1 ra-1172/2013 — 186 al. 2

Dosarul nr. 1ra-1172/2013

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

30 octombrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

judecători – Elena Covalenco și Nicolae Gordilă,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

inculpatul Coptiolov Marian și avocatul Constantin Grigoraș în numele inculpatului

Coptiolov Marian, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15

mai 2013, în cauza penală în privința lui

Coptiolov Marian Ion, născut la 28 februarie 1983,

originar și domiciliat în s. Hincăuți, r-nul Edineț

Datele referitoare la examinarea cauzei:

(prima instanță)

de apel)

(instanța de recurs).

C O N S T A T Ă :

Marian Ion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.

(2) lit. d) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa închisorii pe un termen de 2 (doi) ani 6

(șase) luni.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat,

fiindu-i stabilit un termen de probă de 2 (doi) ani.

Cauza penală a fost examinată pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală.

ianuarie 2012, aflîndu-se în depozitul amplasat pe bd. Moscovei, 4/2, mun. Chișinău,

avînd intenția sustragerii bunurilor altei persoane, a sustras pe ascuns dintr-o cutie în care

se aflau diferite bunuri, care aparțineau lui Gulia Iurie următoarele bijuterii din aur: un inel

pentru dame din aur cu briliant pe el în valoare de 15 000 lei; un inel din aur cu floare în

valoare de 1 800 lei; un inel pentru bărbați din aur roșu și alb în valoare de 3 000 lei; un

lănțișor din aur în valoare de 1 300 lei; un lănțișor din aur în valoare de 2 000 lei; o brățară

din aur în valoare de 900 lei, bijuterii în sumă totală de 24 000 lei, cu care a părăsit locul

1

comiterii infracțiunii, pricinuindu-i părții vătămate o daună materială în proporții

considerabile.

din motivul blîndeței pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care a-l recunoaște vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 186 alin. (2) lit. d) cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare

pe un termen de 2 (doi) ani 6 (șase) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis.

În motivarea apelului înaintat, acuzatorul de stat a indicat că instanța de fond corect

a constatat vinovăția inculpatului în fapta incriminată, însă n-a luat în considerație toate

circumstanțele cauzei, adică n-a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvîrșite, prejudiciul material cauzat prin infracțiune, care n-a fost recuperat, la

fel și personalitatea inculpatului, care anterior fiind condamnat, nu și-a făcut concluziile

necesare, nu a pășit pe calea corijării, dar a comis intenționat o altă infracțiune, legea

penală neatingîndu-și astfel scopul, ceea ce a dus la emiterea unei sentințe prea blînde.

Considera procurorul că doar pedeapsa închisorii ar putea restabili echitatea socială

și preveni comiterea de noi infracțiuni de către inculpat cît și de către alte persoane.

admis apelul declarat, casată sentința în partea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal și

pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Inculpatul a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186

alin. (2) lit. d) Cod penal și condamnat la 2 (doi) ani 6 (șase) luni închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În rest sentința a fost menținută.

art. 61 alin. (2) Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un

mijloc de corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în

numele legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor, având ca scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a

altor persoane.

În acest context, instanța de apel a statuat că față de natura și gravitatea faptei

comise (infracțiune mai puțin gravă), a circumstanțelor reale de săvârșire a acesteia (partea

vătămată a adăpostit inculpatul și concubina lui și le-a acordat loc de muncă, amanetarea

bunurilor sustrase, cauzarea de daune considerabile), și a celor personale ale inculpatului

(neîncadrarea în câmpul muncii, anterior condamnat pentru fapte de sustragere și deși are

antecedent penal stins, din nou comite fapte prejudiciabile cu intenție, nepunîndu-se pe

calea corijării și neîndreptățind încrederea acordată; nu a conștientizat fapta comisă

precum și consecințele grave ale acesteia, având o atitudine indiferentă față de urmările

rezultate din infracțiune, or până în prezent nu a restituit paguba materială părții vătămate),

de prezența circumstanțelor cauzei care atenuează răspunderea (căința sinceră și

recunoașterea vinei) și lipsa celor ce o agravează, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării inculpatului precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia,

numai executarea pedepsei cu închisoare, în cuantum corect apreciată de instanța de fond,

în penitenciare de tip semiînchis era aptă să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii,

astfel după cum acestea sunt reglementate în dispozițiile art. 61 alin. (2) Cod penal,

contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de

2

ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Constantin în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia și menținerea sentinței,

întemeindu-și cerințele în baza prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală.

În motivarea sa, recurentul a indicat că instanța de apel a aplicat sancțiunea

închisorii, bazîndu-se pe aceleași probe care au fost examinate de către instanța de fond.

Argumentarea Curții de apel sub aspectul ilegalității sentinței este faptul nesoluționării

pagubei, motivele căreia au stat la baza pronunțării deciziei de condamnare cu privațiune

de libertate. Prin urmare soluții cu privire la încasarea pagubei nu au fost pronunțate de

instanța de apel, fapt ce servește temei de aplicare a prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, deoarece motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii.

La fel s-a indicat și faptul că instanța de apel a agravat situația inculpatului luînd ca

bază antecedentele penale stinse, cu încălcarea prevederilor art. 77 Cod penal. Tot instanța

de apel nu a ținut cont de prevederile art. 75 Cod penal la aplicarea pedepsei, astfel fiind

prezent în speță, temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10 Cod de procedură

penală.

Un alt argument al apărării a fost și faptul că fapta incriminată inculpatului a fost

comisă în condițiile unei constrîngeri fizice și psihice și în stare de extremă necesitate,

odată ce partea vătămată, care era angajatorul inculpatului nu îi dădea hrană pentru munca

prestată și nici nu-i achita salariul. Astfel inculpatul a comis infracțiunea pentru a-și

asigura hrană și nu pentru a se îmbogăți. La fel, inculpatul la moment este asigurat cu un

loc de muncă și dorește să întemeieze o familie cu prietena sa, pășind astfel pe calea

reeducării, fiind caracterizat pozitiv la locul de trai.

6.1 Decizia a mai fost contestată și de către inculpat, care a solicitat casarea acesteia

cu menținerea sentinței.

Inculpatul nu și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 427 Cod de procedură

penală, însă a solicitat stabilirea unei pedepse cu aplicarea art. 90 Cod penal.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că

recursul este vădit neîntemeiat.

Instanța de recurs verifică legalitatea hotărîrilor atacate în limitele motivelor

invocate de recurenți.

Avocatul a invocat în recursul ordinar temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct.

6) și 10) Cod de procedură penală - motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii; s-

au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Astfel, Colegiul penal reiterează asupra corectitudinii concluziilor instanței de apel.

Potrivit acestora, s-a stabilit că față de natura și gravitatea faptei comise de inculpat, a

circumstanțelor de săvîrșire a ei, precum și a celor personale ale inculpatului, de prezența

circumstanțelor atenuante și lipsa celor agravante, toate menționate în pct. 5 al prezentei

decizii, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, precum

și de condițiile de viață ale familiei acestuia, numai executarea pedepsei cu închisoare, în

cuantum corect apreciată de instanța de fond, în penitenciare de tip semiînchis, este aptă să

3

conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, astfel după cum acestea sunt reglementate în

dispozițiile art. 61 alin. (2) Cod penal, contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea

unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și

principiile morale, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea

inculpatului, cît și a altor persoane.

Față de considerentele expuse supra Colegiul penal constată că judecarea cauzei în

procedura de apel a avut loc cu respectarea principiului contradictorialității, expunîndu-se

clar motivarea soluției, nefiind prezente careva divergențe dintre aceasta și dispozitivul

hotărîrii și fiind individualizată corect pedeapsa.

În consecință, Colegiul penal conchide că hotărîrile contestate nu sunt afectate de

erori de drept prevăzute de pct. 6) și 10), alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, motiv

pentru care recursurile înaintate se vor declara inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpatul Coptiolov

Marian și avocatul Constantin Grigoraș în numele inculpatului Coptiolov Marian,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 mai 2013 în cauza

penală privindu-l pe Coptiolov Marian Ion, pe motiv că sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la data de 13 noiembrie 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Elena Covalenco

Nicolae Gordilă

Copia corespunde originalului

Judecător Petru Ursache

4