1ra-890/2013 — art. 264 alin. 5 CP

Dosarul nr. 1ra-890/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 octombrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență :

Președinte Petru Ursache,

Judecători Iurie Diaconu, Ion Arhiliuc,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 24 aprilie 2013, declarat de avocatul

Odetta Dzicovscaia în numele inculpatului

Chirtoacă Vasile Ion, născut la

11 mai 1982 în s. Ciutuești, r-nul Nisporeni, locuitor

al mun. Bălți, str. T. Șevcenko 44/6, cetățean al R.

Moldova, fără antecedente penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 19 aprilie 2012- 20 februarie 2013,

în instanța de apel: 15 martie – 17 mai 2013,

în instanța de recurs: 01 august – 16 octombrie 2013;

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 264 alin. (5), 90 Cod penal la 7 ani închisoare, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei cu închisoare pe un termen de probă de 4 ani.

Acțiunile civile înaintate de Buruiană Afanasie, Ungureanu Vasile și Bodrug

Elena, au fost admise în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se

expună instanța civilă.

traseul Brest-Odessa la km 767, în apropierea s. Chișcăreni, r-nul Sîngerei,

inculpatul Chirtoacă Vasile conducînd automobilul de model „ Ford Transit" cu n/î

BL BW 387 în direcția or. Bălți, a încălcat prevederile pct. 45 alin. (l) lit. a), b), c), d)

din Regulamentul circulației rutiere, ce stabilește că conducătorul trebuie să conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd seama de următorii

factori: starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în

conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, starea tehnică a

1

vehicolului și particularitățile încărcăturii, situația rutieră; alin. (2) a aceluiași punct

ce prevede, că în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi

observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu

pune în pericol siguranța traficului; pct. 34. 2) alin. (3) din regulamentul nominalizat

ce stabilește că, în caz de orbire, conducătorul de vehicul trebuie să pună în funcțiune

avertizorul de avarie și, neschimbînd banda de circulație, să reducă viteza și să

oprească și, astfel, a intrat în coliziune cu un vehicul cu tracțiune animală condus de

către Buruiană Afanasie.

În urma accidentului rutier Buruiană Afanasie a primit leziuni corporale medii,

pasagerul Ungureanu Silvia, a primit leziuni corporale grave în urma cărora a

decedat, pasagerul Porcescu Nicolai a primit leziuni corporale grave în rezultatul

cărora a decedat și pasagerul Buruiană Vera a primit leziuni corporale grave în

rezultatul cărora a decedat.

Instanța a stabilit că vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate

este pe deplin dovedită prin probele administrate în ședință și a calificat acțiunile lui

în temeiul art. 264 alin. (5) Cod penal, ca încălcarea regulilor de securitate a

circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care

conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență decesul a 3

persoane.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite,

că inculpatul este caracterizat pozitiv la locul de trai, nu are antecedente penale,

întreține trei copii minori, iar circumstanțe agravante nu au fost stabilite,

concluzionînd că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă fără izolarea de

societate, prin suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare potrivit

prevederilor art. 90 Cod penal.

Referitor la acțiunile civile înaintate pe cauza dată, instanța a conchis că

despăgubirile solicitate nu se confirmă în deplină măsură prin probele prezentate și

nu este posibil de stabilit exact suma lor. Prin ordonanțele organului de urmărire

penală a fost recunoscută ca parte civilmente responsabilă și CA „Transelit” SRL,

însă față de ultima nu au fost înaintate pretenții.

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat la 8 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de

4 ani, cu admiterea acțiunii civile și executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis.

Apelantul a invocat că inculpatul nu a întreprins nici o măsură de evitare a

accidentului rutier, manifestînd o atitudine abuzivă și criminală referitor la

executarea strictă a obligațiilor de conducător auto prescrise de regulamentul

circulației rutiere, el nu a ales corect regimul de viteză corespunzător situației rutiere,

avînd un cîmp de vizibilitate de aproximativ 13 m. și ca rezultat a tamponat vehicolul

cu tracțiune animală, în urma căruia a decedat 3 persoane, iar alta a primit leziuni

corporale medii.

3.1. Succesorul părții vătămate, Bodrug Elena, la fel a declarat apel, solicitînd

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

inculpatul să fie supus unei pedepse mai aspre și încasată de la el paguba materială în

mărime de 28.941 lei și a prejudiciului moral în sumă de 50.000 lei.

2

Ea a indicat că pe parcursul urmăririi penale și în ședința de judecată inculpatul

nu și-a recunoscut vina, prin diferite metode a încercat să-și demonstreze

nevinovăția, nu a restituit paguba, iar instanța de judecată nu a ținut cont de cele

expuse în acțiunea civilă adăugătoare și toate probele anexate.

3.2. A declarat apel și inculpatul, solicitînd casarea sentinței, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie achitat.

Apelantul a menționat că viteza cu care se deplasa era pînă la 70 km/h, fapt

confirmat și de expertul audiat în ședința de judecată.

Nu a încălcat Regulamentul circulației rutiere referitor la depășirea limitei de

viteză stabilită și a fost atent, deoarece avea ca pasageri o femeie cu copil mic.

Instanța de judecată nu a luat în considerație ca el nu a avut posibilitate reală

să observe căruța cu părțile vătămate, deoarece lipseau catadioprele și vestele

luminiscente.

Nu a putut să oprească brusc automobilul, chiar reducînd viteza, iar în ședința

de judecată nu s-a confirmat cu certitudine vinovăția lui în comiterea infracțiunii

incriminate.

respins ca nefondate apelurile inculpatului și a succesorului părții vătămate, Bodrug

Elena, în latura civilă, a admis apelul procurorului și al succesorului părții vătămate

în latura penală, a casat parțial sentința și a pronunțat o nouă hotărîre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță.

Cirtoacă Vasile a fost condamnat în baza art. 264 alin. (5) Cod penal la 6 ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, începînd cu 24

aprilie 2013.

În rest, sentința a fost menținută.

Colegiul penal a indicat că vinovăția inculpatului a fost dovedită integral prin

probele administrate pe caz.

Argumentele invocate de inculpat sunt neîntemeiate și careva probe care ar

dovedi nevinovăția acestuia nu au fost prezentate.

Nu poate fi reținut în favoarea inculpatului nici argumentul invocat referitor la

faptul, că la părțile vătămate lipseau catadioprile și vestele luminiscente, după cum

prevede Regulamentul circulației rutiere, deoarece Chirtoacă Vasile în calitate de

conducător al mijlocului de transport purta responsabilitate sporită în împrejurările

stabilite pe cauză, pe cînd dînsul conducea mijlocul de transport cu o viteză de

aproximativ 90 km/h.

Totodată, instanța de fond a aplicat o pedeapsă prea blîndă inculpatului, care

nu este echitabilă faptei infractorice comise, nu corespunde împrejurărilor cauzei și

normelor legale și nu va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului. Nu s-a

acordat deplină eficiență dispozițiilor art. 61, 75 Cod penal, referitor la scopul

pedepsei penale și criteriile generale de individualizare a pedepsei. Inculpatul nu a

conștientizat fapta săvîrșită, care s-a soldat cu decesul a trei persoane și nu a

întreprins măsuri în vederea recuperării prejudiciului succesorilor părților vătămate.

Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea

inculpatului nu va fi atinsă fără izolarea lui de societate, de aceea este necesară

3

numirea unei pedepse cu închisoare în limita minimă prevăzută de sancțiunea art. 264

alin. (5) Cod penal, cu executarea ei reală, pedeapsă care ar fi echitabilă faptei

infracționale săvîrșite și fiind în corespundere cu împrejurările cauzei, normele legale

și care va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului.

La stabilirea pedepsei instanța a ținut cont de faptul că inculpatul nu are

antecedente penale, este caracterizat pozitiv la locul de trai și întreține trei copii

minori.

casarea deciziei menționate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin

care inculpatul să fie achitat.

Recurentul a indicat că pedeapsa este severă și nu justifică condamnarea

inculpatului la o pedeapsă reală.

Inculpatul nu a izbutitit să frîneze, deoarece imediat după ce a trecut

automobilul ce se deplasa cu fază lungă a tamponat căruța, totul petrecîndu-se în

cîteva secunde, nedovedind de a evita ciocnirea.

Faptul că mijlocul de transport cu tracțiune animală se deplasa pe mijlocul

carosabilului, iar roțile din stînga aflîndu-se pe linia de marcaj a carosabilului, lipsa

catadioprilor și a jaletei reflectorizante, sunt abateri din partea conducătorului

mijlocului de transport cu tracțiune animală, care urmează a fi luate în considerație ca

circumstanțe atenuante la stabilirea pedepsei, chiar și în cazul în care regulile

circulației rutiere sau de exploatare a mijloacelor de transport au fost încălcate de

către pătimit.

Conform raportului de expertiză nr. 249 din 01 februarie 2012, expertul a

indicat că conducătorul autocamionului de model „Ford-Transit”, cu nr/î BL BW

387, în momentul observării transportului hipomobil pe partea carosabilă,

deplasîndu-se cu lumină de fază scurtă în faruri, nu a avut posibilitate tehnică de a

frîna.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 420-436 Cod de procedură

penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2), 429 alin. (1), 430 alin. (5), 434 Cod de procedură

penală, cererea de recurs trebuie să fie motivată, să conțină indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens.

Instanța de recurs, se pronunță doar în limitele motivelor invocate în recurs.

Se reține însă că, în pofida prevederilor enunțate, în recursul respectiv nu este

specificat nici un temei din categoria celor stipulate în art. 427 Cod de procedură

penală, fiind omisă totalmente și argumentarea ilegalității deciziei contestate în acest

sens, cu indicarea circumstanțelor concrete, considerate a fi erori de drept.

Pe lîngă aceasta, conform argumentelor invocate și reproduse în pct. 5. din

prezenta decizie, recursul este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele de

judecată au estimat circumstanțele cauzei.

4

În acest sens este de menționat că, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin.

(1) și (2) Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate

cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii

atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar,

și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele

administrate de instanța de fond, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în alt sens decît cel pe care îl propune avocatul, este o

competență legală a acestei instanțe, care, nefiind temei de drept din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură, nici nu poate fi supusă criticii prin intermediul

recursului ordinar.

Circumstanțele nominalizate atestă că recursul menționat nu întrunește

condițiile legale de conținut prevăzute în articolele specificate, iar instanța de recurs

nu este competentă să completeze recursul ordinar al avocatului cu circumstanțe în

fapt și în drept, care l-ar justifica.

Or, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării

și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu

întrunește cerințele legale de conținut.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol nu îndeplinește cerințele legale de

conținut el urmează a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Odetta Dzicovscaia

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 24 aprilie 2013, în

cauza penală în privința inculpatului Chirtoacă Vasile, deoarece nu îndeplinește

cerințele legale de conținut.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 13 noiembrie 2013.

Președinte semnat Petru Ursache

Judecători semnat Iurie Diaconu

semnat Ion Arhiliuc

Copia corespunde originalului.

Judecător Iurie Diaconu

5