-523/2013 — 264-1 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
Dosarul 1ra-523/13
C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e
D E C I Z I E
18 iunie 2013 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit în următoarea componență:
președinte – Constantin Gurschi,
judecători – Constantin Alerguș, Andrei Harghel, Ion Arhiliuc, Elena
Covalenco,
a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat de avocatul
Bubuioc Svetlana în numele inculpatului Covrig Vasilii, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 ianuarie 2013 în cauza
penală în privința lui
Covrig Vasilii Constantin,
născut la 23 aprilie 1959, originar din s. Zîmbreni, r-nul Hîncești,
domiciliat în s. Horești, r-nul Ialoveni.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
de la 30 noiembrie 2011 - pînă la 19 decembrie 2011 (prima
instanță);
2.de la 02 februarie 2012 - pînă la 29 martie 2012;
de la 11 decembrie 2012 – pînă la 29 ianuarie 2013(instanța de
apel);
de la 27 iulie 2012 – pînă la 30 octombrie 2012;
de la 28 martie 2013 - pînă la 18 iunie 2013 (instanța de recurs
ordinar).
Procedura de citare a fost legal executată.
S-au prezentat:
Avocatul Bubuioc Svetlana și inculpatul Covrig Vasilii, care au susținut
recursul ordinar, solicitînd admiterea lui în sensul declarat.
Procurorul Dumitru Graur, care a solicitat respingerea recursului
ordinar, ca fiind neîntemeiat.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 19 decembrie 2011, procesul
penal în privința lui Covrig Vasilii în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.
2641 alin.(4) Cod penal, a fost încetat în temeiul art.391 alin.(1) pct.6) Cod de
procedură penală, din motiv că există circumstanțe, care exclud tragerea lui
la răspunderea penală.
1
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, Covrig
Vasilii la data de 14 octombrie 2011, aproximativ la 1940, a condus
automobilul de model „ZAZ 968 M” cu numărul de înmatriculare C DX 565,
prin s. Horești, r-nul Ialoveni, încălcînd prevederile art. 10 alin.(2) pct.1) din
Regulamentul Circulației Rutiere, conform căruia “persoana care conduce un
vehicul trebuie să posede permisul de conducere perfectat pe numele său”, astfel,
fiind suspectat de conducerea automobilului în stare de ebrietate, a fost
îndreptat spre examinarea medicală în vederea stabilirii stării de ebrietate,
unde, conform procesului-verbal nr. 2273 din 14 octombrie 2011, s-a
constatat că Covrig V. se afla în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat,
prin ce a încălcat cerințele prevederilor art. 14 lit. a) din Regulamentul
Circulației Rutiere, conform căruia, “conducătorului de vehicul îi este interzis să
conducă vehiculul în stare de ebrietate.”
Sentința a fost atacată cu apel de procuror, care a solicitat casarea
sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, prin care Covrig Vasilii să fie
condamnat în baza art. 2641 alin.(1) Cod penal, la amendă în mărime de 450
unități convenționale, fără aplicarea pedepsei complimentare, privareea de
dreptul de a conduce mijloace de transport, din motivul că inculpatul nu
deține dreptul de a conduce mijloace de transport.
În motivarea apelului, procurorul a invocat că, fiind recunoscut și
audiat în calitate de bănuit și învinuit, Covrig V. vina în comiterea
infracțiunii incriminate a recunoscut-o, însă nu este de acord cu
condamnarea sa în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, deoarece a achitat
amenda contravențională, care i-a fost aplicată. La fel, vina lui Covrig V. în
săvîrșirea infracțiunii incriminate, a fost dovedită prin probele acumulate în
cadrul urmăririi penale și cercetate în ședința instanței de fond.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29
martie 2012, a fost respins, ca nefondat, apelul procurorului.
Instanța de apel și-a argumentat soluția prin aceea, că Covrig Vasilii
deja a fost sancționat în baza art.231 alin.(2) Cod contravențional pentru
conducerea mijlocului de transport fără permis de conducere, pentru acest
fapt inculpatul a fost deja sancționat și a executat pedeapsa, ulterior, în
2
privința căruia a fost întocmit dosar penal și acesta a fost pus sub învinuire
în baza art. 2641 alin.(4) Cod penal. Consideră că prin aceasta Covrig V. este
supus repetat la răspundere pentru una și aceiași faptă. Astfel, Colegiul
penal susține poziția instanței de fond privind încetarea procesului penal, în
conformitate cu prevederile art.391 alin.(l) pct.6) Cod de procedură penală,
deoarece s-au stabilit circumstanțe care exclud tragerea inculpatului la
răspunderea penală pentru fapta imputată.
Împotriva hotărîrilor judecătorești menționate, a declarat recurs
ordinar acuzatorul de stat, care invocînd temeiul de drept prevăzut de
art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită, casarea acestora, cu
remiterea cauzei la rejudecare. În motivarea recursului procurorul a invocat
că concluzia instanței de apel nu corespunde circumstanțelor de fapt
stabilite în cadrul cercetării judecătorești din motiv că Covrig Vasilii a fost
sancționat contravențional pentru conducerea mijlocului de transport fără
permis de conducere iar acțiunile acestuia, pe faptul conducerii în aceiași zi
a mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat,
rămîn nejudecate, de aceea instanța de apel urma să pronunțe o decizie de
condamnare a lui Covrig Vasilii anume pentru faptul că acesta conducea
mijlocul de transport în stare de ebrietate avansată.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din
30 octombrie 2012, a fost admis recursul ordinar declarat de acuzatorul de
stat, casată decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
29 martie 2012 și dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași instanță, în alt
complet de judecată.
În motivarea soluției sale, instanța de recurs a specificat că concluzia
instanței de apel precum că “sancționarea lui Covrig V. în baza art. 231 alin.(2)
Cod contravențional, pentru faptul conducerii mijlocului de transport fără permis de
conducere și ulterior, intentarea dosarului penal și punerea lui sub învinuire în baza
art. 2641 alin.(4) Cod penal, este o agravare a situației și supunerea repetată a
acestuia la răspundere pentru una și aceeași fată comisă și care deja a fost executată”
este neîntemeiată, din motiv că Covrig Vasilii, prin procesul-verbal cu
privire la contravenție din 19 octombrie 2011 nu a fost sancționat pentru
încălcarea prevederilor pct.14 lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere,
3
conform căruia, „conducătorului îi este interzis să conducă autovehiculul în stare
de ebrietate.”
Colegiul penal lărgit a menționat, că persoana care a fost sancționată
contravențional pentru faptul că nu dispune de dreptul de a conduce
mijlocul de transport, poate fi trasă la răspundere penală în baza art. 2641
alin.(4) Cod penal, în speță, fiind vorba despre un concurs ideal de
infracțiuni, caracterizat prin aceea că o faptă unică este compusă din două
infracțiuni distincte. Astfel, Covrig Vasilii a fost sancționat contravențional
în baza art.231 alin.(2) Cod contravențional pentru încălcarea pct. 10.2) lit.a)
al Regulamentului Circulației Rutiere, iar învinuirea i-a fost înaintată,
pentru încălcarea pct. 14 lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere care se
încadrează în prevederile art. 2641 alin.(4) Cod penal.
Rejudecînd cauza, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 29 ianuarie 2013, apelul acuzatorului de stat, a fost admis,
casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, prin care Covrig Vasilii a fost
condamnat în baza art. 2641 alin.(1) Cod penal, la amendă în mărime de
400 unități convenționale, echivalentul a 8000 lei, fără privarea de dreptul de
a conduce mijloace de transport.
Instanța de apel a concluzionat că, probele prezentate în sprijinul
învinuirii dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului, Covrig V. și-a
recunoscut culpa, dar nu a fost de acord cu condamnarea sa în baza art. 2641
alin. (4) Cod penal, motivînd că el deja a fost sancționat pentru fapta dată și
consideră că ar fi o condamnare dublă.
Colegiul penal consideră concluzia instanței de fond de încetare a
procesului penal în baza art. 391 alin. (1) pct. 6 Cod de procedură penală, ca
nefondată, deoarece inculpatul nu a fost sancționat pentru încălcarea
prevederilor art.14 din Regulamentului Circulației Rutiere, care stipulează
că ,,Conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul dacă a consumat
băuturi alcoolice, care conduc la reducerea reacției de natură să-i afecteze capacitatea
de conducere”, astfel latura obiectivă a infracțiunii incriminate se exprimă în
fapta prejudiciabilă care constă în conducerea mijlocului de transport de
către o persoană care se află în stare de ebrietate avansată. Covrig V. a fost
4
sancționat pentru încălcarea pct. 10.2 lit. a) din Regulamentului Circulației
Rutiere, învinuirea însă i-a fost înaintată pentru încălcarea prevederilor
art.14 din Regulamentului Circulației Rutiere.
La fel, instanța a considerat greșită concluzia instanței de fond precum
că instanța din oficiu nu este în drept să reîncadreze acțiunile inculpatului
din prevederile art. 2641 alin. (4) Cod penal în cele ale art. 2641 alin. (1) Cod
penal. Astfel, acesta a ajuns la concluzia că o astfel de reîncadrare este
posibilă, deoarece modificarea învinuirii nu înrăutățește situația inculpatului
și nu afectează dreptul la apărare.
Împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
29 ianuarie 2013 a declarat recurs ordinar avocata Bubuioc Svetlana în
numele inculpatului Covrig Vasilii, care, invocînd temeiurile de drept
prevăzute la art. 427 alin.(1) pct.11) și 12) Cod de procedură penală, a
solicitat casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței
Judecătoriei Ialoveni din 19 decembrie 2011, pe motiv că instanța de apel
incorect a apreciat circumstanțele cauzei și a dat o apreciere greșită
acțiunilor inculpatului, condamnîndu-l în baza art. 264 alin. (1) Cod penal.
Pentru a fi condamnat în baza acestei legi ultimul urma să dețină permis de
conducere, însă în speță, inculpatul nu dispune în general de permis de
conducere și urma să fie condamnat în baza art. 264 alin. (4) Cod penal,
deoarece condamnarea lui în baza acestei legi ar fi însemnat o condamnare
repetată de vreme ce anterior acesta a fost sancționat administrativ pentru
conducerea mijlocului de transport de către o persoană care nu dispune de
permis de conducere. Totodată, consideră că ordonanța de punere sub
învinuire a fost întocmită cu încălcarea prevederilor art. 281 Cod de
procedură penală, deoarece în ea nu este indicată concentrația alcoolului în
aerul expirat și în sînge.
Judecînd recursul ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei
și motivele invocate, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție
consideră că acesta urmează a fi respins, din următoarele considerente.
Potrivit textului recursului, avocata Bubuioc Sv. în numele inculpatului
Covrig V. invocă că temei de casare a deciziei instanței de apel art.427
alin.(1) pct.11) și 12) Cod de procedură penală, care stipulează că persoana
5
condamnată a fost judecată anterior în mod definitiv pentru aceeași faptă sau
există o cauză de înlăturare a răspunderii penale și faptei săvîrșite i s-a dat o
încadrare juridică greșită.
Colegiul constată că, motivele invocate de recurentă nu sînt aplicabile
din punct de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de implicare
a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.
Instanța de apel rejudecînd cauza în fapt și în drept, a audiat
inculpatul Covrig Vasilii și a cercetat toate probele prezentate de părți și
actele cauzei și, în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură
penală, le-a dat o apreciere obiectivă din punct de vedere al pertinenței,
concludenței, utilității și veridicității probelor adunate în cauză și care în
ansamblul lor au confirmat vinovăția condamnatului Covrig V. în baza
art.2641 alin.(1) Cod penal.
La baza condamnării lui Covrig Vasilii au fost puse declarațiile
acestuia care a recunoscut vina, precum că a condus mijlocul de transport în
stare de ebrietate, fără permis de conducere, deoarece nici nu dispunea de
acesta, precum și de declarațiile martorului Onică Spiridon date în cadrul
urmăririi penale, care au fost cercetate în ședința de judecată și care
coraborează cu alte probe.
Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată în textul
hotărîrii judecătorești. Temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și
veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit.
Instanța de apel a motivat concluzia de vinovăție a lui Covrig V. și
corect a calificat acțiunile acestuia în baza art.2641 alin.(1) Cod penal, ca
conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se afla în stare
de ebrietate alcoolică cu grad avansat.
Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente
ale infracțiunii, inclusiv vinovăția lui Covrig Vasilii, după cum rezultă din
decizia instanței de apel, care s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și
de drept, motivîndu-și concluzia prin cumulul de probe pertinente,
concludente și utile, administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior
apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, în
mod obiectiv.
6
Afirmațiile recurentei, precum că instanța incorect a apreciat probele
sus indicate punîndu-le la baza deciziei de condamnare, nu pot fi reținute ca
temei de admitere a acestui recurs, deoarece, ca probe acestea sînt adunate
cu respectarea procedurii penale, verificate și apreciate de instanță care și-a
motivat soluția adoptată, oferind răspunsuri la motivele apelului declarat,
precum se vede că și dispozitivul deciziei nu contrazice cu motivarea
soluției, care este expus destul de clar.
Conform art.27 și 414 alin.(2) Cod de procedură penală, aprecierea
probelor și circumstanțelor de fapt ale cauzei ține de competența instanțelor
de fond și de apel.
Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel,
inclusiv și s-o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept,
însă va ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea
judecătorească devenită definitivă. Această concluzie survine din
prevederile art.427 Cod de procedură penală, care prin temeiurile enumerate
în pct.1)-16) oferă dreptul de casare numai dacă se constată o eroare de
drept. Aprecierea probelor ca temei de recurs nu se specifică în norma
vizată.
Cît privește argumentul recurentului precum că Covrig Vasilii nu
poate fi subiect al art. 2641 alin.(1) Cod penal, deoarece pentru a fi
condamnat în baza acestei norme, inculpatul urma să dispună de permis de
conducere, este nefondat, fiindcă dînsul a condus mijlocul de transport în
stare de ebrietate alcoolică, cu grad avansat, și nu are importanță dacă
deținea sau nu permisul de conducere. Pentru persoanele care conduc
mijloace de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat fără a
deține permis de conducere este prevăzută o pedeapsă mai aspră, chiar și cu
închisoare de pînă la 1 an.
Prin urmare, cu toate că Covrig Vasilii nu dispunea de permis de
conducere, însă îl poate obține pe parcurs, și în baza art. 65 Cod penal
inculpatul poate fi privat de acesta, precum și luînd în considerație că în
speță au fost stabilite circumstanțe atenuante – săvîrșirea pentru prima dată
a unei infracțiuni mai puțin grave, recunoașterea vinovăției, căința sinceră în
cele comise și lipsa circumstanțelor agravante, instanța de apel a considerat
7
că în temeiul art. 78 alin.(2) Cod penal, - pedeapsa complementară urmează
de a fi înlăturată.
Colegiul penal lărgit conchide, că faptei săvîrșite de către Covrig
Vasilii i s-a dat o apreciere și încadrare juridică corectă, iar măsura de
pedeapsă condamnatului i s-a stabilit cu respectarea prevederilor art.7, 61,
75, 76 Cod penal, ținîndu-se seama de gradul prejudiciabil al faptei comise,
de persoana celui vinovat și de toate circumstanțele cauzei, care agravează
ori atenuiază răspunderea, fiindu-i numită o pedeapsă în limita prevăzută
de legea penală în baza căreia a fost declarat vinovat, astfel temeiuri de a
interveni în hotărîrea judecătorească în această parte la fel nu s-au stabilit.
Reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul consideră hotărîrea
judecătorească legală și întemeiată, iar recursul neîntemeiat și urmează a fi
respins ca inadmisibil.
Pentru aceste motive, în baza art. 434, 435 alin. (1) pct. 1) Cod de
procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocata Bubuioc
Svetlana în numele inculpatului Covrig Vasilii Constantin împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 ianuarie 2013, cu
menținerea hotărîrii contestate.
Decizia este irevocabilă, pronunțată în ședință publică la 09 iulie 2013,
ora 0930.
Președinte Constantin Gurschi
Judecători Constantin Alerguș
Andrei Harghel
Ion Arhiliuc
Elena Covalenco
8