1ra-1377/2014 — Art.186 alin.2 lit.b, c, d CP

Prin sentința Judecătoriei Criuleni din 27 septembrie 2013, Sudelea Victor a fost condamnat în baza art.186 alin.(2) lit.b), c), d) Cod penal la 2 ani închisoare, iar în temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 2 ani. Acțiunea civilă a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului prejudiciului material să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile. Conform sentinței a fost condamnat și Popic Alexei în privința căruia hotărîrile judecătorești nu se contestă.

Potrivit sentinței s-a constatat că Sudelea Victor, la 22 ianuarie 2013, aproximativ la ora 23.00, împreună și după o înțelegere prealabilă cu Popic Alexei, avînd scopul sustragerii bunurilor altei persoane, au pătruns în barul ÎI ”Ilenuța Sclifos” din or.Criuleni, de unde pe ascuns au sustras un cîntar de model BS-6/15 D1.3T la prețul de 2270 lei, un fierbător electric la prețul de 150 lei, un cuptor cu microunde la prețul de 800 lei, un cărucior pentru copii la prețul de 200 lei, un calorifer electric la prețul de 800 lei, 3 seturi de jaluzele la prețul de 1500 lei, cauzîndu-i astfel părții vătămate o daună materială considerabilă în valoare totală de 7520 lei.

Sentința a fost contestată cu apel de către procuror pe motivul blîndeței pedepsei, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care lui V.Sudelea să-i fie stabilită pedeapsa de 2 ani închisoare, cu ispășirea ei în penitenciar de tip semiînchis, invocînd că instanța neîntemeiat a aplicat în privința acestuia prevederile art.90 Cod penal.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2013, a fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința, în partea stabilirii pedepsei inculpatului V.Sudelea și pronunțată în această parte o nouă hotărîre, potrivit 1 modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui V.Sudelea, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit.b), c), d) Cod penal, i-a fost aplicată pedeapsa de 2 ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis. Instanța de apel a constatat că prima instanță, la determinarea tipului și măsurii de pedeapsă inculpatului V.Sudelea, a ținut cont de prevederile art.75-77 Cod penal, adică de caracterul și gradul prejudiciabil al faptei săvîrșite, de persoana acestuia, de circumstanțele săvîrșirii infracțiunii, însă la numirea pedepsei nu a luat în considerație criteriile generale de individualizare a pedepsei, stabilindu-i acestuia o pedeapsă prea blîndă în raport cu fapta comisă. Astfel, la aplicarea art.90 Cod penal, instanța nu a ținut cont în deplină măsură de faptul că, inculpatul, deși are antecedente penale stinse, a fost anterior condamnat cu aplicarea art.79 Cod penal, executarea pedepsei fiindu-i suspendată pe termen de probă, însă din nou a săvîrșit o infracțiune gravă, vina pentru care nu o recunoaște, se eschivează de la răspunderea penală, în privința lui fiind pornit dosar de căutare, astfel, prin comportamentul său punînd piedici în calea stabilirii adevărului și examinării cauzei în termeni rezonabili, motive pentru care instanța a ajuns la concluzia că corijarea și reeducarea inculpatului este posibilă numai în condițiile izolării lui de societate, or, instituția suspendării condiționate a executării pedepsei nu urmează a fi privită ca un avantaj acordat de lege inculpaților, urmînd a fi apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială. De asemenea, instanța de apel a indicat că, la stabilirea pedepsei inculpatului cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, prima instanță nu a argumentat hotărîrea sa în acest sens, care urma obligatoriu de a indica motivele condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar inculpatul V.Sudelea, care a solicitat casarea acesteia, cu dispunerea achitării sale sau aplicării unei pedepse mai blînde, pe motiv că nu se consideră vinovat, fapta care îi este încriminată nu a fost săvîrșită de el, are un frate și o soră care sînt minori și el este unicul întreținător al acestora.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit art.432 alin.(2) pct.2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, decide în unanimitate asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că recursul este declarat peste termen. Conform prevederilor art.422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit procesului-verbal de reținere, inculpatul V.Sudelea a fost reținut la 22.12.2013, iar la 23.12.2013 i-a fost înmînată contra semnătură decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 14.11.2013, fapt ce se confirmă prin dovada de primire (f.d.193,195). Conform art.231 alin.(2)-(3) Cod de procedură penală, calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna și anul indicate în actul care a provocat curgerea termenului, iar la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește. 2 Raportînd prevederile art.422 și art.231 Cod de procedură penală la situația dată, rezultă că termenul de declarare a recursului (de 30 de zile) împotriva deciziei instanței de apel expira la 24 ianuarie 2014. Însă inculpatul, fiind în drept de a contesta decizia instanței de apel, nu a atacat-o în termenul prevăzut de 30 de zile de la data cînd i-a fost înmînată copia deciziei instanței de apel la 23 decembrie 2013. Conform materialelor dosarului și ștampilei de pe plic, inculpatul a expediat recursul asupra deciziei instanței de apel la 24 iunie 2014, care a fost înregistrat în secția grefă a Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție la 26 iunie 2014, deci după expirarea termenului legal de 30 zile, prevăzut de art.422 Cod de procedură penală. Potrivit dispozițiilor art.230 Cod de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Colegiul penal atestă că, termenul de recurs este un termen procesual legal, durata lui fiind stabilită prin lege. El este absolut și are caracter imperativ, adică depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși recursul a fost declarat după expirarea termenului el urmează a fi respins ca tardiv. Argumentul recurentului, precum că nu a fost înștiințat despre data examinării cauzei în instanța de apel, nu poate fi reținut, deoarece se combate prin avizul de primire a citației din 30.10.2013 (f.d.169). Astfel, raportînd situația reținută în cauză la prevederile art.432 alin.(2) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a hotărîrii adoptate în prezenta cauză și, prin urmare, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului ordinar, fiind declarat peste termen.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.2) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Sudelea Victor, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2013, în propria lui cauză penală, fiind declarat peste termen. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 octombrie 2014. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Ion Guzun 3